Sărbătoarea Corturilor – Sukkot סוכות

SUKKOT-ul este de asemenea una dintre frumoasele şi binecuvântatele Sărbători ale Domnului nostru, fiind descrisă în Vaikra  23 : 33- 46. ,,Domnul a vorbit lui Moşe şi a zis : Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le : În a cincisprezecea zi a acestei luni a şaptea , va fi sărbătoarea corturilor , în cinstea Domnului , timp de şapte zile. În ziua întâi să fie o adunare sfântă : să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc . A opta zi , să aveţi o adunare sfântă , şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc ; aceasta să fie o adunare de sărbătoare : să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei ” ( Levitic 23: 33-36).
       Sukkot-ul, de obicei tradus în engleză prin Tabernacles, iar în română prin  Sărbătoarea Corturilor,  ţine şapte zile , de la 15 până la 21 Tişrei ( Septembrie / Octombrie ), şi se sfârşeşte în cea de-a 8-a zi – o zi cu totul specială – de 22 Tişrei. Trecerea de la sobrietatea  Marilor Sărbători de pocăinţă, la bucuria zgomotoasă şi exuberanţa Sărbătorii Corturilor , în care poporului i se porunceşte să  construiască acele mici corturi din paie şi stuf ( în care este obligat să trăiască timp de 7 zile),  este destul de rapidă , dar  se pare că Dumnezeu chiar acest lucru Şi l-a dorit : poporul ales trebuia să conştientizeze mereu purtarea Sa de grijă, şi, mai ales, trebuia să-şi amintească periodic de unde l-a scos Dumnezeul părinţilor săi  cu Mâna Lui  puternică.  Torah acordă o semnificaţie aparte substantivului s u k k a h, el desemnând mica şi simpla colibă în care israeliţii au fost obligaţi să trăiască în pustie, în drumul lor spre Ţara Promisă, după ce au părăsit Egiptul ( Levitic 23 : 42 ). Sărbătoarea Corturilor se mai numeşte şi Sezonul Bucuriei , Sărbătoarea Adunării Poporului  lui Adonai,  Sărbătoarea Popoarelor  reunite,  Sărbătoarea Dedicării etc.
Sukkot-ul completează fericit imaginea de ansamblu a Sărbatorilor din luna a 7-a. În contrast cu seriozitatea şi profunda introspecţie pe care le degajă atmosfera Sărbătorii Trâmbitelor şi a Zilei Ispăşirii, cea de- a treia  Sărbătoare a lunii Tişrei se vrea una plină de bucurie, împlinind vechea zicală evreiască : ,, Întotdeauna după nori şi ceaţă trebuie să apară soarele.” Sărbătoarea Corturilor este deseori numită şi  Anotimpul Bucuriei Noastre ,  pentru că după pocainţă şi invocarea plină de tristeţe a iertării divine din timpul Zilei Ispăşirii  trebuie să apară  certitudinea  că păcatele au fost îndepărtate , iar Prezenţa lui Adonai se poate manifesta din nou în mijlocul  poporului , călăuzindu-l şi protejându-l.  Strict istoric, Sukkot-ul comemorează zilele de pribegie prin pustia Sinai, după ieşirea miraculoasă din Egipt. Potrivit tuturor legilor naturale, evreii  ar fi putut pieri foarte uşor, dar au fost  supranatural  protejaţi de Dumnezeul Preasfânt, Acela  care i-a ales şi i-a pus deoparte  dintre celelalte neamuri.  Profetic vorbind , Sukkot-ul este Sărbătoarea care ne învaţă lucruri noi şi interesante despre Împărăţia Mesianică  şi despre bucuria imensă a cârmuirii divine într-o asemenea domnie  maiestuoasă pe acest pământ.
        Sărbătoarea Corturile este prăznuirea  care se axează pe un seceris spiritual de anvergură. Începe în cea de-a 15 -a zi a lunii Tişrei si se termină pe 22 Tişrei, cu Sărbătoarea Bucuriei Torei ( Simchat Torah din cea de – a opta zi de sărbătorire),  în care poporul se strânge să cinstească şi să-I mulţumească lui Adonai, prin cântece şi jocuri, pentru darul preţios al Torei sfinte. Desi Simchat Torah cade la sfârşitul  Sărbătorii Corturilor, ea are statutul unei Sărbători individuale. Ca toate celelalte Sărbători de pelerinaj, Sukkot-ul are o puternică implicaţie domestică. Această Sărbătoare  marchează timpul secerişului final de toamnă, înainte de căderea iernii. De aceea se mai numeşte familiar  şi Sărbătoarea Secerişului. Aşa cum găsim scris în Şemot ( Exod  ) 23 : 16 : ,, Să ţii sărbătoarea secerişului , a celor dintâi roade din munca ta , din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale.” Sukkot-ul este timpul când toate roadele câmpului , ale livezilor şi  ale viilor sunt  strânse şi adunate în hambarele arhipline, în teascurile pentru vin şi pentru ulei. Este sezonul în care truda şi transpiraţia semănatului se întorc ,  într-o binecuvântată răsplată , către agricultorii harnici şi pricepuţi. Toţi fermierii sunt veseli şi bine-dispuşi , de aceea , fără nicio îndoială,  Sukkot-ul este timpul bucuriei , împlinirii  şi al mulţumirii.  Fiind mai lungă decât celelalte două Sărbători de pelerinaj –  Pesach-ul si Shavuot-ul  –  Sukkot –ul este definit ca fiind Anotimpul ( Sezonul )  Bucuriei .
Regele Solomon a dedicat Templul în timpul Sărbătorii Corturilor ( 1 Regi 3 ). De aceea Sukkot –ul se mai numeşte şi Sărbătoarea Dedicării. Ea a fost prăznuită  după exilul babilonian ( Ezra 3 : 1- 4 ).
Un alt nume dat Sukkot –ului  este acela de  Sărbătoarea Popoarelor . Această titulatură este cât se poate de reală – şi mai ales va fi,  în Mileniu,  când Sukkot-ul  va fi  sărbătorit de toate popoarele pământului – pentru că la Ierusalim, într-o astfel de ocazie, vin chiar şi în zilele noastre,  copiii lui Dumnezeu din toate naţiunile să se închine Dumnezelui evreilor. În ceea ce priveşte prăznuirea din Împărăţia Mesianică , trebuie să se împlinească planul lui Elohim cu privire la Israel,  aşa cum el ni se înfăţisează  în Legământul făcut cu Avraam. Din acest Legământ reiese clar că toate familiile pământului vor fi binecuvântate în acest patriarh –  prin descendenţii lui  ( vezi  Geneza 12 : 3 ) – pentru că într-adevar , din Avraam Dumnezeu Şi-a ridicat un popor al Lui , Israel , care să fie o binecuvântare pentru toată lumea.  Noi însă ştim că această promisiune se împlineşte deplin  în Ieşua Ha Maşiach, asa cum bine precizează rabi Şaul , alias apostolul Pavel,  în Galateni 3 : 8, 14, 16 : ,,Scriptura , de asemenea , fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri , prin Credinţa , a vestit mai dinainte lui Avraam, această veste bună :  toate neamurile vor fi binecuvântate în tine … pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, in Hristos Isus , aşa că , prin credinţă , noi să primim Duhul făgăduit.„
        Tot  legat de această Sărbătoare este si Simchat Beit Ha Şoevah  ( Bucuria apei care se revarsă ),  o ceremonie care se executa  în Templu , nemenţionată în Torah , dar  descrisă in Mişna. Apa, care se revarsă într-un şuvoi de lumină,  simbolizează bucuria pe care Torah o legiferează pentru toti cei  care  ţin Sărbătoarea Corturilor. Nu există nicio altă Sărbătoare în care Bucuria să se instituie ca o poruncă , de aceea Sukkot-ul se mai numeşte şi  Anotimpul Bucuriei , aşa cum Pesach-ul  se mai numeşte  Anotimpul Eliberării , iar Şavuot –ul  Anotimpul dăruirii şi primirii Torei .  Ritualul apei care se revarsă este relatat în Mişna , si se desfăşoară într-un cadru de intensă bucurie, poporul invocă în  strigăte şi chiote  Judecata divină cu privire la căderea ploii de  care aceasta  este direct răspunzătoare înaintea lui Adonai.  Această ceremonie se oficiază în fiecare zi , mai puţin în prima zi de Sukkot. În Talmud ceremonia apei este descrisă cu multe detalii , inclusiv imaginile în care se poartă imense torţe care ard,  în timp ce se execută diverse  sărituri şi tumbe. Toate acestea fac parte din acest ritual al veseliei. Talmudul precizează : ,,Cine nu se bucură de  locul unde apa curge , niciodată nu se va bucura cu adevărat   în viaţă. “ Ritualul căderii apei este aşadar prilejul  răspândirii unei mari bucurii printre  evrei.
Un alt ritual care ţine de aceeaşi ceremonie a bucuriei curgerii apei, este Iluminarea Templului. Potrivit Mişnei , la sfârşitul primei zile din Sukkot,  preoţii şi leviţii coboară în curtea destinată femeilor. Aici sunt  4 lumânări enorme – 4 candelabre –  fiecare fiind aşezată  în câte un suport înalt, din aur curat. Deasupra fiecărui suport de lumânare există  un vas mare de aur , iar lângă fiecare suport stă sprijinită câte o scăriţă. Patru  tineri, aleşi  din familiile preoţilor, se vor urca pe scăriţe tinând în mână vase speciale , pline cu ulei de măsline,  pe care îl vor turna în vasele de aur ale lumânărilor uriaşe. Preoţii şi leviţii vor folosi ca fitile propriile lor veşminte de ceremonie , la  care numai în astfel de ocazii au dreptul să renunţe. Lumina  emanată de  cele 4 candelabre este atât de strălucitoare , încât,  conform relatărilor Mişnei – nicio curte din Ierusalim nu rămâne neluminată de libaţia căderii apei. Totul este o ceremonie !  Evrei pioşi, membri ai Sanhedrin-ului , cărturari de vază , lideri ai diferitelor şcoli ,  vor dansa de bucurie în această noapte , vor  purta în mâini torţe aprinse,  şi vor recita psalmi de laudă în onoarea lui Adonai. Întregul Ierusalim străluceşte ca un diamant, scăldat într-o veselie proaspătă şi pură,  întocmai ca uleiul din cele patru candelabre.

a. Semnificaţia culturală a Sărbătorii Corturilor
                 Intrarea în Ţara Promisă /  Marea Bucurie

          În fiecare zi se comemora  în afara Templului o cu totul altă ceremonie . Preoţii se împart în trei mari grupe în timpul prăznuirii Corturilor . Prima grupă sunt cei care oficiază sacrificiile,  aşa cum sunt ele prezentate în Numeri 29.  În tot acest timp , pe măsură  ce prima grupă execută sacrificiile în  Templu, a doua grupă de preoţi iese afară şi se indreptă spre poarta dinspre răsărit , catre Valea Motzah , unde se strânge de obicei cenuşa la fiecare început de Şabat. Aici ei vor incepe să taie trestia , care nu are voie să fie mai mică de 25 de picioare lungime. După aceea se formează o linie cu toţi preoţii care ţin în mâini crengile de trestie.  În spatele acestei linii , la o oarecare distanţă ( aprox 25-30 picioare, cât este de fapt lungimea standard a trestiei ) se formează un alt rând de preoţi cu trestii în mână. Se formează în acest fel rând după rând de trestii. Înapoi,  drumul spre Templu este înţesat de pelerinii care au venit să sărbătorească Corturile la Ierusalim , conform poruncii lui Adonai. La un semnal preoţii vor face un pas cu piciorul stâng , apoi cu cel drept , legănând trestiile înainte şi înapoi. Între timp , cel de-al treilea grup de preoţi , sub directa conducere a marelui preot, vor ieşi din Templu îndreptandu-se spre Poarta Apei. Ei de fapt se vor îndrepta spre Bazinul  Siloamului , care se mai numeste şi ,,apa liniştit – curgătoare.” Aici marele preot,  care ţine în mână un vas de aur curat , îl introduce în apa dătătoare de viaţă, umplând bolul cu acest lichid binecuvântat. Preotul care îl asistă ţine în mână un vas plin cu vin. Chiar în clipa în care preoţii din Valea Motzah încep să marşăluiască înapoi spre Ierusalim,  atunci încep şi cei din Siloam să se întoarcă într-acolo. În timpul mersului trestiile produc un foşnet în aer , care se amplifică  în momentele apropierii de Ierusalim. Cuvântul pentru  v â n t,  în ebraică , este  R u a c h . Cuvântul pentru  s p i r i t  este tot R u a c h . De aceea,  acest ritual are o funcţie simbolică puternică , el este o reprezentare cât se poate de plastică a Spiritului Sfânt care coboară în valuri, într-un susur blând,  asupra oraşului Ierusalim.
            În timp ce fiecare dintre cele două grupuri ajung la porţile lor, şofarul începe să sune cu putere.  După  şofar ( care întotdeauna trebuia să anunţe certitudinea şi triumful  Prezentei divine )   se ridică un preot  care va începe să cânte din fluier ( fluierul îl reprezintă pe Mesia  şi  poartă numele de ,, cel străpuns ” ). Cum este străpuns ( găurit ) fluierul,   asa a fost  si Ieşua străpuns  în timpul crucificării ( Ioan 19 : 34- 37 ), rănile, loviturile şi cuiele i-au marcat Trupul, stigmatizându-l. Cântăreţul din fluier va conduce cele două grupuri de preoţi. Cel străpuns  va cânta  pentru a conduce vântul  şi  apa în Templu. Preoţii care au venit dinspre Motzah  foşnind trestiile,  vor intra în Templu şi vor înconjura altarul de 7 ori. Preoţii din prima grupă, care între timp  au săvârşit sacrificiul animalelor , se vor îndrepta spre altar pentru a pune jertfa în foc. Apoi,  marele preot şi ajutorul lui vor urca înspre altar, în timp ce tot poporul  adunat ca un singur om afară în curte , va începe să cânte  Mayim : ,, Vom scoate cu bucurie apa din izvoarele mântuirii.” ( Isaia 12: 3 ). Marele preot va turna conţinutul vasului său asupra unui animal de pe altar, în dreptul coarnelor. La fel va face şi preotul mai tânăr:  va turna vinul peste aceeaşi jertfă. Sunt două vase construite în altar, unul pentru apă şi celălalt pentru vin.  Apa şi vinul se toarnă împreună  peste jertfe,  în timp ce preoţii care-au purtat trestia o vor aşeza în jurul altarului , construind astfel o sukkah ( de fapt,  o splendidă imagine a ocrotirii  lui Adonai  ).

   b. Semnificaţia mesianică a Sărbatorii Corturilor
             Împăraţia Mesianică / Mileniul

         În descrierea de mai sus se oglindeşte maiestuos Persoana lui  Ieşua Ha Maşiach,  Mântuitorul nostru Preaiubit, şi intreaga semnificaţie a Jertfei Sale. El a fost aşezat pe altarul de ispăşire  ( pe cruce  )  iar din  inima Sa  străpunsă ( Isaia 53: 5 , Ioan 19: 34 )  a curs sânge şi apă.  Prin El,  Dumnezeu – Tatăl a realizat ocrotirea ( acoperirea ) tuturor acelora ce vor crede în Jertfa Sa,  şi se vor adăposti în ea.
       Vinul în Sfânta Scriptură este simbolul căsătoriei, al sângelui, al legământului, al bucuriei  şi al lui Mesia. Preoţii aşezau crengile de trestie formând o chupah ( cupola specială folosită la oficierea căsătoriilor ). În timp ce marele preot turna apă din vasul de aur  pe altar, ajutorul lui  turna din vasul sau de argint vinul. Când Ieşua a fost crucificat pe lemn ( simbolul altarului ) , coasta I-a a fost strapunsă şi din inima Sa a tâşnit sânge şi apă. Ieşua , mai bine decât  toţi contemporanii Săi , înţelegând profunzimea jertfelor care se oficiau în Templu , a spus despre Sine că El este Apa Vie  după care însetează orice suflet  –   conştient sau inconştient (  Ioan 7 : 37-38 ).
Dumnezeu a dorit ca poporul Israel  să  construiască un cort  în pustie deoarece EL chiar a tânjit ( aşa cum o face şi astăzi )  să locuiască în mijlocul poporului Său ( Exod 29 : 44-45 ).  Spiritual vorbind , Cortul Întâlnirii  a fost lăsat de Dumnezeu ca să ne înveţe despre o dimensiune mult mai înaltă a părtăşiei Dumnezeu – Om,  cea care vizează comuniunea mediată de Duhul Sfânt  într-un templu de carne ,  sfinţit şi dedicat lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 6: 19 ).
             În timpul vieţii pământeşti a lui Ieşua , Sărbătoarea Corturilor a fost cea mai impozantă scenă de pe care se putea vedea , în toată splendoarea Sa, lucrarea de salvare prin Mesia cel Adevărat. Fiul lui Elohim si Fiul lui David , deopotrivă ,  a venit pe acest pământ ( există dovezi clare în acest sens , potrivit recensământului la  care Maria şi Iosif, părinţii pământeşti ai Pruncului ,  au fost obligaţi să participe –  şi nu întâmplător ! –  Luca 2 : 1-7 ) în prima zi de Sukkot , şi a fost circumcis după 8 zile, chiar de Simchat Torah. Iată ce DAR pretios am primit noi, evreii şi neamurile , împreună, cu ocazia acestei Sărbători a Bucuriei Noastre.
            Apa ( ploaia  )  are o semnificaţie cu totul aparte în celebrarea Sukkot-ului ( aşa cum am văzut în cele prezentate mai înainte ), o semnificaţie care depăşeste utilitatea ei practică din timpul sezonului agricol al semănatului şi al seceratului. Ploaia reprezintă Prezenţa masivă a Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor. Potrivit profetului Ioel, Ploaia Duhului Sfânt se poate revarsa  peste orice faptură umană ( Ioel 2 : 28-29 ). Numai prin Duhul Sfânt, ,, vom putea scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii “ ( Isaia 12: 3 ).
        Sukkot-ul  ne-a fost lăsat de către Dumnezeul nostru ca să ne înveţe despre  Împaraţia  Şabatică, despre Mileniu, când pământul va manifesta cea mai copleşitoare  Ploaie a Spiritului Sfânt, care îl va înviora şi îl va reface , după suferinţa provocată de căderea în păcat ( Zaharia 8: 12 ).
         Azi, foarte mulţi dintre evreii mozaici, mulţi dintre cei  mesianici sau dintre multi alţi urmaşi sinceri ai lui Ieşua,  îşi părăsesc,  în timpul celor 7 zile sărbătorire , locuintele lor,  preferând să trăiască în sukkot (  pe care şi le  construiesc  lângă locuinţele lor obişnuite ).  Acest cort rustic,  sukka-ua , simbolizează starea pe care o trăim noi oamenii,   limitaţi fiind de diversele noastre vremelnicii pământeşti ( de la familii, job-uri,  până la congragaţiile şi comunităţile în care trebuie să ne desfăşurăm viaţa de ucenici  ai Marelui Învăţător ) . Când va veni Regele,  şi va instaura Împăraţia Păcii  cu sediul în Ierusalim, vom uita de toate temporarele  noastre sukkot ,  pentru că vom fi,  fiecare dintre noi,  adevarate pietre vii în Templul Lui.  Numele Lui Ieşua Ha Maşiach  să fie glorificat în veci ! Şi cei ce se bucură să strige : Amen ! Baruch Habba be Şem Adonai !

                         (  Prezentare de Daniela Reghina  Onu;  Bucureşti – Octombrie 2011 )