MANDRAGORELE

  de Daniela Reghina Onu

Ţii minte grădina aceea
unde ne-au încolţit
primele mandragore?
Acum e stearpă,
uscată ca o pâine veche
cu miezul pietros,
ghemuit în cocoloaşe ursuze
de aluat nisipos.

Unde ne sunt mandragorele?
Unde-i grădina
cu liane pletoase,
aplecate-n săruturi lacome,
peste pământul troienit
de umbrele noastre sihastre?

Cineva ne-a furat
mandragorele!
Stinsă, vâlceaua
îşi plânge roua dimineţii
peste rădăcinile descărnate
de tulpina florilor noastre.

Tu şi eu,
ca doi îngeri cu aripile frânte,
abia mai scormonim
cu spadele iubirii tocite
orbitele negre ale pământului.

Soarele plâns,
ca un copil sugar, apune.
Însinguraţi, încă
ne căutăm mandragorele
fără speranţă,
…. de noi doi.

( Bucureşti, Aprilie – 2012; din volumul Reverii revelate )

3 răspunsuri la MANDRAGORELE

  1. Cezar 100 zice:

    Superb, superb, superb! Ştiţi că am căutat să văd ce sunt mandragorele. Sărutmâinile

  2. valentin zice:

    E vorba de mandragorele din Geneza? Subscriu despre superbitatea poeziei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s