CÂND TOAMNA …

                  de Daniela Reghina Onu

Când Toamna îşi scutură
frunzele,
cad la pământ iluziile.
Rodiile uscate
s-au ghemuit
cocârjate
pe teascurile ticsite,
bine garnisite.
Sângele lor închegat
cu seminţe virile
se prelinge în mine,
însomnindu-mă
încă un anotimp.

Hamanii veseli şi-au legat
funiile spânzurătorii
la gura sacilor plini,
umpluţi cu mere, pere,
mandarine, kiwi şi ananaşi.

Rafturile îndesate,
şi maltratate,
de curmale şi smochine uscate,
şi-au alungit pântecul
peste borcanele cu gemuri,
şerbeturi şi gogoşari.
Iar eu râd în somn
cu râsul copiilor
de pe strada mea.

( Bucureşti, Octombrie – 2012; din volumul Reverii revelate )

Un răspuns la CÂND TOAMNA …

  1. Cezar 100 zice:

    Minunate aceste versuri dedicate toamnei! Frumos, frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s