Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.
Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simţim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieţii,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.
Ştii?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Şi fereastra,
Şi casa,
Şi strada,
Şi teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.
( Bucureşti, Iunie-2006; din volumul Paşi printre pietrele Sionului )
Superbe melodioase versuri ! Sensibil, chiar patetic…D-voastră aveţi o linie modernistă, Otniela.
Felicitări distinsei poete Daniela Reghina Onu pt poezie. Este superba!