de Daniela Reghina Onu
Cerul de peste cer
e plin.
În el păsările vin,
îmbrăcate cu aripi
albe şi străvezii.
Dumnezeul lor
le întâmpină
cu un zâmbet condescendent,
şi blând,
întinzându-le cu bunătate
sceptrul Nemuririi.
Iar păsările, fericite,
încep să-şi cânte trilurile,
în copacii albiţi
de ample corole
plămădite din Lumina siderală.
La un simplu gest
al Împăratului,
crengile albe,
încep să cearnă,
în vaste iluminări spectrale,
cei mai frumoşi
fulgi de mătase,
în care se ascunde,
nebănuită, nevăzută,
toată durerea
frângerii Zborului
din cerul de jos.
(Bucureşti, Noiembrie – 2011; din volumul Râsul viorii fără arcuş )
otnielabattzion - עותניאלה בת ציון 
Sărutmâinille, distinsă Doamnă. O altă perlă, la fel de frumoasă ca tot ce scrieţi Dv în materie de poezie. Un stil aparte înnobilat de o mare sensibilitate.
Încîntătoare versuri! Din tot ce scrieţi Dv, Otniela, poezia mă mişcă cel mai mult. E scrisă cu talent şi sensibilitate. La noi versuri mai departe!
Ca toate versurile Dvs, nici acestea nu sunt mai prejos. Încântătoare imaginaţie!
Sublim!
Ce frumos, slavă lui Dumnezeu! Ne vor fi şterse toate lacrimile din ochi la venirea Domnului Isus Mesia.
Vă mulţumesc, dragi Prieteni, pentru toate cuvintele Dvs pline de speranţă, de apreciere şi, evident, de încurajare! Să fie un an liniştit şi spornic în orice activitate frumoasă care Îl înalţă pe Domnul nostru! La multe ani fericiţi, cu Mesia Yeşua!