CERUL PĂSĂRILOR

Cerul de peste cer
e plin.
În el păsările vin,
îmbrăcate cu aripi
albe şi străvezii.

Dumnezeul lor
le întâmpină
cu un zâmbet condescendent,
şi blând,
întinzându-le cu bunătate
sceptrul Nemuririi.
Iar păsările, fericite,
încep să-şi cânte trilurile,
în copacii albiţi
de ample corole
plămădite din Lumina siderală.

La un simplu gest
al Împăratului,
crengile albe,
încep să cearnă,
în vaste iluminări spectrale,
cei mai frumoşi
fulgi de mătase,
în care se ascunde,
nebănuită, nevăzută,
toată durerea
frângerii Zborului
din cerul de jos.

(Bucuresti, Noiembrie – 2011; din volumul „Râsul viorii fără arcuş”)

2 răspunsuri la CERUL PĂSĂRILOR

  1. Adrian Boluda zice:

    Sărutmâinille, distinsă Doamnă. O altă perlă, la fel de frumoasă ca tot ce scrieţi Dv în materie de poezie. Un stil aparte înnobilat de o mare sensibilitate.

  2. Ibănescu Rodica Alice zice:

    Încîntătoare versuri! Din tot ce scrieţi Dv, Otniela, poezia mă mişcă cel mai mult. E scrisă cu talent şi sensibilitate. La noi versuri mai departe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s