de Daniela Reghina Onu
Am auzit într-o zi
zvonuri ce veneau
dincolo de Poartă.
Însă mie mi s-a spus,
desluşit,
să nu mai privesc
peste Zid.
Să savurez,
mai bine,
fericirea domoală
a Casei de borangic.
Dar n-am rezistat,
şi într-o zi
m-am aventurat
dincolo de Zidul Înalt.
„Ce-o fi aici?”,
mi-am zis.
Până când,
Doi Ochi
m-au privit insistent,
de pe o Cruce.
Abia atunci am înţeles
de ce nu am voie
să privesc
peste Zid.
Acolo, afară,
încă zace, respins,
Marele Proscris…
(Bucureşti, Iulie – 2012 ; din volumul „Râsul viorii fără arcuş”)
otnielabattzion - עותניאלה בת ציון 
Superba poezie ! Mesajul ei ar trebui sa ne convinga sa stam mereu langa Domnul. Altfel ne vom trezi in Ziua Judecatii ” dincolo de poata”.
Poeziile tale , draga Otniela , sunt o delectare pentru mine. Astept sa ne revedem cand vom ajunge in Romania la sfarsitul acestui an.Fii binecuvantata sora noastra, cu drag, Ana – Maria si Rudold
Deosebita aceasta poezie. Binecuvintat fie Marele Proscris pentru mintuirea noastra.
Asteptam aici in SUA volumul de poezii promis. N-am primit inca nici un telefon de la sora Mia. Domnul Isus Ieshua sa va insoteasca in fiecare zi.shalom.
Mult îmi place această poezie a D- voastră , Otniela ! După cum înţeleg eu întreaga poezie pare o metaforă. Să ne ajute Cel Sfânt de trei ori să nu -l mai lăsăm niciodată afară ( în afara preocupărilor noastre omeneşti) pe Marele Proscris ! Şi zic Amin !
Vă mulţumesc – Ana Maria, Marian şi Bogdan! Adonai să vă binecuvânteze din Sion!