MI – AM PIERDUT O MĂNUŞĂ …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de Daniela Reghina Onu

Ieri mi-am pierdut
o mănuşă.
Bosumflate, degetele
aproape degerate,
mi-au ajuns
până la jachetă,
prin buzunarul spart.

Cealaltă mână
jubilează …
Şi îşi etalează
degetele-nmănuşate,
mândre şi catifelate,
pe gentuţa de atlaz.

Vă rog,
nu vă aventuraţi
să mă persiflaţi,
într-o notă virulentă,
că n-am fost atentă.
Nu îmi stă prea rău
în paltonul meu,
cu poşeta într-o mână,
şi bereta, aruncată
pe sprânceana ridicată.
Recunoaşteţi,
sunt şic!
M-ar admira şi Birlic.

( Bucureşti, Noiembrie – 2013; din volumul Râsul viorii fără arcuş )

4 răspunsuri la MI – AM PIERDUT O MĂNUŞĂ …

  1. Arlette Şerban zice:

    Versuri frumoase, moderne!

  2. Matei - Claudiu Arghire zice:

    Încântătoare versuri! Felicitări pentru linia modernă şi totuşi atât de sensibilă şi sufletească. Sărutmâinile.

  3. Sofia zice:

    An fericit cu Domnul Mesia Isus! Chiar ieri mi s-a intimplat sa – mi pierd manusa dreapta si m-am gindit la poezia dv Otniela. Domnul sa va binecuvinteze talantul mai departe!

  4. Cezar 100 zice:

    Foarte frumos! Sărutmâinile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s