ROMANŢA VERII CITADINE

de Daniela Reghina Onu

În vara asta
Norii se plimbă pe stradă
Cântând vesel la chitară.
Lăsând surlele-nvăzduh,
Au sărit într-o caleaşcă
Zglobie şi diafană,
Şi salută zgomotos,
Tot oraşul somnoros,
Abia trezit din visare
Dar grăbit nevoie mare.

În vara asta
Greierii concertează,
Sub o mare crizantemă.
Ici, în parcul Herăstrău,
Lângă lacul unduios,
Trestiile îşi lasă pletele,
Salutând cochetele mlădios.

În vara asta perechile
Privesc alene lebedele,
Cum îşi întind aripile.
Pe lacul din Cişmigiu,
Printre nuferii hoinari,
Trece vesel o bărcuţă,
Plescăind, lopeţile
Sperie răţuştele
Care măcăie-’ndignat.

Chiar în faţă,
Pe o bancă solitară,
Şade-o doamnă graţioasă.
Visătoare şi pierdută,
Sub pălăria de vară,
Îl citeşte pe Marllowe,
Dar suspină după Byron,
Fără să mai audă
Larma de copii nebună,
Care-şi plimba rolele,
Pe toate rondelele,
Pe toate aleele
Oraşului vanitos,
Robot mare, zgomotos.

(Bucureşti, August – 2011; din volumul Reverii revelate)