LASĂ ZILELE SĂ TACĂ…

de Daniela Reghina Onu

Lasă zilele să tacă
în noi,
golite de cuvinte.
Din linişte
te înţeleg mai bine,
şi-mi eşti aproape.
Vorbele… oricum
nu ne-ar ajunge,
să dezmierdăm pe buze,
răsăritul şi amurgul.
Zilele… se vor târî străine
spre noi,
sorbindu-ne lacom Lumina.
Vino, şi lasă-mă
să-ţi ating o geană,
o pleoapă,
cu adierea unui surâs.
Poate îţi vei aminti odată.
Eu, tu, adierea…
Te rog, lasă zilele sa tacă
… cu noi!

( Bucureşti, Februarie – 2012; din volumul  Râsul viorii fără arcuş)

Anunțuri

7 răspunsuri la LASĂ ZILELE SĂ TACĂ…

  1. Adrian Boluda zice:

    Încântător… foarte distins. Mă bucur să fiu eu primul care scrie la o poezie atât de sensibilă. Sărut mâinile.

  2. Bogdan zice:

    Într- adevăr! Sensibil , frumos, încântător. O poezie deosebită.

  3. Teodora zice:

    Frumoase poezii compui draga Otniela. Nu ma satur sa le citesc…Cum sa fac sa ajunga si la mine un volum de-al dvs. Tot acolo la MIhai Bravu va adunati ?

  4. Cristina Sitaru - Stoian zice:

    Superb, dragă Otniela ! Încântător !

  5. Cezar 100 zice:

    Superb! Da, sunteţi o modernistă cu multă culoare romantică. Oricum e o poezie foarte sensibilă şi plăcută care se adresează inimi

  6. Adina S. zice:

    In adevar SUPERB! Domnul sa va binecuvinte inspiratia mai departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s