Muzicieni evrei – ( 12 )

Şalom, dragii mei Prieteni melomani! Vă propun acum, la început de an 2021, o întâlnire cu talentatul vilonist Nathan Milstein. L-aţi mai întâlnit pe blogul meu, aici , şi am toate motivele să cred că nu l-aţi uitat. Vă invit să ascultaţi câteva dintre bijuteriile sale muzicale, nu înainte de-a vă ura audiţie plăcută!

Urările Otnielei – ( 11 )

Otniela vă urează un An Nou binecuvântat cu  linişte, sănătate şi multe bucurii! La mulţi ani, în ocrotire divină!  

Hanucca – 5781

Otniela vă urează vouă, tuturor celor care sărbătoriţi Hanucca, multă sănătate, bucurii şi împlinire în LUMINA LUMII! Hag Sameah!

( Despre, AICI)

Istorie confirmată – ( 4 )

Monede antice – ( Re 2 )

Săpăturile arheologice din Yeruşalayim au scos la iveală o monedă antică folosită pentru plata impozitelor. Este vorba despre un exemplar rar , de o jumătate de şekel ; până acum nu s-au mai găsit decât şapte asemenea exemplare.

În timpul regelui Irod, evreii erau obligaţi să plătească o anumită sumă pe cap de locuitor, contribuţie destinată extinderii Templului. Suma era simbolică, doar de o jumătate de şekel, astfel incât chiar şi un evreu sărac să îsi poată permite să  contribuie la construcţia Templului. După finalizarea maiestuoasei construcţii impozitul s-a restrâns in continuare pentru a dota Templul cu mobilier şi obiecte de cult. Într-o conferinţă de presa, din primavara anului 2008 , Autoritatea Israeliana a Antichitatilor a explicat că taxa aceasta avea la bază poruncile din Exod.

Monedele de un şekel şi de 1/2 şekel, folosite pentru plata unui astfel de  impozit, au fost bătute între anii 125 î Hr. şi 66 d Hr. , cel mai probabil la Tir, în sudul Libanului de astăzi. Aceasta a fost de altfel taxa pe care Petru a plătit-o pentru sine şi pentru Domnul Ieşua, cu banul scos din peştele prins la porunca Rabinului său ( v Matei 17: 24-27 ). Se pare că şi suma de 30 de arginti,  promisă trădătorului Iehuda Iscariotul ( v Matei 26:15 ),  a fost achitată cu  bani foarte asemănători , dacă nu chiar identici.

Moneda a fost descoperită în sistemul de scurgere a apei , în partea de sud a celui de-al Doilea Templu distrus de romani în anul 70 d Ch. Eli Shukrun , arheologul care a făcut descoperirea , a declarat : ,, Este ca şi cum chiar astăzi un om ar scăpa o monedă din buzunar, aceasta ar dispărea într-o gură de canal, iar peste 2000 de ani ar fi descoperită.” Moneda de o jumătate de şekel cântăreşte 13 grame. Pe una dintre feţe se poate distinge o acvilă pe o corabie, iar pe cealaltă apare un chip uman,  simbolul Cezarului. Moneda a fost  bătută în anul 22 d Hr.

În mod repetat săpăturile din Ereţ-Israel dovedesc veridicitatea afirmaţiilor din Tanach şi Brit Chadaşa.  Slăvit să fie Ieşua Ha Maşiah pentru toate ,,pietrele vorbitoare” care mărturisesc despre minunea întrupării Sale, de dragul omenirii pierdute.

               ( Comentariu Daniela Reghina Onu; după un articol din  Jerusalem Post, Ianuarie – 2011  )

URMÂNDU-L PE YEŞUA… Mărturii – (15 )

Shalom, Haverim!

We’ve just invited you to enjoy more testimonies of jewish people who found Yeshua Ha Mashiach, as their Redeemer and Savior. Hope you’ll be fully blessed by their utterances and your faith in The Holy Spirit power and guidance wiil be incresed. May The Almighty bless your hearts and lives, for His sovereign Glory.

Sărbătorile lui ADONAI – Succot 5781

    SUKKOT-ul este de asemenea una dintre  frumoasele şi  binecuvântatele  Sărbători ale Domnului nostru, fiind  descrisă în Vaikra  23 : 33- 46. ,,Domnul a vorbit lui Moşe şi a zis : Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le : În a cincisprezecea zi a acestei luni a şaptea , va fi sărbătoarea corturilor , în cinstea Domnului , timp de şapte zile. În ziua întâi să fie o adunare sfântă : să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc . A opta zi , să aveţi o adunare sfântă , şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc ; aceasta să fie o adunare de sărbătoare : să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei ” ( Levitic 23: 33-36).

        Sukkot-ul, de obicei tradus în engleză prin Tabernacles, iar în română prin  Sărbătoarea Corturilor,  ţine şapte zile , de la 15 până la 21 Tişrei ( Septembrie / Octombrie ), şi se sfârşeşte în cea de-a 8-a zi – o zi cu totul specială – de 22 Tişrei.  Trecerea de la sobrietatea  Marilor Sărbători de pocăinţă  la bucuria zgomotoasă şi exuberanţa Sărbătorii Corturilor , în care poporului i se porunceşte să  construiască acele mici corturi din paie şi stuf ( în care este obligat să trăiască timp de 7 zile),  este destul de rapidă , dar  se pare că Dumnezeu chiar acest lucru Şi l-a dorit : poporul ales trebuia să conştientizeze mereu purtarea Sa de grijă, şi, mai ales, trebuia să-şi amintească periodic de unde l-a scos Dumnezeul părinţilor săi  cu Mâna Lui  puternică.  Torah acordă o semnificaţie aparte substantivului s u k k a h, el desemnând mica şi simpla colibă în care israeliţii au fost obligaţi să trăiască în pustie, în drumul lor spre Ţara Promisă, după ce au părăsit Egiptul ( Levitic 23 : 42 ). Sărbătoarea Corturilor se mai numeşte şi Sezonul Bucuriei , Sărbătoarea Adunării Poporului  lui Adonai,  Sărbătoarea Popoarelor  reunite,  Sărbătoarea Dedicării etc. ( Mai departe, AICI )

Sărbătorile lui ADONAI – Roş Haşanah 5781

       Iată-ne ajunşi în pragul unei mari Sărbători  anuale,  descrisă  de Moşe în Vaikra   ( Levitic )  23 : 23-25: ”Domnul a vorbit lui Moise şi a zis :   Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le : În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă , vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.” Sunetul  şofarului este foarte important deoarece el reaminteşte de întotdeauna măreţia Cuvântului lui Adonai:  “ Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ! –  În luna a şaptea , în cea dintâi zi a lunii , să aveţi o adunare sfântă : atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită  între voi , cu sunet de trambiţă  (  Numeri  29 : 1 )” .

         Perioada cunoscută sub numele de Roş Haşanah ( Capul Anului )  coincide cu un cuvânt foarte important,  Teşuvah ( în ebraică înseamnă întoarcere sau căinţă ), care  începe din prima zi a lunii Elul şi continuă 40 de zile de zile,  sfârşindu-se atunci când debutează Ziua Ispăşirii.  Ultimile 10 zile , din cele 40 , încep pe 1 Tişrei şi se numesc zilele de veneraţie sau de penitenţă înfricoşatoare ; Şabatul care cade în timpul acestor 10 zile se mai numeşte şi Şabatul întoarcerii sau al  Căinţei. De-a lungul celor 30 de zile din luna Elul ( cele înainte de zilele de veneraţie ) , în fiecare dimineaţa se suflă din şofar pentru a avertiza poporul , de la mic la mare,  să se căiascăn serios de faptele rele şi să se reintoarcă la Adonai intr-o atitudine potrivită, una de mare regret şi de umilinţă.  ( Mai departe, AICI )

Despre o viziune mesianică – ( 1 ) > Re 1

               Incipitul tuturor profeţiilor mesianice îşi are originea în textul din Gen 3:15. Îl putem extinde chiar  până la capitolul 1, versetul 26 . În primul rând, trebuie să ne gândim la  Planul  iniţial de salvare  al lui Dumnezeu cu privire la om, făptură  creată după chipul şi asemănarea Sa,  fiindcă aşa  a vrut şi a gândit El toată Creaţia.  Toată ZIDIREA  emană IUBIRE  şi  temelia oricărui lucru conceput de Dumnezeu este ancorată în forţa creatoare a Iubirii.  Ce minunat! ADONAI, după ce a creat totul  prin CUVÂNT ( prin Logos ) , a privit la Creaţia Sa şi S-a bucurat : ,, Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi o dimineaţă; aceasta a fost ziua a şasea.” ( Gen 1:31 )  Iar  lucrurile au continuat  să fie bune până în capitolul 3 , când intervine păcatul ( neascultarea de porunca divină); neascultarea a dus la  pierderea relaţiei unice  de părtăşie cu Dumnezeu,  nu doar a omului, ci a întregii armonii din Zidire.

               Dar  pe Dumnezeu nimic nu-L poate surprinde, chiar dacă răzvrătirea  omului Îi frânge deseori Inima . Dincolo de Planul  iniţial , există un al doilea Plan , care întotdeauna acoperă falimentul uman al primului.  Iar Planul dumnezeiesc  se poate observa foarte bine în  Istorie. După prima profeţie mesianică din Gen 3, ,, Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor  lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău, ” ( Gen 6:5) şi,  ca pedeapsă pentru decadenţa umană, EL trimite Potopul, salvându-l doar pe Noe ( cu  toţi  membrii familiei sale). Însă păcatul supravieţuieşte împreună cu arca , şi nu trece mult  până când oamenii se răzvrătesc  din nou împotriva lui Dumnezeu. Astfel,  ei au început să construiască arogantul Turn Babel, iar Domnul a trebuit să intervină din nou , de aceasta dată  decisiv,  pentru a pune capăt îngâmfării umane:  le  încurcă copiilor lui Adam  limbile şi îi împrăştie pe întreaga suprafaţă a pământului.  De aici  începe să fie  trasat mai sigur  Planul de salvare printr-un Popor;  EL îi alege  pe Avraam,  pe Isaac şi  pe Iakov.  Din ei se va naşte o naţiune la care va fi trimis Mântuitorul  promis al lumii.   Mesia va fi un descendent al Poporului Israel ( celălalt nume al lui Iakov, de fapt numele pe care i l-a dat  Însuşi ELOHIM ), un neam  ales şi chemat în destin de  Creatorul Cerurilor şi Pământului.

               Dumnezeu îi face o promisiune deosebită lui Avraam,  evreul : ,,Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” ( Gen 12:3) , considerată  cea de-a doua  mare profeţie mesianică, care îl aşeza pe Israel, prin Unsul care Se va naşte în mijlocul acestui popor,  în rolul de Naţiune privilegiată, având o datorie  salvatoare  în faţa  tuturor  celorlalte naţiuni ale pământului . Aceasta  este o referinţă sigură  la venirea Domnului Yeşua Mesia,  ca Mântuitor unic, desăvârşit,  în lumea noastră, deoarece EL S-a născut din seminţia Lui Iehudah, fiul lui Iakov, fiul  lui Isaac, fiul  lui Avraam. Legat de acest mare adevăr,  Mântuitorul Yeşua  afirmă răspicat:  Mântuirea vine de la iudei ( Ioan 4:22).

               Când părintele  Avraam a fost gata să-şi jertfească fiul promisiunii pe Muntele Moria, Dumnezeu a intervenit la momentuil potrivit,  neîngăduind această jertfă de testare a credincioşiei.   Tot ce mai rămăsese de încercat în  Avraam se epuizase. ADONAI  nu a dat greş;  alesese şi formase un om după Inima Lui! Minunata este Mântuirea pregatită pentru toţi pământenii ! În locul jertfirii lui Isaac , Cel Preasfânt  plănuieşte ca  într-o zi să Se jertfească pe Sine: ,, Avrram a pus locului aceluia numele :  Domnul va purta de grijă . De aceea se zice si azi :  La muntele unde Domnul va purta de grijă.”      (Gen 22:14 ) Pentru noi toţi ( mulţi arheologi admit aceasta), iată cea mai frumoasă dovadă de sacrificiu dumnezeiesc: altarul de pe Muntele Moria, unde Avraam trebuia să-şi  jertfească fiul, este Golgota –  locul unde Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele întregii lumi. Aici,  pe dealul  de osândă şi durere, în  Locul Craniului , Dumnezeu S-a  ţinut de Cuvânt,  purtând de grijă întregii  omeniri pierdute. EL a fost în  Hristosul  răstignit, împăcând, prin sângele Lui curat,  întreaga  Lume cu  Sine.

( Comentariu  de  Daniela  Reghina  Onu;  Bucureşti – Aprilie 2010 )

ȘTIRI între ştiri – (18 )

Şalom, Prieteni! Otniela vă invită să vizionaţi câteva ştiri esențiale pentru devoţionalul Dvs de rugăciune. Vizionare cu folos!

Dreptul la ficţiune – ( 2 )

… cu  Daniela Reghina  Onu

Yossel privea clipind sfeşnicul din
faţa lui. Din când în când se
ştergea la ochi cu dosul palmelor
umede. Lumina galbenă cu reflexe albăstrii îl
liniştea, prelingându-se ca o licoare pe sufletul
întristat. Începuse să i se usuce lacrimile, simţea
că plânsese îndeajuns, iar în jurul capului cu
părul des, roşcat, lumina celor şapte braţe
formase deja o aureolă care se putea vedea la
dimensiuni urieşeşti pe un perete alb, din spatele
lui.
„Iar m-au bătut …!” şopti băiatul,
continuându-şi confesiunea în faţa Menorei.
Bunica lui – sau Mamina, cum îi spunea el de
mic – îi povestise deseori că braţul din mijloc are
o semnificaţie aparte …Îl poate reprezenta pe
Maşiach, izbăvitorul mult-aşteptat al evreilor.
Doar şamaşul slujeşte la iluminarea celorlalte
braţe… de Hanucca, sărbătoarea luminilor. El
ştia asta şi de la Şmerl, cantorul sinagogii.
Acesta, de câte ori cânta Hanucca, oh, Hanucca,
ridica lumânărica şamaşului ca pe un steag
victorios şi aprindea cu ea, în fiecare zi din cele
opt, câte un braţ al Hanukkiei. Lacrimile grele se
prelinseră pe obrajii pistruiaţi până spre bărbia
plinuţă a băiatului. Yossel se şterse cu dosul
palmei pe faţă şi privi cu ochi lui albaştri,
limpezi, flacăra din mijloc. „Nu ştiu ce are cu
mine vlăjganul ăla, Costel al lui Coman,
cizmarul …” se jeluia copilul în faţa sfeşnicului.
„Mereu mă tachinează cu tot felul de gesturi
urâte şi brutale. Astăzi mi-a tras o flegmă între
ochi de era să văd stele verzi. Să te înveţi minte
jidane să nu mai tragi cu urechea la ce vorbim
noi, oamenii serioşi. Doamne, îţi jur, nici prin
cap nu mi-a trecut să-i iscodesc… Eram cu Radu
Ionescu, discutam despre ce se predase la orele
de istorie, despre Revoluţia Franceză… Ei au
venit peste noi, au început să caute ceartă şi ne
tot luau peste picior… Offff!” ( Mai departe, AICI )