CE NE – AM FACE, DOAMNE?

                     de Daniela Reghina Onu

Ce ne-am face, Doamne,
Unul fără altul?
Mie, pierdute mi-ar fi zilele
Ţie, veşniciile!
Zborul zilnic mi-ar fi frânt,
Cuibul pământesc?
Un uitat mormânt.
Ţie? Surâsul Ţi-ar fi
Strigăt năvalnic în noapte,
Uragan furibund pe mări şi oceane.
Lavă uriaşă pe munţii stâncoşi,
Vaiet prelung în crânguri,
Secetă pârjolindă în câmpuri.

Ce m-aş face, Doamne,
Fără Tine?
Aş fi praful pe ravine!
Pui de cuc în colivie,
Scoică fără cochilie,
Fiară fără vizunie.
Copac pribeag în pustie,
Caval fără tânguire,
Plânset fără ostoire!

Dar Tu, Doamne,
Ce Te-ai face
Fără mine-n Cerul mare?
Cine să-Ţi mai adie
Privirea azurie?
Cine să-Ţi mai sărute,
Copleşit de doruri mute,
Picioarele sfinte,
Îmbrăcat în veşminte levite?

Ce ne-am face,
Doamne, ce ne-am face?
Dacă Întregul şi partea
Nu şi-ar mai contopi Suflarea?
Cerul picurând s-ar frânge,
Cernindu-şi Durerea în sânge.

( Bucureşti, Noiembrie – 2013; din volumul Reverii revelate )

 

3 răspunsuri la CE NE – AM FACE, DOAMNE?

  1. Matei - Claudiu Arghire zice:

    Superbă poezia!!! Slavă lui Dumnezeu!!!

  2. Arlette Şerban zice:

    Da, SUPERBĂ! Toate sunt frumoase, dar aceasta e şi mai frumoasă. Dumnezeu vă binecuvânteze darul şi să îl folosiţi mereu.

  3. Cezar 100 zice:

    Absolut superb! Sărutmâna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s