RUGA UNEI SEMINŢE DE GRÂU

              

           de Daniela Reghina Onu

                                                                 Mamei mele

Dacă m-ai aruncat
de Sus,
lasă-mă să cad
pe un pământ
gras şi mănos,
Părinte.

Să prind rădăcină
îndată,
să încolţesc
într-o altă existenţă,
după ce voi fi murit
sufocată de seva
de Viaţă.

Şi apoi,
călătorind pe un spic,
să mă întorc
pe acelaşi drum
al seminţei
în Mâna Ta,
de Tată Bun.
Ca să fiu iar
aruncată-n pământ,
şi să mai mor o dată.

Să înmulţesc Lumina
cu o rază,
pădurea cu o frunză,
râul cu altă undă…
Şi Cerul cu încă
o stea.
Inima Ta,
cu inima mea.

( Bucureşti, Ianuarie – 2013; din volumul Reverii relate )

6 răspunsuri la RUGA UNEI SEMINŢE DE GRÂU

  1. mariapopovici zice:

    Superbe versuri!! Adevărat: suntem ca nişte seminţe în lumea acesta.

  2. Arlette Şerban zice:

    Superb! Mie mi-au vorbit versurile Dv. distinsă doamnă poetă.

  3. Anca Gore zice:

    Amin, cit de frumos! Dumnezeu sa fie slavit!

  4. Victor 758 zice:

    Poezie adevărată, nu versuri aiuristice cum se scriu astăzi de nu înţelegi nimic. Vă felicit pentru talent, distinsă Doamnă poetă!

  5. Cezar 100 zice:

    Sărutmâinile. Foarte frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s