Aurel Baranga

    Şi totuşi, e nevoie de Baranga…

Aurel BarangaIoan Aurel Leibovici (n .1913, Bucureşti- d.1979, Bucureşti ; fiul Paulinei şi al lui Jean Leibovici )  a fost medic de profesie, practicând această nobilă meserie între 1939-1944. Ca scriitor a debutat în „Bilete de papagal” (1929), adaptându-se foarte repede cerinţelor  ideologice ale realismului socialist, majoritatea pieselor sale din tristul deceniu ’40-’50 conţin riguros toată paleta de clişee tematice specifice socialismului dur. În 1948 dramaturgul a înfiinţat revista de satiră şi umor „Urzica”, o publicaţie foarte îndrăgită de cititorii români din vechiul regim. Din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef la ”Urzica”. A fost căsătorit cu actriţa Marcela Rusu.
Primele piese de teatru exaltă marile realizări ale clasei muncitoare , care , în frunte cu ţărănimea dezrobită de sub jugul moşierilor nemiloşi, va putea călăuzi poporul român spre înaltele culmi ale afirmării progresului socialist. Se simte puternic în scrisul de început influenţa programatică a marxism – leninismului, dar şi motivaţia autorului de-a aşeza sub lentila critică tot ce contravine acestui gen de mesaj. În „Iarbă rea” (1948) – titlul este cât se poate de sugestiv – spre exemplu, este zugrăvită clasa muncitoare, cu precădere inginerii harnici şi curajoşi, şefii de echipă vigilenţi, care contribuie sârguincios la prosperitatea muncitorilor, bucurându –se de împlinirile colegilor, de roadele muncii în echipă. Din nefericire, o fiică de moşier ( duşmanul de clasă întotdeauna trebuia sancţionat nemilos ) încearcă să se excludă de la marile realizări ale industriei româneşti naţionalizate, prin neimplicare în deciziile şi activităţile colective, prin automarginalizare. Cazul trebuia neapărat combătut şi înfierat,  ca exemplu negativ,  pentru pilda celor mulţi. Cu piesa „Anul de triumf” (1955), Baranga merge mai departe în mitizarea demnităţii comuniste; comuniştii sunt iluştrii protagonişti ai alungării nemţilor din Moldova anului 1944. Această temă a fost des abordată şi de alţi scriitori ai realismului socialist, D.R. Popescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru au folosit-o din plin în proza lor. Implicarea limbajului „de lemn” şi replicile declamate într-o vibraţie înflăcărată, cu maxime moralizatoare într-un victorios elan eticist – socialist, creează conexiuni pătrunzătoare cu teatrul lui Horia Lovinescu. Personajele trăiesc pătimaş împlinirile revoluţiei socialiste, bucurându-se de colectivizarea şi industrializarea masivă care trebuie să cuprindă toată ţara. „În aceste prime drame este toată copilăria realismului-socialist românesc. Personajele, conflictele, mediile nu sunt deloc străine de teatrul sovietic contemporan, foarte prezent în anii ’50 pe scenele de la noi.” ( Nicolae Manolescu ).
Aurel Baranga - Mielul tubat - afisAbia cu „Mielul turbat” (1952) dramaturgia lui Baranga intră pe un oarecare făgaş al autenticităţii, prin abordarea umorului şi satirei ca mijloace predilecte de sancţionare a defectelor şi abuzurilor din societatea contemporană. Este vorba despre acele satire comice a căror tematică se axa pe un vizibil formalism ideologic de care se făcea paradă odinioară în întreprinderile epocii de aur. Evident, autorul îşi propune să sancţioneze lipsa de profesionalism, dezinteresul, slaba loialitate faţă de adevăratele valori, superficialitatea etc. Contextul predilect în cele mai multe dintre piesele autorului este cel funcţionăresc, al întreprinderii de stat. (Dosarul cu invenţia eroului principal parcurge, într-adevăr, un drum lung şi nefolositor până la soluţionare în acest mediu birocratic, purtat de la un departament la altul, până intervine un angajat de omenie care rezolvă întotdeauna problema ).
Tema fericirii conjugale l-a obsedat statornic pe dramaturg, abordând-o neîntrerupt în piesele sale. O satiră reuşită, în care Aurel Baranga se ocupă de tema cuplului apatic este „Fii cuminte, Christofor!” ( 1964 ). Eroul principal, Cristofor Bellea, în vârstă de 45 de ani, compozitor, este căsătorit cu Ema Bellea. Mariajul lor a intrat într-o notă de obişnuinţă, fiecare trăind cu ideea   că “vegetează”, ca “săptâmana asta seamănă cu cea dinainte”, că “se simte obosit”, ca “a îmbătrânit prematur”, că „celuilalt nu –i mai pasă de el”. Cristofor îşi doreşte o aventură şi se decide să o trăiască. Aşadar, îşi încurajează soţia să iasă din oraş pentru a se relaxa după stresul săptămânal. Apoi, ştiind că prietenul său Valeriu Stambuliu pleacă la Craiova, îşi propune să se întâlnească cu soţia acestuia, Anca Stambuliu, o actriţă mai tânără care însă seamănă leit cu Ema.
Aurel Baranga - Fii cuminte, Cristofor ! - afişCând rămân singuri în casă, Cristofor îi cere Ancăi un sărut care primeşte replica : “Fii cuminte, Cristofor!” Avertismentul, cu tot umorul pe care îl degajă, atrage atentia asupra consecinţelor egoismului independent care poate avea efecte distructive în viaţa de cuplu. După ce petrece un timp cu Anca, fără să se întâmple nimic rezonant între cei doi, Cristofor găseşte o scrisoare de adio, a cărui destinatar ar fi fost Ema (era de fapt un manuscris uitat, o traducere din proza lui Gustave Flaubert ) şi nu ştie ce să creadă. Anca însă, înţeleaptă,  îi atrage atenţia asupra unui lucru foarte important: să nu considere căsătoria „un cadril” , pentru că fericirea pe care o dă acest dans durează doar o clipă . Vraja se destramă în final, aşa cum spune Anca: “vraja e făcută ca să se destrame”. În tot acest timp împreună, cei doi trec de la declaraţii înfocate la monotonie, şi Cristofor încearcă un gust amar şi plictisitor până se întorc Valeriu si Ema. Cei doi parteneri absenţi nu bănuiesc nimic şi viaţa reintră în rutină. Însă, când totul pare să fi intrat în normal, soţia sa Ema îşi anunţă hotărârea de a pleca,  printr-o scrisoare. Răsturnările de situaţie îi plac mult autorului şi piesa aceasta nu ocoleşte finalitatea ironică. În faţa singurătăţii care devine iminentă, eroul primeste avertismentul încă o dată : “Fii cuminte, Cristofor !” Piesa satirizează egocentrismul din familie. Aurel Baranga nu critică ostentativ comportamentul bărbatului plictisit, ci mai degrabă avertizează că în cuplu orice situaţie trebuie vegheată cu delicateţe şi dăruire.
Aurel Baranga - Mielul turbatUn frumos omagiu îi aduce dramaturgului care a dominat scena românească patru decenii la rînd, Valeriu Râpeanu. Nu este prima oară când profesorul Râpeanu se apleacă asupra dramaturgiei lui Aurel Baranga cu deplină condescendenţă, studiile sale din deceniul ’ 70 stau mărturie în acest sens. În mod firesc, aceasta este într-adevăr o recompensă pentru un scriitor evreu a cărui carieră a rămas puternic ancorată în asimilism, deoarece mai nimic din creaţia lui Aurel Baranga nu afişează evreitatea, deşi, în viaţa dincolo de scenă,  a fost un evreu care a respectat tradiţia iudaică. În publicaţia „ Clipa” , mesajul criticului este evocator pentru o societate românească obişnuită să participe intens la sancţionarea prin spectacol, prin umor, aplauze şi hohote de râs. Dintotdeauna, atunci când teatrul lăsat acestui popor ca moştenire scumpă – vorba lui Ienăchiţă Văcărescu – tace, oamenii devin mai trişti şi mai însinguraţi.”Şi aşa, cel care a pornit la drum imediat după 1944 scriind piese convenţionale, piese care aveau toate defectele epocii, care ilustrau comandamentele vremii, a fost cel dintâi care a evadat, scriind Mielul turbat, în timp ce Mihail Davidoglu şi Lucia Demetrius au continuat cu hărnicie calea pe care n-o mai puteau părăsi, înscriindu-şi opera în cimitirul literaturii române. Am mai spus-o şi o repet cu conştiinţa că voi stârni uimire şi nemulţumire: neşansa dramaturgiei noastre de după 1989 a fost că nu l-a mai avut pe Aurel Baranga, cel care ne-a părăsit – tânăr – la 67 de ani. Comediile lui de până în 1989 satirizau toate defectele şi distorsiunile morale care au făcut explozie după 1989 : de la instantaneea schimbare la faţă, la zgomotoasa lepădare de sutană ” (Valeriu Râpeanu ).

                ( Schiţă critică  de Daniela Reghina Onu ; Noiembrie – 2014 , Bucureşti )

5 răspunsuri la Aurel Baranga

  1. Teodora spune:

    Şalom Otniela noastră ! Am văzut ‘ Fii cuminte , Cristofor ‘ într-o distribuţie mai veche cu Dem Radulescu şi Radu Beligan. Este o comedie foarte frumoasă ! Mie îmi place Baranga şi sunt de acord cu Valeriu Râpeanu…este un mare scriitor care ne-a ţinut râsul în inimă în perioada grea a comunismului. Era greu atunci să scrii ceva frumos şi liber dar el a reuşit. La piesele lui sălile erau pline şi astăzi se joacă cu succes.

  2. Amedeo Roth spune:

    Era de treabă şi foarte glumeţ Aurică Bari , cum îi spuneam prietenii în tinereţe. Dar nu ştiu unde i-o fi băiatul Hary…! Am auzit că s-ar fi căsătorit undeva prin America de sud. parcă în Argentina…
    Frumos Otniela , încă o dată gestul de a-l descoperi cititorilor mesianici pe acest mare dramaturg român.

  3. Cezar 100 spune:

    E genial Baranga !! am vazut ‘Mielul turbat’ la National acu’ 3 sau 4 ani.

  4. Ibănescu Rodica Alice spune:

    A fost un mare dramaturg!! Eu am fost la MIELUL TURBAT la Naţional. A trăit şi a scris într-o perioadă foarte grea pentru un artist. Nu ştiu dacă cei care îl critică astăzi acuzator ar fi făcut faţă la timpurile acelea cumplite.
    Mulţumesc pentru acest comentariu pertinent Otniela!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s