CORBII MEI BĂTRÂNI

Corbi

de Daniela Reghina Onu

Corbii mei bătrâni
s-au săturat
să trăiască
în colivie.
O viată întreagă
le-am dat să mănânce
seminţe prea dulci,
ţinându-le ciocurile ascuţite
încrustate în mâini.
Acum, cu pliscurile tocite,
vor să-şi întindă aripile,
să zboare.
Să soarbă până la orbire
Înaltul,
spălat de vânt
la rostirea unui CUVÂNT.

(Bucureşti, Iulie – 2012 ; din volumul Râsul viorii fără arcuş)

5 răspunsuri la CORBII MEI BĂTRÂNI

  1. Arlette Serban zice:

    Sa fiti binecuvantata Otniela, pt toate aceste poezii minunate prin care ne inaltati aspiratiile spre frumos.

  2. Cristina Sitaru - Stoian zice:

    Foarte expresiv , Otniela ! Şi care sunt ” corbii ” tăi ? Că eu pe ai mei îi ştiu. Continuă să scrii poezie draga mea, că scrii foarte frumos, sensibil, inteligent şi cald !!

  3. Adrian Boluda zice:

    Foarte frumos ! Sunteţi într – adevăr hăruită cu acest deosebit dar al cuvintelor. Sărut mâinile.

  4. Cezar 100 zice:

    Versurile unei poete foarte sensibile ! Inteligenta si inzestrare divina in confesiune.
    Sarut mainile, distinsa DOAMNA !

  5. Va multumesc frumos, Prietenii mei! Voi ma rasfatati cu atatea aprecieri. Slava este a lui Mesia !
    Ma bucur ca va plac versurile mele…Si sper sa nu aveti prea multi ” corbi batrani” ( vi-i cunoasteti voi mai bine !) … Sa fiti binecuvantati din Sion!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s