SUNT PASĂREA

( Surorii mele, Lydia )

Sunt pasărea
ce zboară cu ciocul deschis
şi aripi întinse spre larg.
Cu ochii scrutez infinitul albastru
să-mi pregătesc locul etern
de iernat.

Cuibul de-aici
şi-aşa se usucă,
vreascurile – adunate
oricum ard.

Sunt pasărea albă
cu ciocul deschis,
şi aripi întinse spre larg.
Scrutez infinitul albastru,
dezmărginind orizontul sihastru
în infinite cercuri de Har.

( Bucureşti, Mai – 2012; din volumul Râsul viorii fără arcuş )

3 răspunsuri la SUNT PASĂREA

  1. Adrian Boluda zice:

    Divine versuri, în aceeaşi sensibilitate! sărutmâinile

  2. mariapopovici zice:

    Ce frumooooos!

  3. gelu zice:

    Versuri scrise de un toc profesionist. Va felicit, f. frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s