NU MAI PLÂNG

            

de Daniela Reghina Onu

Nu mai plâng când mă doare,
nu mai jelesc rana veche, usturătoare.
Vântul anilor trecuţi au zbicit-o
lăsând-o uscată, undeva în uitare.

Nu mă mai supăr pe nimeni,
nu-mi ascund privirea de oameni.
Multele întristări mi-au sleit vigoarea,
orgoliul semeţ nu-şi mai cerşeşte valoarea.

Stau îngenunchiată şi tac,
număr secundele unui veac.
Peste Crucea bătrână
cad ecouri în surdină
dintr-un Ev ce va să vie,
hotărât din Veşnicie.

Uite-L pe Rege!
Vine cu pas domol,
păşind uşor peste nor…
Tu… eşti gata?

( Bucureşti, Iulie–August, 2013; din volumul  Reverii revelate )

4 răspunsuri la NU MAI PLÂNG

  1. Adrian Boluda zice:

    Superb, superb! Sărutmîna, distinsă Doamnă! Aici ar trebui să ajungem toți; Să nu mai plîngem căci Mesia vine.

  2. Matei - Claudiu Arghire zice:

    Divine versuri!

  3. Cezar 100 zice:

    Superbe versuri! Sensibile şi profunde! Sărbătoare cu bucurii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s