Sărbătoarea Trâmbiţelor – Roş Haşanah ראש השנה

Roş Haşanah

         Iată-ne ajunşi în pragul unei mari Sărbători  anuale,  descrisă  de Moşe în Vaikra ( Levitic )  23 : 23-25:,,Domnul a vorbit lui Moise şi a zis :   Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le : În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă , vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.” Sunetul  şofarului este foarte important deoarece el reaminteşte de întotdeauna măreţia Cuvântului lui Adonai:  “ Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ! –  În luna a şaptea , în cea dintâi zi a lunii , să aveţi o adunare sfântă : atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită  între voi , cu sunet de trambiţă  (  Numeri  29 : 1 ) .”
          Perioada cunoscută sub numele de Roş Haşanah ( Capul Anului )  coincide cu un cuvânt foarte important,  Teşuvah ( în ebraică înseamnă întoarcere sau căinţă ), care  începe din prima zi a lunii Elul şi continuă 40 de zile de zile,  sfârşindu-se atunci când debutează Ziua Ispăşirii.  Ultimile 10 zile, din cele 40, încep pe 1 Tişrei şi se numesc zilele de veneraţie sau de penitenţă înfricoşatoare ; Şabatul care cade în timpul acestor 10 zile se mai numeşte şi Şabatul întoarcerii sau al  Căinţei. De-a lungul celor 30 de zile din luna Elul ( cele înainte de zilele de veneraţie ) , în fiecare dimineaţa se suflă din şofar pentru a avertiza poporul , de la mic la mare,  să se căiascăn serios de faptele rele şi să se reintoarcă la Adonai intr-o atitudine potrivită, una de mare regret şi de umilinţă.
Teşuvah trebuie să fie pentru toţi evreii,  cu-atât mai mult pentru cei  care L-au aflat pe adevăratul Mesia. Acestora li se cere să –şi examineze bine  vieţile, să vadă până unde,  şi în ce fel s-au îndepartat de Dumnezeu în cursul unui an de zile.  Întotdeauna inima lui Dumnezeu a fost  plină de cea mai  vie compasiune  pentru fiinţa umană, întotdeauna,  înainte de-a pronunţa o judecată, EL mai întâi avertizează. Elohim i-a avertizat pe contemporanii lui Noe  despre iminenţa unui Potop ( însă ei au continuat să –I desconsidere Cuvintele şi să-l batjocorească pe servul său ) , i-a avertizat si pe niniveni despre o posibilă distrugere. EL  nu doreste  ca omul să se confrunte cu  mânia judecăţii Sale ( Ţefania 2 : 1-3 ; 2 Petru 3: 9 ). Întreaga luna Elul este, în toate cele  30 de zile ale ei,  o pregătire intensă în care examinarea personală şi cainţa adevărată ne pregătesc  pentru Zilele mari şi sfinte ale Sărbătorii Iom Kipur şi ale Sukot-ului.  Şofarul ( sau cornul de berbec ) sună după fiecare slujbă de dimineaţa, amintindu-i poporului că Dumnezeu doreşte oameni cu  inimi curate, dedicate şi circumcise ; datoria fiecărui om  este să se  aşeze  într-o relaţie bună cu Adonai  şi cu semenii.

1. Semnificaţia culturală a Sărbătorii Trâmbiţelor
   În acest caz, sunetul  şofarului semnifică inaugurarea Noului An evreiesc ( civil )  care este o parte a sezonului de căinţă ( Teşuvah ). Sărbătoarea Trâmbiţelor este apogeul ( capul , vârful  ) anului civil şi este de asemenea percepută  ca un timp special de  naştere a lumii. Tradiţia iudaică sustine ca Adam ar fi fost creat într-o asemenea zi.
             Sărbătoarea Trâmbiţelor durează timp de  2 zile , prima şi a doua zi a lunii evreieşti Tişrei ( această lună cade de obicei în septembrie sau în octombrie ) , considerată a fi prima lună a calendarului civil. Luna Tişrei este cea de-a şaptea lună din calendarul religios biblic. Raţiunea care justifică că Sărbătoarea Trâmbiţelor trebuie să  cadă   în luna a şaptea din calendarul biblic evreiesc  este că Dumnezeu ar fi  hotărât ca  prima luna, Nissan,  să rămână timpul special  în care evreii să-şi aducă aminte de eliberarea  supranaturală de sub jugul egiptean ( Exod 12 : 22 ; 13: 4 ) . Oricum, potrivit tradiţiei evreieşti lumea a fost creată în luna Tişrei, sau mai exact, Adam si Eva au fost creaţi în prima zi a acestei luni, şi de aceea numai odată cu  această lună începe în mod firesc ciclul anual al scurgerii zilelor pentru anul care debutează. De aceea, Roş Haşanah ( Capul Anului ) este comemorată an de an  în această  perioadă. Sărbatoarea este celebrată două zile consecutive,  din cauza unor mici incertitudini  în stabilirea riguroasă a Sărbătorilor din calendarul evreiesc. Anul Nou evreiesc  este singura Sărbătoare  iudaică  care are două zile de prăznuire ( de fapt 2 zile în care este menţionată ca atare, iar aceste zile sunt marcate de sunetul şofarului şi de Teşuvah ), în Israel una ,  iar în Diaspora două, tocmai  datorită calendarului care se orientează după luna nouă,   fiecare început de lună fiind  desemnat de Tribunalul rabinic din Ierusalim din cele mai vechi timpuri. Problema cu Sărbătoarea Trâmbiţelor ar fi ca ea trebuie să fie marcată întotdeauna de începutul lunii noi, şi de aceea este dificil să se stabilească o dată foarte exactă.
2. Semnificaţia spiritual-mesianică a Sărbătorii Trâmbiţelor
   Care este semnificaţia sunetului şofarului pentru vieţile noastre? Sunetul cornului de berbec ne poate aduce aminte de Înviere şi de Revenirea lui Ieşua Ha Maşiah pe norii cerului.Termenul asociat cu Sărbătoarea Trâmbiţelor,  în Ebraică,  este Ha Melech ( Regele ). Şofarul din timpul Sărbătorii Trâmbiţelor poate fi simbolizat cu trâmbiţa Răpirii mentionată de apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 4 : 16 -17  : ,, Căci Însuşi Domnul cu un strigăt , cu glasul unui arhanghel şi cu trambiţa lui Dumnezeu , Se va pogori din cer , şi intâi vor învia cei morţi in Hristos. Apoi , noi cei vii , cari vom fi rămas , vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh ; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”
           Iată o altă ilustrare grăitoare.  Ştim  că Sărbătoarea Trâmbiţelor  debutează întotdeauna la luna nouă ( Coloseni 2 : 16-17 : ,, Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură , sau cu  privire la o zi de Sărbătoare , cu privire la o lună nouă , sau cu privire la o zi de Şabat,  cari sunt umbra lucrurilor viitoare , dar trupul este al lui Hristos. “ ) şi  noi ştim că luna nouă ne învaţă ceva despre Mesia, deoarece calendarul iudaic are în vedere o lună care se bazează pe o anumită ciclicitate.
   Luna  abia se întrezăreşte pe cer când îşi începe derularea  ei ciclică.  Apoi, încet dar sigur, astrul se întoarce către soare şi începe să reflecte lumina acestuia. Ieşua – daca citim cu mare atenţie profeţiile Tanah-ului – este asemuit cu  Soarele  pe cer ( Maleahi 4: 2 ). Luna , în acest caz,  dacă reflectă lumina soarelui, îi simbolizează în acest fascinant tablou cosmic pe toţi credincioşii care-au încheiat Legământ prin jertfă cu Fiul lui Dumnezeu.  Soarele are propria lui lumină,  însă  lumina lunii este o reflexie  a luminii solare. Când am început să –L urmăm pe Ieşua , ne era foarte greu să – L arătăm şi altora, deoarece schimbarea care se produsese în noi abia era vizibilă. Dar când vieţile noastre s-au consacrat  în totalitate Lui  – atunci când ne-am întors întru totul spre EL,  asa cum luna se întoarce înspre soare –  noi  am început să aspirăm întreaga noastră viaţă de la EL, asemenea astrului nocturn ce  reflectă întreaga lumină preluată de la marele astru diurn. Şi cine-ar mai putea umbri oare aceasta divină reflectare a vieţilor noastre inundate de Lumina Lumii  ( v. Romani 8: 31 – 35 ) ?  Numele lui Ieşua,  Nume mai presus de orice alt nume,  să fie slăvit  în veci pentru mântuirea Lui !

                     (  Prezentare de Daniela Reghina Onu ;  Bucuresti – Septembrie 2011 )