CONFESIUNE PE O BOABĂ DE NĂUT

     de Daniela Reghina Onu

Vreau o boabă de năut
Ca să-ţi scriu concret şi frust
Tot trecutul vieţii mele,
Adunat din prund şi stele.

Chiar pe faţă o să scriu
Un fragment de prozodie,
Care mi-a zvâcnit, deunăzi,
Într-o notă azurlie.

Într-un colţ voi încerca
O traducere bizară,
Din James Joyce
Şi-al său „Portret…”
Învăţat pe dinafară.

Iar pe verso, rezonant,
În Allegro viu, picant
Voi compune-o melodie
Romanţată şi zglobie,
Pentru tine… pentru mine.

Iar când nu va mai rămâne
Niciun „petec”, de necaz
Voi închide boaba-ntreagă
În caseta roz-oranj.

Şi, când grav mă mai întreb
Dacă te-am iubit vreodată,
Iau caseta din dulap
Şi citesc iar boaba toată.

( Bucureşti, Octombrie – 2012; din volumul Râsul viorii fără arcuş )