CONFESIUNE PE O BOABĂ DE NĂUT

Tristete 4

     de Daniela Reghina Onu

Vreau o boabă de năut
Ca să-ţi scriu concret şi frust
Tot trecutul vieţii mele,
Adunat din prund şi stele.

Chiar pe faţă o să scriu
Un fragment de prozodie,
Care mi-a zvâcnit, deunăzi,
Într-o notă azurlie.

Într-un colţ voi încerca
O traducere bizară,
Din James Joyce
Şi-al său „Portret…”
Învăţat pe dinafară.

Iar pe verso, rezonant,
În Allegro viu, picant
Voi compune-o melodie
Romanţată şi zglobie,
Pentru tine… pentru mine.

Iar când nu va mai rămâne
Niciun „petec”, de necaz
Voi închide boaba-ntreagă
În caseta roz-oranj.

Şi, când grav mă mai întreb
Dacă te-am iubit vreodată,
Iau caseta din dulap
Şi citesc iar boaba toată.

( Bucureşti, Octombrie – 2012; din volumul Râsul viorii fără arcuş )

5 răspunsuri la CONFESIUNE PE O BOABĂ DE NĂUT

  1. Amedeo Roth zice:

    Sărutmâinile, distinsă Doamnă. O poezie foarte frumoasă….. Într-adevăr! Vă felicităm pentru delicateţe şi sensibilitate….. fam, Roth

  2. Sofia zice:

    Ce frumos. draga noastra Otniela!! Sa fiti binecuvintata si rasplatita!!

  3. Arlette Şerban zice:

    Ce frumos, draga noastră Otniela! Dumnezeu să vă ţină tot aşa plină de har.

  4. Adrian Boluda zice:

    O poezie absolut încântătoare scrisă de o poetă adevărată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s