Obadia – profet umil, mesaj puternic ( I )

Cartea profetului Ovadia este mai putin cunoscută în rândurile credincioşilor pentru că prezintă cel mai scurt mesaj scris din Tanach. Cu toate acestea, cele 21 de versete care o alcătuiesc oferă un rezultat cert al tuturor scrierilor profetice.
În mare, mesajul cărţii se axează pe judecata lui ADONAI asupra neamurilor care îl asupreau pe Israel şi îndurarea Lui faţă de poporul ales.  Referirea la Armaghedon este strâns legată de perioada de sfârşi a vremurilor noastre.  Mesajul cărţii scoate în evidenţă anumite aspecte personale şi, în afară de acestea întăreşte mesajul celorlalţi profeţi tanachici vizavi de dreptatea lui Dumnezeu.
Cine este Edom?
Pentru a putea înţelege mai bine mesajul lui Dumnezeu vestit de profetul Obadia trebuie în primul rând să aflăm câteva amănunte despre personajul principal, şi anume despre Edom. Tatăl edomiţilor a fost Esau, fratele lui Yakov, întâiul născut al lui Itzak.
” Domnul i-a zis: Două neamuri sunt în pântecele tău şi dpoă noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai mare decât celălalt şi cel mai mare îi va sluji celui mai mic. S- au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieşit roşu de tot, ca o manta de păr şi de aceea i- au pus numele Esau. Apoi a ieşit fratele său, care îl ţinea cu mâna de călcâi pe Esau şi de aceea i+au pus numele Yakov.  Itzak era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei” ( Geneza 25: 23-26). Încă de la relatarea naşterii celor doi gemeni înţelegem faptul că rivalitatea lor urma să se extindă şi la popoarele care urmau să se formeze din ei.
Numele E-s-a-u se află într-o oarecare legătură  cu termenul „Seir” ( „păros”, în trad.). Acesta era numele folosit înainte pentru regiunea Edomului situată în Sud- Estul Mării Moarte, locaţie unde Esau avea să se stabilească mai târziu. De cealaltă parte, numele Y-a-k-o-v semnifică „cel care ţine de călcâi” sau „cel care îl duce pe altul la cădere.” Să vedem ce ne relatează Scriptura în acest sens.  ” Odată pe când fierbea Yakov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Esau i-a zis lui Yakov: Dă-mi te rog să mănânc din ciorba acesta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.  De aceea i s-a dat lui Esau numele de Edom. Yakov i-a zis: Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut.  Esau i-a răspuns: Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi-născut? Şi Yakov i-a zis: Jură-mi întâi! Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Yakov. Atunci Yakov i-a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi-născut ( Geneza 25:29-34 ).

Observăm cât de mult aprecia Yakov valoarea dreptului de întâi născut ( în comparaţie cu Esau ) şi şi-a manipulat fratele în aşa fel încât acesta să îi vândă acest drept în schimbul unei ciorbe de linte. Dumnezeul Atotputernic şi-a împlinit planul cu Yakov, iar în final l-a făcut pe acesta să se încreadă orbeşte în promisiunile Sale, fără a mai folosi mijloace omeneşti, păcătoase, pentru a-şi atinge scopurile. Spre deosebire de fratele său Yakov, Esau a renunţat la ceea ce i se cuvenea prin naştere din cauza lăcomiei şi a unei nevoi de moment.  Renunţând la poziţia pe care o avea, Esau şi-a pierdut automat dreptul de întâi -născut care reprezenta o avere considerabilă, dar, mult mai important decât aceasta, el a renunţat şi la binecuvântarea specială de a-şi avea numele înscris pe veci în linia genealogică a lui Yeşua Ha Maşiach, Mântuitorul întregului neam omenesc.
Există astăzi riscul ca şi cei credincioşi să se comporte în mod asemănător. ” Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut. Ştiţi că mai pe urmă când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, cu toate că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe”( Evrei 12: 16-17). Pentru credincioşii destinatari ai Epistolei către Evrei, pericolul acesta se referea la puterea de atracţie a secularismului, a necredinţei, a ateismului, într-un cuvânt a îndepărtării sigure de Torah. Paragraful este însă la fel de valabil pentru credincioşii neevrei din toate generaţiile care, prin cedarea în faţa poftelor trupeşti pentru un moment de plăcere al simţurilor îşi pot pierde mărturia unei vieţi întregi, aşa cum Esau şi-a pierdut irevocabil dreptul de întâi-născut. Biblia ne relatează că mai târziu acesta a plâns cu amar, cerând binecuvântarea de la tatăl său, dar nu a primit-o. El nu a dorit binecuvântările lui Dumnezeu, ignorând acest aspect încă din tinereţea sa. Ulterior Esau a regretat decizia care l-a făcut să-şi piardă întâietatea, dar în ciuda acestui fapt nu s-a căit, lucru evident în paragraful biblic în care îl roagă pe tatăl său să-l binecuvânteze, şi nu pe Dumnezeu (pe care Îl dezamăgise prin uşurătate ).  Esau a devenit astfel un exemplu negativ pentru toţi cei care păcătuiesc în mod conştient împotriva lui Adonai, stăruind în starea de păcat şi împietrire.
După ce şi-a pierdut moştenirea Esau a uneltit un plan de răzbunare împotriva fratelui său, după cum ne relatează textul biblic: ” Esau a prins ură pe Yakov din pricina binecuvântării cu care îl binecuvântase tatăl său. Esau zicea în inima sa: Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie, apoi am să-l ucid pe fratele meu Yakov”  ( Geneza 27: 41). Esau a intenţionat să scape de Yakov cu prima ocazie. Urmaşii lui Esau, edomiţii, au continuat pe aceeaşi cale a urii şi au devenit de-a lungul istoriei mari inamici ai poporului evreu. Din acest motiv,  Adonai – Elohim a anunţat prin profetul Obadia judecata asupra edomiţilor.”Îi  voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi îi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” ( Geneza 12:3). Aceasta este o binecuvântare unică pentru poporul Israel, dar în acelaşi timp şi o avertizare serioasă din partea Creatorului Universului pentru toate popoarele, implicit pentru Edom. Când poporul Lui a ajuns la graniţa Edomului şi a vrut să treacă prin ţara acestuia, edomiţii le-au refuzat accesul. Acest moment a reprezentat un prilej oportun ca ei să încerce să se transforme din duşmani în prieteni, dar edomiţii n-au fost în stare să profite de această ocazie. Ura maladivă pe care o exacerbau împotriva evreilor a fost mai puternică decât raţionamentul.
Acesta este contextul în care vom privi la profetul Obadia şi la mesajul cărţii sale, mesaj la fel de actual cum era în vremea în care a fost scris.

( Comentariu  de Daniela Reghina  Onu  ; Bucuresti , August – 2016 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s