Poeziile mele – ( 6 )

Poezie mesianică de Daniela Reghina Onu

Mărturisesc că am citit cu interes şi curiozitate
poeziile acestui volum (al doilea segment
de creaţie lirică al autoarei, primul volum Paşi
printre pietrele Sionului m-a captivat, iremediabil)
apoi le-am lăsat deoparte, încercând să
pătrund esenţa lor şi mesajul dorit a fi transmis.
Spun interes, pentru că am perceput-o pe poetesă
ca pe un suflet marmorean, dar care constat
că ascunde căldura ce se zbate a trece dincolo de
platoşa aparentă. Curiozitate, pentru că spiritul
domniei sale este un amestec ciudat, dar armonios,
de Iudaism şi Creştinism; o fiică a Sarei
Am recit însă volumul, după ceva vreme, pentru a lăsa emoţiile
să devină certitudini, şi constatat iubirea de
nestăvilit, pentru  Mesia, ce se revarsă dintr-o
inimă înnoită, împlinită. Legitimă este întrebarea
retorică: Unde-Ţi sunt îndurările?; fireşte că
ramurile tânjesc după gustul autentic al sevei
trunchiului, după substanţa chipului adevărat, dar
şi trunchiul se mlădiază căutându-şi ramurile
pierdute prea departe: Nu mai plânge, Raşela!,
Sună Shofarul …
(Conf. univ. dr. Ioan Constantinescu;  extras din Prefaţa la volumul Râsul viorii fără arcuş)