Creaţionismul – Între manipulare şi eliberare

 de Cristi Tepeş

Unul dintre filmele pe care le-am văzut în copilărie la televizor şi care mi-au lăsat o impresie de neşters a fost PROCESUL MAIMUŢELOR. Pornind de la un eveniment istoric, filmul îi prezenta pe creştinii creaţionişti ca pe nișe ignoranţi nespălaţi si fanatici, intoleranţi şi violenţi, iar pe evoluţionişti ca pe nişte oameni cu vederi largi, manieraţi, şi rafinaţi. Copilul care eram s-a simţit umilit şi ruşinat în a împărtăşi astfel de convingeri biblice ca cele pe care le „combătea” cu măiestria artei cinematografice şi pe bugete impresionante acest film. Ceea ce mă contraria cel mai mult era faptul că era vorba de o producţie americană, nu rusească. Era vorba de un regizor important, Stanley Kramer, niste actori de prima mână, Gene Kelly, Friederich March si, mai ales, Spencer Tracy, care, nu doar că îmi plăcea foarte mult dar, pe deasupra, mai şi semăna cu bunicul meu…
După mult timp am înțeles mai multe despre războiul cultural sub al cărui tir ne aflăm pentru cucerirea lumii intelectuale şi a inimii semenilor noştri, luptă în care, în mod paradoxal, americanii capitalişti rivalizau cu ruşii comunişti. Mass-media românească era bine înregimentată sub acest stindard aducător de întuneric. Emisiunile de ştiinţă, cele de SF, chiar şi cele sociale “combăteau bine” ideile mistice şi retrograde ale Bibliei, care îl prezentau pe om drept coroana creaţiunii lui Dumnezeu şi încercau să facă din semenii noştri doar nişte  “jivine-ntunecate/ gonite de un bici ne-nduplecat”, cum spunea Costache Ioanid. Unul dintre “E” urile din genericul emisiunii TELEENCICLOPEDIA era chiar „E” de la Evoluţie, o idee fundamentală pe care această cea mai longevivă emisiune de televiziune din România o cultivă sistematic…
Cei mai mulţi dintre noi ne-am trezit cu aceste idei evoluţioniste răspândite în toate formele şi la toate nivelurile şi pentru mulţi evoluţia este la fel de reală precum pământul e rotund. Mult mai puţin cunoscut astăzi e faptul că foarte multe dintre aşa zisele dovezi ale evoluţiei sunt măsluite şi că tot mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă cu acreditări impecabile au trecut în tabăra creaţionistă. Din păcate tot mai mulţi lideri religioşi au înghiţit evoluţia, această gogoaşă manipulatoare, încă din vremea când se aflau în şcoală, fără a fi calificaţi să o pună la încercare şi să o abordeze critic, şi au preluat-o ca pe un adevăr la fel ca Teorema lui Pitagora sau legea lui Arhimede.
S-a dezvoltat astfel o perspectivă foarte păguboasă pentru biserică, anume că nu contează dacă e adevărată sau nu relatarea Genezei despre apariţia omului. Însă relatarea despre rosturile acestuia mai este adevărată? Sau despre restaurarea lui? Dar dacă Geneza nu e adevărată mai este oare adevărată pătimirea sau învierea lui Hristos?
Consecinţele acceptării acestui compromis de către liderii religioşi au fost incalculabile, dar ar fi bine să înţelegem că, la noi, nu a fost vorba de un act spontan ci a fost într-o bună măsură indusă de către ideologii şi activiştii comunişti. În China, de exemplu, primul lucru pe care-l făceau forţele comuniste după ce ocupau un oraş era să ţină conferinţe de darwinism, şi abia după aceea de ateism. Să fie oare doar o coincidenţă fără semnificaţie că teza de doctorat a unuia dintre cei mai influenţi (de)formatori de teologi din vremea comunistă se ocupa de unul dintre cei mai necredicioşi predicatori din America din prima jumătate a sec. XX, predicator care îmbrăţişase ideile evoluţioniste? Odată strecurată fisura evoluţionistă în gândirea unui teolog aceasta va deveni o motivaţie supremă pentru a-i cultiva instinctul de supravieţuire care-i va oferi întotdeauna compromisul ca soluţie a problemelor sale.

În acest climat cultural, cu o medie controlată total de statul communist, între evanghelicii din România la începutul anilor 70 au început să apară câteva cărţi tipărite şi apoi chiar scrise de Petru Popovici care ofereau o alternativă biblică, dar şi cu dovezi ştiinţifice, la propaganda comunistă. Mai apoi au apărut şi altele, la un nivel ştiinţific tot mai ridicat, culminând cu Originea omului, Destinul omului scrisă de A.E. Wilder Smith, un mare savant cu trei doctorate.  Cărţile erau traduse, scrise, aduse în ţară şi răspândite cu preţul libertăţii şi al vieţii unor oameni cărora nu le vom putea fi niciodată suficient de recunoscători.
Condiţia omului de ştiinţă creştin era foarte grea în acea perioadă. Nu vreau să pierd ocazia să evoc personalitatea Dr. Lili Anton, care, la Institutul Agronomic din Iaşi, a plătit cu demnitate un preţ greu al integrităţii pentru slujirea Adevărului şi care a scris De ce nu e maimuţa strămoşul omului , fiind marginalizată şi persecutată pentru convingerile ei creaţioniste.
Astăzi există un număr satisfăcător de cărţi care să ne ajute să ieşim de sub controlul manipulator al televiziunilor secularizatoare, dacă o dorim… Din păcate spiritual veacului în curs de analfabetizare tinde să ne invadeze şi pe noi, dar e totuşi salutară existenţa unui număr de filme documentare de foarte bună calitate care ne pot ajuta să ne înţelegem rostul intelectual în lumea uluitor de organizată şi nespus de armonios structurată de Creatorul şi Susţinătorul a toate cele văzute şi nevăzute. Există astăzi un număr tot mai mare de oameni de ştiinţă chiar şi în România care sunt potenţiali autori de cărţi care să ne poată călăuzi prin hăţişul tot mai anticreştin al unei culturi care geme după restaurarea pe care numai Dumnezeu-Întrupat o poate face.

Nu aş fi crezut vreodată că voi ajunge eu însumi să fac astfel de filme, inclusiv unul despre Procesul Maimuţelor, la care am făcut referinţă la început şi care, am descoperit după cercetări serioase, este o uriaşă minciună, realizată, într-adevăr, cu măiestrie. Cele mai importante dovezi aduse în favoarea evoluţiei la acest proces s-au dovedit a fi greşite sau falsuri. Cartea RECURS LA PROCESUL MAIMUŢELOR va apărea probabil la anul, când se vor împlini 90 de ani de la acest eveniment istoric devenit prin mediatizare o uriaşă farsă.
Salut preocupările pe care Alfa si Omega le are legate de răspândirea Luminii inclusiv în ceea ce priveşte rostuirea noastră drept coroană a creaţiunii Domnului şi-i încurajez pe toţi telespectatorii să studieze serios şi DVD-urile disponibile (care sunt mai dense decât le poţi urmări într-o emisiune de televiziune) şi să citească cu seriozitate şi cărţile scrise de oameni de ştiinţă creştini care abordează în limbajul lor propriu realităţile lumii înconjurătoare de care nu avem a ne teme, ştiind că legile fizicii şi biologiei au fost elaborate de acelaşi Legiuitor care a elaborat şi legile moralei sau ale sfinţeniei.
Dar, mai ales, aceste emisiuni sau filme îşi au rostul de a ne stimula să luăm tot mai în serios Cartea Cărţilor, Vestea Bună despre Mântuirea pe care ne-o aduce Domnul Isus Hristos, care nu este doar Creatorul nostru ci vrea să devină şi Salvatorul nostru. Dar şi Restauratorul creaţiei care încă tânjeşte de dor după revenirea Creatorului ei.

                          ( extras din Magazin Alfa – Omega ; articol preluat cu acordul autorului )