Primii evrei pe teritoriul vechii Dacii – ( 2 )

                      ANTISEMITISM SI RESPINGERE IN EVUL MEDIU 

Un fapt istoric ramane cert : dupa parasirea Daciei de catre legiunile romane ( anul 273 dCh ) , multi colonisti care luptasera in randurile acestor cohorte ( Legiunea VIII Gemina , Flavia I si Flavia II Commangenorum, IV Flavia Felix. ) au ramas pe loc. Intre acesti colonisti se aflau si evrei din Palestina. Evreilor nu le-a fost usor sa traiasca in aceasta lume noua  , daco-  romana .  Era o lume care se pregatea treptat sa se lepede de vechii zei , primind botezul crestin.  Pornita din cele trei orase evreiesti Nazareth , Bethlehem si Ierusalim, credinta crestina devenea religia intregii Europe . Nu a avut nicio importanta pentru lumea crestina ca fondatorii noii credinte au fost cu totii evrei. “ Orice crestin veritabil , spunea Mihail Sebastian , ar trebui sa inteleaga ca propria credinta ramane nestingherita , ca un copac retezat , in clipa in care neaga , batjocoreste sau oprima radacinile spirituale din care se trage. “ 
“ Evreii au dat  crestinilor un Mantuitor “ , spunea poetul Tudor Arghezi , intr-o convorbire cu Eliezer Frankel . “ Ei au dat pe Insusi Dumnezeu , Unicul.. Cu asemenea titluri , cu pergamentul Bibliei in trecutul lui , un popor oricat de chinuit , se stie creator.”
La randul sau Nicolae Iorga cuvanta , in 1937 , la Iasi : “ Nu pot sa am in calitate de istoric , de cunoscator al culturii universale si de crestin , decat respect pentru partea pe care vechiul popor evreiesc a dat-o civilizatiei lumii, si religiei celei mai raspandite astazi , celei mai vrednice de a fi pastrata pentru binele moralitatii umane.”
Din nefericire , cu incepere din secolul al IV-lea , nu mai exista loc pentru “ iertarea evreilor “ in liturghia crestina ( “ Pro iudaeis non- flactant “ – Nicio genoflexiune pentru evrei ) . Antisemitismul teologic incepe sa se exprime cu violenta.
Sfantul Grigore din Nyssa , unul din parintii Bisericii grecesti , ii stigmatiza prin anii 370 dCh, astfel  pe evrei : “ Ucigasi ai Domnului , asasini ai profetilor , razvratiti si plini de ura fata de Domnul , ei insulta Legea , refuza gratia cereasca , rasa de vipere , delatori , calomniatori , creiere intunecate , drojdie fariseica , Sanhedrin de demoni , lapidatori , dusmani a tot ce este frumos…”
   Ioan Gura de Aur , arhiepiscopul Constantinopolului , care a trait spre  sfarsitul secolului al IV-lea , unul dintre cei patru arhitecti ai Bisericii Crestine, nu a avut nicio tresarire de constiinta cand a scris : “ … Sinagoga este o pestera a banditilor si vizuina de animale salbatice …Traind numai pentru burta , cu gura cascata tot timpul , evreii nu se comporta mai bine decat porcii si tapii in grosolania lor lubrica si in lacomia lor nemasurabila. Ei nu stiu sa faca decat un singur lucru : sa se indoape si sa  se imbete.” .
“ Codului lui Constantin “ ( 399 d Ch ) , care interzicea casatoriile mixte , i-au urmat “ Codul lui Theodosian II “  ( 439 d. Ch ) , care interzicea evreilor sa detina functii inalte in orasele crestine , si  “ Codul lui Iustinian “  ( 531 dCh ), care interzicea evreilor sa apara ca martori in procesele impotriva  crestinilor. Biserica a decretat de-a lungul acestor secole o serie lunga de interdictii ocazionale cu scopul de a-i izola pe evrei, impunandu-le un statut de catateni de mana a doua.  Conciliul al IV –lea din Lateran ( 1215 d Ch ) a impus evreilor sa poarte un semn distinctiv , un soi de stigmat dezonorant ( “ palaria democrata “  in Germania , “ rondella “ in Franta , “ Tablele Legii “ in Anglia etc ).
Observam cum teologia crestina medievala ii incrimineaza definitiv pe evrei. Prin venirea lui Christos , Iudaismul este lasat intr-un con de umbra. Din cand in cand insa Biserica manifesta datoria morala de a-i proteja pe evrei , aceasta protectie intemeindu-se in special pe principiul definit de Sf . Augustin , anume ca poporul evreu este martorul autentic , tema pe care teologii au interpretat-o atat in sens negativ cat si in sens pozitiv. In sens negativ , evreii sunt raspunzatori pentru Patimile Domnului; ei trebuie sa le aminteasca mereu crestinilor prin insasi prezenta lor , de rastignirea si moartea lui Isus Christos. In sens pozitiv , evreii sunt fratii din aceeasi carne cu Christos si constituie o marturie a adevarului crestin , ei sunt adevaratii arhivisti ai poporului crestin.
Apare astfel Oratio Continua , momentul in care devine limpede ca antisemitismul nu este un accident regretabil al Istoriei , nu este o aberatie spirituala,  si nici un fenomen al psihologiei colective. Antisemitismul a devenit parte integranta a folclorului european , o dimensiune ontologica a spiritualitatii occidentale. Declaratiile de ura si dispret contra evreilor ale unui mare numar de autori teologi , intre care cele mai eminente spirite ale gandirii acelor vremuri se constuie intr-o oratio  continua, neintrerupta in Istorie. Indiferent de stilul in care au fost exprimate, aceste texte s-au infiltrat in folclorul occidental , mesajul lor devenind o realitate notorie, admisa de toti  : distrugerea evreilor – o necessitate !  ( Imre Toth – “ Holocaustul si memoria “ , Seminarul international , Neapole , 1997 ).

                                   1  – Cruciadele   

 Prima Cruciada ( 1096 ) nu i-a avut drept adversari pe evrei. Adversarul Papei si al Crestinatatii Occidentale era Islamul. Dar evreii au fost primele victime ale cruciatilor. Daca n-au reusit sa faca din Ierusalim o sfanta cetate crestina , Cruciadele au realizat in schimb , ura si persecutia anti-evreiasca. Insa bestialitatea fara margini a cruciatilor i-a socat in egala masura pe papa , printi si populatia civila ;  dar acest fapt nu a stavilit macelul catusi de putin. Pentru evrei , faptul ca au fost expulzati din Imperiul Bizantin inainte de inceputul Cruciadelor a reprezentat o tripla binecuvantare , pentru ca Bizantul a fost masacrat ca un les de catre cruciati , orasele Imperiului au fost golite de tot ce se putea jefui si prada. Desi grecii au recucerit Constantinopolul cincizeci de ani mai tarziu, Imperiul era déjà suficient de slabit ca sa se mai refaca. In 1453 a cazut in fata nemiloaselor atacuri turcesti , pierzandu-se astfel bastionul crestin de la Rasarit. 
A cincea Cruciada a reprezentat un succes mediocru . A sasea si a saptea s-au izbit de indiferenta destul de evidenta  a populatiei. Dupa a opta Cruciada orice norma de entuziasm disparuse cu desavarsire. Atat crestinii cat si evreii se se bucurau ca totul se sfarsise. Se sperase in zadar ca eliberarea Ierusalimului ii va uni pe credinciosi intr-o comunitate crestina mult mai solidara. Insa rezultatul a fost ca increderea crestinilor in propria lor superioritate a fost clatinata din temelii. Multi dintre ei au inceput sa se confrunte cu superioritatea culturii arabe.
Paradoxal desi continentul Europa ii dispretuia pe evrei , totusi nu-si putea permite sa se dipenseze de ei . Avea mare nevoie de cunostintele lor si de mintea lor agera. De multe ori disputele teologice intre preoti si rabini , intre invatatii  crestini si ganditorii evrei , deseori se incheiau cu arderea Talmudului si uciderea rabinilor. Se nastea o lume noua , o economie activa incepea sa se contureze , drumurile se deschideau intre orasele –cetati pana mai ieri izolate intre ele. Asistam la o situatie revers , un paradox : hulitii evrei sunt invitati sa se stabileasca in aceste orase. Convinsi ca evreii sunt administratori harnici, care  stiu sa manuiasca bine comertul , regii, imparatii , ducii si voievozii ii invita pe evrei sa participe la edificarea oraselor si la dezvoltarea lor economica.


       2 – Tarile Romane – Refugiul salvator al evreilor

Acest proces destul de ambiguu de retragere si alungare a evreilor a marcat intreg Ev Mediul occidental. “ Este momentul construirii componentei anti- iudaice a antisemitismului “ , stabileste istoricul Razvan Theodorescu. “ Nascuta din ratiuni izvorate din competitia economica si din alteritatea religioasa , atitudinea anti-iudaica s-a materializat in nenumarate persecutii indreptate impotriva negustorilor si bancherilor , dar si a rabinilor si invatatilor din Spania Reconquistei catolice , din orasele prospere ale Germaniei de Vest sau din Venetia shakespeariana a lui Shylock – acolo unde s-a folosit mai intai ,  in Quattrocento,  cuvantul  cu triste rezonante de  “ ghetto “ – adica impotriva acelei lumi a evreilor sefarzi , impinsi treptat spre Balcani si spre Meditarana orientala. Acesteia ii corespundea , simetric aproape, o alta lume evreiasca europeana, crunt persecutata , cea a askenazinilor. “ 
La acea vreme mai existau 200 000 de mii de evrei in regatul Spaniei. Pe 31 martie 1492 s-a semnat un groaznic edict de expulzare , promulgat o luna mai tarziu , care-i alunga din Spania pe toti evreii care nu acceptasera convertirea la Crestinismul bisericii catolice. Totusi un mare numar dintre evrei primisera botezul , iar acesta este un indiciu clar asupra starii de demoralizare in care se gasea comunitatea evreiasca dar si a atasamentului pe care evreii il nutreau pentru Spania , tara in care in trecut se bucurasera de confort si siguranta , ca niciunde in alta parte. Aproximativ 100 000 dintre ei au trecut granita in Portugalia , dar si de acolo au fost expulzati 4 ani mai tarziu. In jur de 50 000 de mii au traversat stramtoarea spre Africa de Nord , sau marea , in corabii pana in Turcia. La sfarsitul lui iulie 1492 , expulzarea era un fapt incheiat. Distrugerea si alungarea evreimii spaniole a constituit evenimentul cel mai important in Istoria poporului evreu de la caderea Celui de-al Doilea Templu.
In Spania existasera evrei inca de la inceputul epocii clasice , poate chiar de pe vremea lui Solomon iar comunitatea capatase trasaturi definitorii. In Fustat , pe vremea lui Maimonide , au existat 2 asemenea comunitati , fiecare cu propria sa Sinagoga ( exista si o a 3-a pentru karaiti ). Cu toate acestea din sec. al XIV-lea – vorbim numai despre evreii sefarzi sau spanioli – temenul este o stalcire a unui nume vechi dat Spaniei – si despre evreii germani sau askenazini  , din regiunea Rinului. Sefarzii si-au creat propria lor limba iudeo-spaniola , ladino ori iudezmo , care se scria la un moment dat folosind cursivele ebraice din ziua de azi. Erau oameni cu  multa carte , cultivati , bogati , foarte mandri de descendenta lor,  si nu extrem de habotnici. Sefarzii au fost prelucratori neintrecuti de metale si pietre pretioase , matematicieni de frunte , stiau sa faca instrumente musicale , sa intocmeasca harti exacte si tabele de navigatie. Si iata ca aceasta comunitate numeroasa si talentata fusese risipita in intreg bazinul mediteranean si in lumea araba , iar din Portugalia s-au raspandit tot ca o comunitate sefarda in Franta si in N-V Europei. Multi au imbratisat religia crestina si si-au lasat amprenta asupra ei.  Cristofor Columb , de exemplu , era genovez dupa acte , dar nu scria in italiana si este posibil sa se fi tras dintr-o familie de evrei spanioli. Numele Colon era destul de comun printre evreii sefarditi care traiau in Italia.  
Astfel dupa ce au pierdut Spania in lumea veche , evreii au contribuit la crearea lumii noi. Sefarzii s-au indreptat si spre Franta; caracteristic pentru impactul prezentei lor acolo a fost Michel de Montaigne , o personalitate stralucitoare , rafinata a carei mama descindea din  evreii spanioli. La sfarsitul Evului Mediu european ( Evul Mediu iudaic se va incheia abia in ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea ) , evreii incetasera de-a mai aduce , cel putin pentru o vreme , o contributie esentiala la economia si cultura europeana . Expulzarile din Spania nu au fost singurele expulzari . Ele au fost precedate de alte ezpulzari din Germania si din Italia.  Evreii au fost alungati din Viena si Lintz in 1421 , din Koln in 1424 , din Augsburg in 1439 , din Bavaria in 1442 , iar din orasele imperiale ale Moraviei in 1454.  De asemenea, au fost scosi din Perugia in 1485 , Vicenza in 1486 , Parma 1488 , Milano si Luca in 1489 , si dupa caderea familiei de Medici , filosemite, din Florenta si Toscana in 1494. Catre sfarsitul acestui deceniu au fost alungati si din regatul Navarre.
In Italia singurul  rost al evreilor  la sfarsitul secolului al XV-lea era acela  de-a se ocupa de cantarirea de mici imprumuturi destinate celor sarmani. Se stie ca bancherii si mestesugarii crestini i-au alungat pe evrei imediat  ce breslele lor au devenit destul de puternice. In Italia , Provence si Germania evreii fusesera practic eliminati din comert si din industria mestesugareasca , inca inainte de anul 1500. Drept urmare au inceput sa migreze spre regiuni mai putin dezvoltate , din Est. Intai in Austria, Boemia, Moravia, Silezia , apoi in Polonia ( Varsovia ) , Cracovia , Lvov, Brest si in Lituania. Axa demografica a evreilor askenazini s-a mutat si ea cateva sute de mile spre Europa central-rasariteana si rasariteana. Si aici au inceput sa apara necazuri : rascoale antievreiesti in Polonia 1348-9 , in 1407 si in 1494; in anul urmator au fost alungati din Cracovia si Lituania.  Dar pentru ca era mai mereu nevoie de evrei in Est , ei au reusit totusi sa ramana pe loc. In jurul anului 1500 Polonia era considerata o tara foarte sigura si viguroasa pentru evrei, devenind foarte curand patria askenazinilor. 
Cel care i-a chemat pe evrei in Franta a fost Carol cel Mare , in secolul al IX-lea , dar Filip cel Frumos i-a izgonit in 1306 . In aceeasi maniera vor fi izgoniti si din Spania si Portugalia , din Anglia si din cetatile germane , din Olanda etc. Europa crestina a macelarit numerosi evrei , acuzandu-i  de groaznica epidemie de ciuma din 1348 , numita si ciuma neagra.   Apoi  evreii au fost iar reprimiti , si jocul acesta tragic va continua pana la diabolica incercare a hitlerismului de a-i extermina pe toti evreii europeni in cuptoarele din lagarele de concentrare. Alungati din Europa occidentala , evreii au ajuns cu zecile de mii in Estul batranului continent.  Tarile Romane , deveneau  “ oaza de de salvare “ a evreimii occidentale dar si pentru evreimea care fugea de progromurile rusesti. Nici evreii din Imperiul Bizantin n-au fost lasati sa traiasca linistiti. Alungati din Bizant in timpul domniei imparatului Romanus ( 914 – 944 ) , dar ulterior reprimiti , evreii Bizantului nu au fost persecutati de Biserica crestina , ci de puterea laica. La sfarsitul mileniului migratiei “ , dupa trecerea valului tatar , in aria Carpatilor si a Dunarii existau mai multe cnezate si voievodate romanesti. In jurul anilor 1320 , Tara Romaneasca devenise o realitate , iar Moldova,  prin anul 1353, era déjà intemeiata. Tot in proximitatea acestor ani s-a constituit Principatul Transilvaniei.
In a doua jumatate a veacului al XVI-lea , sub sultanul Selim al II –lea , evreii  patrund cu un rol tot mai mare in viata turceasca , evreii spanioli si portughezi,  si evreii convertiti numiti peiorativ si “ marani “. Astfel,  inca de la inceput ei isi iau locul la negocierile pentru tronurile romanesti si pentru alte situatii inalte , la jocul caftanelor si carjelor. Ei acordau de obicei imprumuturi riscante , cu dobanzi foarte mari. Evident ca acest lucru putea sa duca la stranse legaturi, intre domnii romani si acesti sefi ai finantelor evreiesti din Constantinopol. Desigur ca un Mircea Ciobanul si un Petru Rares s-a sprijinit pe dansii , cu-atat mai mult cu cat se stie ca cel dintai a venit cu o intreaga ceata de creditori , care stateau la Curtea lui din Bucuresti.  Si Alexandru Lapusneanul i-a platit o suma frumoasa de bani lui Jose Nassi , vestitul duce de Naxos , un evreu foarte bogat si  influent in acea vreme , caruia sultanul i-ar fi oferit in schimb Tara Romaneasca.  Si Petru Schiopul cauta bani pentru el si pentru fiul sau Stefan , ridicat de copil din scaunul tarii , si a fost trimis  la turci , la greci si la evrei. Exista si un postelnic al lui Petru Iurasco Voda care avea datorii mari la un evreu din Constantinopol , Jacob Jidovul din Tarigrad.
Oprelistea de la 8 ianuarie 1579 , a lui Petru Schiopul arata ca sub domnia sa evreii poloni patrundeau in Moldova pentru a cumpara vestitele vite albe ce se hraneau din pasunile tarii si care se exportau pana la Danzig si in Anglia. Ei aduceau in tarisoara Moldovei , cochetelor domnite,  matasuri si postavuri lesesti. Prin aceasta insa evreii  , cu buna sau mai putin bunastiinta , stricau rostul iarmaroacelor de la Leutesti si Hotin , pagubindu-i pe marii negustori ai Moldovei.  Din aceasta cauza domnul lanseaza “ oprelistea “ si nu mai ingaduie acest gen de comert si implicit nici prezenta evreilor pe pamantul sau. In aceasta perioada este pomenit si marele evreu , ducele de Naxos, care isi oprise monopolul vinurilor cretane in Moldova , 1000 de buti. Cam la atata se reduceau legaturile Tarilor Romane cu evreii in aceasta perioada.  Sau la simpla trecere a unui evreu cosmopolitan , ca Haim Cohen , in 1571 , care venea de la Lemberg , si mergea la Chilia pentru a lua alte marfuri , intrebuind in Moldova carausi poloni.
Am ajuns astfel la 1600  fara a gasi prea multe mentiuni despre evreii asezati pe teritoriul vechii Dacii . In adevar,  aproape nicio constatare notabila   cu privire la evreii din Moldova si Tara Romaneasca ,  nu se intalneste  pana in epoca lui Vasile Lupu , cand razboiul de dezrobire a cazacilor poloni ii impinge spre Moldova pe “ exploatatorii evrei .”  Cu prilejul casatoriei domnitei Ruxanda , fiica lui Vasile Lupu , cu Timus , Hmelnitchi , cazacii veniti la Iasi cand dau cu ochii de  “ dusmanii de clasa “ ii pun pe fuga : “ Oastea cazaceasca sta sub vii si facu multa paguba iesenilor , pentru care evreii se ascunsesera ; caci pe cari- i  prindeau , trebuiau sa se rascumpere scump de la dansii, “  scrie Pavel de Alep. Si tot acesta continua : “ Pe evrei cazacii ii bagau in turnuri si –I chinuiau acolo nopti intregi pentru ca sa-i faca sa spuna averile lor; inimile ni se umpleau de amaraciune la plansul atator femei si copii “.
Totusi , in ciuda acestor lucruri se stie ca medicul lui Vasile Lupu a fost un evreu venit din  Turcia , pe nume Cohen, care,  de altfel l-a servit credincios pe domnitor pana la moarte. Moldovenii pe vremea aceea nutreau sentimente destul de repulsive  fata de evrei . Urmasul lui Vasile Lupu , Gheorghe Stefan,  se blestema intr-o scrisoare asa : “ sa nu him crestin, sa him jidov , si de legea mea sa him scapat.”   Pe vremea acestui domnitor apar date despre un “ orandar “ ( arendas )  din Popricani , un oarecare Mosco  Jidovul care a luat de la vistiernicul Iordachi Cantacuzino dreptul de “ a vana helesteul “ ( de a pescui ) . Aceasta presupunea,  ca si in cazul “ vinarsarilor “ ( cei care vindeau vinul si holirca ) , drept de propietate , de vanzare si de cumparare a unui anumit produs. Evreii erau carciumari la sate si la orase –  pe urma armenilor  ei vor fi aceia care vor domina comertul incepand cu anul 1663. Altii erau camatari , ofereau bani cu dobanda iezuitilor din Iasi pe la 1679.  Mai la sud , catre Tara Romaneasca apare un orandar , Lazar , pe al carui fiu il chema Hersul , care cumpara de la mosnenii din Stoiesti , pe pamantul caruia se intemeiase de curand targul Focsanilor , un “  loc de dugheni “ , care trecu mai apoi in  mostenirea nepoatei sale Ana si la sotul ei , Avraam.
Si mai neprielnica e situatia evreilor dincolo de Milcov , pentru ca nu-i gasim nici ca orandari , nici ca vanzatori de vin, nici ca mari camatari. Sub domnia lui Brancoveanu toti evreii erau priviti ca venetici ( straini ), nu aveau voie sa cumpere pamant si erau ingraditi in mai toate drepturile civile. Totusi domnitorul acesta opulent si credincios religiei sale crestinesti , mostenite de la parintii sai , avea pe langa el intotdeauna pe vestitul medic evreu ,  Avram Jidovul . Si Nicolae Mavrocordat avea un medic “ maran “ pe nume Fonseca.  Alte date istorice confirma ca urmasul lui Brancoveanu , Stefan Voda Cantacuzino, voia  sa darame o frumoasa Sinagoga din Bucuresti, abia construita de cativa evrei inimosi.  Se mai consemneaza in vechi hrisoave ( cronicile carturarilor moldoveni ) ca evreii din Silistra veneau deseori la Slanic sa-si ia sarea necesara negotului sau tratamentelor profilactice.
O Sinagoga cu un rabin permanent – o inscriptie pe o piatra tombala din 1678 ar pomeni de un oarecare Arioc , fiul lui Samuil – se gaseste si in Iasi , unde cronicarul Ion Neculce pomeneste la 1711 de “ mormintele jidovilor “ de la marginea orasului.  Totusi,  dupa Cantemir,  evreii ar fi  ajuns mai tarziu , nu mai devreme de venirea tiganilor.  Autorul lui “ Descriptio Moldaviae “ relateaza lamurit va evreii nu erau deloc mesteri ci negustori si  plateau un impozit mai greu decat cel obisnuit. Ei erau de asemenea si carciumari . Prin sate evreii nu apar in veacul al XVIII-lea ; o singura data este pomenit un evreu care pe la 1700 ar fi cumparat miere de la boierii Moldovei. In jur de 1750 cate un evreu apare la  Suceava ca orandar pe locul Mitropoliei , si altii ca mici negustori la Harlau , la Siret , la Galati , la Barlad dar si la Roman,  desi aici,  in 1741,  nu se stia decat de moldoveni si armeni.  La Targu – Frumos in 1755 se pomeneste de doua crasme si de  oranda jidoveasca. Sa nu-i uitam nici pe evreii turcesti din Chilia si Cetatea Alba. In tinutul Neamtului cativa evrei se asezara unul langa altul pe pamanturile manastirii intre 1764 si 1766. Doreau dreptul locului de casa,  de mostenire : “ iar eu sa nu vadzu casa nimanui , numai eu sa traiesc intr-insa si dupa mine copiii mei “ ( platind pe an doua oca de ceara egumenului ). 
O schimbare nedorita pentru evrei veni prin anexarea de catre Austria a partilor Moldovei de Sus, asa-numita Bucovina. In tinuturile Cernautiului si Campulungului , la care se adaugasera parti ale Hotinului si Sucevei , nu erau inainte de stapanirea imparateasca decat 206 familii , cu 986 de capete , iar in timpul Razboiului Ruso-Turc din 1769 – 1774,  numarul se mari pana la 298 de familii , cu 1346 de capete In Siret erau putini de tot , “ doar cativa “ , spun actele oficiale. In 1775 insa , scurgerea din Galitia marise numarul considerabil la  780- 800 de familii.  Cel dintai guvernator al tarii , generalul Enzenberg , constata ca evreii se indeletniceau cu mestesugul vinului , carciumaritul cu vin , holerca si bere, apoi si cu arendarea de mosii si cu diverse alte mestesuguri. “ Sunt , spune generalul , neamul cel mai de-a dreptul stricat , dedat trandaviei ; se hraneste … din sudoarea crestinilor muncitori.”  Astfel carciumele au fost oprite de Enzenberg insusi; de asemenea se hotari ,  tot acum ,  arenda sa fie marginita la 20 de ani si dreptul de proprietate sa se recunoasca numai evreilor botezati.  Veniti din Galitia si Polonia ei erau manati spre Moldova . Aici,  guvernatorul Bucovinei , satul de valurile successive de evrei care se abateau mereu spre Moldova , afirma : “  In nicio tara evreul nu se bucura de atatea privilegii si drepturi si nu plateste mai putin. Cinci galbeni de familie,  o capatana de zahar sau doua oca de cafea.”  “ Divanul moldovenesc ( 1774 ) , scrie Enzenberg , a luat evreilor toate arenzile si carciumile.”  Iar Constantin Moruzi adauga ca “ pentru aceia care s-ar mai apuca de aceasta specula a viciului si luxului se va da pedeapsa cu streangul. “  Nici Alexandru Constantin Mavrocordat nu se dezice de hotararile inaintasilor . Dupa ce intreaba din nou Divanul , care-i semnaleaza  “ abuzul “  pe care-l comiteau evreii prin sate din cauza datoriilor pentru bauturi , domnitorul hotaraste in interesul pacii si dreptatii , ca evreii sa nu mai poata fi carciumari , ba chiar sa nu mai locuiasca la sate , “  unde fac inselatorii si jafuri “. In tot acest timp ascensiunea evreilor foarte bogati continua ; inca de pe la 1785 doi evrei bogati veniti din Polonia  ajung sa imprumute Camara domneasca.  De asemenea,  mesterii evrei ajung la mare cinste , ca acel Danila Jidovul , argintar,  care va lucra in 1786 policadrele chioscului domnesc de la Copou.  Sa adaugam ca trimiterea in Moldova a galitienilor popositi pentru scurt timp in Bucovina , ajunsese o masura de usurare pentru guvernul imperial , mai putin bucuros de asemenea oaspeti.  
In apropiatul Harlau se mentioneaza fabrica de sticla a unui evreu . Falticenii au in hrisovul de intemeiere anumite date  care demonstreaza ca imigratia jidoveasca era incurajata . Boieri ca Ienachi Cantacuzino,  cand voiau sa –si cumpere terenuri, intrebuintau mijlocitori evrei.  Actul de fundatie al Falticenilor , numit intai Soldanesti , pe locul lui Ionita Basota ( 1780 ) , prevedea ca evreii isi vor pastra ereditar locurile , ca ei pot “ sa tie o casa pentru inchinaciunea lor de o parte , iar nu intre crestini , care sa fie asemenea ca si a celorlalte case , iar nu intr-alt chip “ ; “ mormanturile lor vor fi la un loc afara , ales de ispravnici , lung de 6 stanjeni si lat de 8.”
Evreii cumparau ,  in pofida datinei lui Enzenberg , vii la Odobesti ( este cunoscut Lupul Jidovul , in 1804 ), strabateau satele cu dugheana dupa ei,  vanzand tot ce se putea vinde , si pentru a executa lucrari valoroase de tamplarie in gospodariile oamenilor. In  1816 , 20 000 de evrei poloni izgoniti de guvernul rusesc , stateau gata “ sa navaleasca “ in Moldova .” Dar Domnul ( este vorba despre Scarlat Calimachi ) departe de a voi sa impovareze aceasta tara “ scrie un ziarist austriac , “ cu asa de mare numar de vagabonzi , a dat cele mai aspre porunci pentru a li se opri intrarea in tara.”

                               3 . Concluzii

Regulamemtul Organic care deriva in cea  mai mare parte din dezvoltarea proiectelor constitutionale ale boierilor nostri , mai ales ale celor din Moldova , ii aseza pe evrei intre strainii pe care numai Adunarea Obsteasca ii putea impamanteni , pentru merite deosebite fata de tara.   Tinand seama de faptul ca “ jidovii sunt imprastiati prin Moldova “ si ca “ numarul creste din zi in zi “ , ca “ cea mai mare parte din ei traiesc cu vatamarea intereselor pamantenilor , folosindu-se de toate mijloacele speculatiilor, cu  scaderea industriei si a fericirii obstesti “ , se hotari catagrafia lor , pastrarea celor cu stare si expulzarea pentru totdeauna a celor ce neavand “ un mestesug folositor , traiesc fara capatai.”  Cu toate acestea , chiar  intr-o asemenea epoca evreii au continuat sa se dezvolte in dauna elementului crestin indigen atat de nemultumit de patrunderea strainilor pe teritoriul Tarilor Romane.  Exista acte oficiale in cancelariile domnesti din Moldova care atesta ca evreii conduceau comertul in mai toate targurile Moldovei , “ ca ei au toate pravaliile stradelor principale din Iesi : Ulita Mare , incepand de la Curtea Veche , pana la marginea Copoului , Ulita Academiei, a Consulatului rusesc , a Curtii Domnesti si a Teatrului, pana la Ulita Golia.” Etc. Evrei ca aceia care  aclamasera la 1848 , in Bucuresti , steagul tricolor , pe care Ion Heliade Radulescu scrisese “ emanciparea israelitilor – cateva mii in Tara Romaneasca , cativa dintre ei buni colaboratori ai “ Pruncului Roman “  al lui Rosetti , un dr . Barasch , cunoscut scriitor, un Hillel B. Manoach , “ president al Municipalitatii Revolutionare , donator de burse Universitatii “ , un Iscovici si Rosenthal , prieteni ai corifeilor miscarii de la 1848 , lipseau in Moldova cu desavarsire.
Asadar , cum se face ca la 1866 o irezistibila miscare adversa adusese in atentia opiniei publice introducerea in Constitutie a Articolului  7 ?  Semnatarii cereau o Romanie pentru toti romanii , dar intelegeau ca aceasta Romanie trebuie sa fie ea insasi  perfect nationala. Inca din 1862 , “ Comisiunea consultativa atingatoare de inflorirea Iasilor “ cerea sa inceteze “ colonizarea orasului de israeliti , prin incetarea colonizarii furisate dar tolerate a intregei tari, Iasul fiind inundat de evrei, supusi straini si fara legatura cu tara. “ Si aceasta pentru a scapa “ comertul ce a mai ramas neinstrainat in mainile romanilor.”
Intr-un interviu acordat reprezentantului foii   “ Deusche Zeitung “ in  1877 , Ioan Bratianu , la randul sau , facea declaratii “ clare “ cu privire la calitatea nationala si morala a evreilor care indrazneau sa-si ceara drepturile , mai ales “ pentru a se face auziti de filantropii Apusului : “ Sunt evrei de nationalitate ruseasca de calitatea cea mai rea …Din zece contravenituri la impozite , noua erau evrei… Fiecare evreu din clasa de jos , se dclara de indata ce are un conflict cu autoritatea locala , supus austriac. Nu vreau ca Romania sa devie un refugiu de rai cetateni…Intoleranta religioasa atat mie cat si tarii mele , e ceva necunoscut.” 
In sfarsit , Costache Negri se exprima astfel despre evrei,  in 1869 : “ Jidovimea , adica a saptea parte din poporatia noastra totala , este cea mai trista lepra cu care ne-a osandit slabiciunea , neprevederea si venalitatea noastra.” Si acesta intelegea sa se ofere o solutie numai in favoarea “ celor instariti si vechi din tara “, cu excluderea miilor de vagabonzi. “ Dupa tara noastra trebuie sa ne fie si politica , iar nu dupa cele straine,” sustinea scriitorul si revolutionarul C. Negri.
In concluzie,  evreii cei haituiti , oprimati si alungati din orasele civilizate ale Europei Occidentale s-au refugiat in Tarile Romane pentru a gasi hrana si adapost.  Ei au gasit totusi pe aceste pamanturi o anume toleranta la nivelul vietii religioase.  Dimitrie Cantemir in “ Descrierea Moldovei “  insiruie, fara mila , defectele conationalilor sai , carora le gaseste totusi doua mari calitati : “ romanii sunt ospitalieri si drept credinciosi”. Contactele populatiei sedentare romanesti cu civilizatia evreiasca vor antrena multiple fenomene socio – psihologice de convietuire.

Bibliografie :
1. Levi, Adrian si Dana , Spiritualitatea iudaica , Editura ANTET  XX PRESS , Prahova ,  2007.
2. Le Bon, Gustave , Rolul evreilor in civilizatie ,  Editura ANTET  XX PRESS , Prahova ,  2010.
3. Asandului,  Gabriel , Istoria evreilor din Romania ( 1866 -1938 ) , Institutul European , Iasi 2004.
4. Eisenberg,  Josy , O istorie a evreilor , Editura Humanitas, Bucuresti , 1993 .
5. Iorga, Nicolae , membru al Academiei Romane,  Istoria evreilor in terile noastre, Sedinta din 13 Septembrie 1913.

( Eseu istoric – argumentativ de Otniela – Daniela Onu ; Bucuresti , Iulie  – 2012 )

Anunțuri

8 răspunsuri la Primii evrei pe teritoriul vechii Dacii – ( 2 )

  1. Marian Chioveanu zice:

    Inca o data FELICITARI ! Un studiu de istorie extraordinar !!!!!
    Si nu pot sa nu ma rog lui Dumnezeu sa-i ierte pe toti respingatorii poporului lui Dumnezeu Israel. Fratii din biserica trebuie sa se pocaiasca astazi de ceea ce au facut inaintasii sovini in trecut pentru ca asteptam ” vremurile de inviorare .”
    Dumnezeu sa o binecuvinteze pe sora noastra Otniela, o adevarata fiica a lui Avraam !

  2. Dana zice:

    Savua Tov!
    Ma alatur fratelui Marian Chioveanu si te FELICIT, draga surioara Otniela , pentru toata munca depusa in folosul restaurarii si indreptatirii poporului ales.
    Traim vremurile din urma si Duhul Domnului ( acelasi susr bland si subtire ) ne ajuta sa intelegem in context istoric Planul Divin.
    Dumnezeu cauta un om care sa stea in spartura, un om care sa-L inteleaga si sa-I proclame Cuvantul. Privind in Biblie vedem ca gaseste acel om in scurgerea veacurilor si astazi are astfel de oameni.
    Yeshua Ha Mashiah spune ca la vremea sfarsitului holdele vor fi coapte si lucratorii vor fi putini.
    Astazi este nevoie de lucratori intelepti care sa faca bine diferenta intre ” grau” si „neghina”.
    Multa binecuvantare de la Dumnezeu Tatal. Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant!

  3. Daniel Alexandru Galeriu zice:

    Shalom, sarut mainile. Eu ca istoric imi exprim cu mult aplomb admiratia pentru felul in care ati prezentat in aceste articole adevarul istoric. Cat de frumos l-ati argumentat , pastrand cumpana dreapta a obiectivitatii! Si cate detalii ati inclus, pe unele nici eu nu le cunosteam. ( Sunt intristat pentru oamenii nostri de cultura care au manifestat o asemenea atitudine fata de evrei, fie ca Dumnezeu sa ierte acest popor destul de antisemit si partinitor in istorie cu elementul alogen ) . Si trebuie sa va multumesc. Este vorba despre o interpretare autentica , un studiu de valoare.
    Fiti binecuvantata, fiica minunata a Israelului drept credincios in adevaratul Mesia !

  4. Adrian Boluda zice:

    Sarut mainile. Intr-adevar un studiu de mare amploare si dificultate chiar. Alaturi de informatie , comentariul obiectiv este la loc de cinste. Multumim, Otniela ! Dumnezeul sfant al lui Israel sa va binecuvinteze.
    Nu pot sa nu-mi ascund tristetea pentru tot ce i s-a intamplat acestui popor al lui Dumnezeu peste tot in lume si , din nefericire , si aici pe pamant romanesc. Sa ne ierte Cel de sus!
    Shalom.

  5. Bogdan zice:

    Sarut mana. Deci avem la dipozitie aici pe blog si partea a 2-a a studiului Otnielei despre evreii din Romania ( l-am citit pe primul ) … Foarte interesant ! Nu stiam ca multi dintre scriitorii din perioada Revolutiei de la 1848 au fost cam antisemiti. Nesansa . Poporul care nu-i suporta pe evrei nu este binecuvantat, asta o stiu de la bunicii mei , buni crestini in primul rand dar si buni romani. Sa ne ierte Dumnezeu…! ca sa vina vremuri mai binecuvantate peste noi romanii.

  6. Shalom ! Va multumesc , Prieteni ! Cuvintele Dvs mi-au ” mers la suflet „. Gloria toata I Se cuvine Mielului ! Dumnezeul lui Abraham , Ytzak si Yakov sa va umple inimile cu Shalom-ul Lui.

  7. v.m.j. family zice:

    Fain articol ! felicitari !

  8. fany.belinger zice:

    Distinsa doamna / domnisoara Otniela Bat Tzion

    Va felicit pentru acest eseu remarcabil. Sa stiti ca l-am citit si pe celalalt si chiar i l-am aratat sotului meu. Suntem evrei; eu sunt botezata in crestinism iar sotul merge la sinagoga. Noi suntem un exemplu de iubire si intelegere pentru toti prietenii nostri.. Se poate totul daca exista respect si iubire. Domnul Iisus Hristos si Mesia sa fie si sa ramina de partea dvs. Cu drag shalom / Fany

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s