Israelul si Biserica in Lumina Bibliei – ( 7 ) bis

Shalom, Prieteni !
Ramanem la acelasi topic,  pentru ca relatia dintre Israel si Biserica este foarte importanta si trebuie inteleasa corect atunci cand ne lansam in tot felul de aplicatii exegetice.

Va propun de aceasta data o personalitate extrem de interesanta pe care ADONAI – ELOHIM , in Harul Sau nemeritat, a adus-o in Prezenta Luminii. Si pentru ca LUMINA este LUMINA , ea lumineaza orice intuneric ; oricat de puternic si dens ar fi acesta , Lumina il  lumineaza si produce VIATA acolo unde era moarte.
Va doresc o vizionare cat mai  folositoare pentru suflet si viata. Fiti binecuvantati din Sion!

About otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Studii biblice, Teologie si Spiritualitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Israelul si Biserica in Lumina Bibliei – ( 7 ) bis

  1. Sebastian R. spune:

    Shalom, multumim pentru semnalarea acestor youtuburi. Foarte interesante si bine – orientate sunt ” spiciurile” lui Walid Shoebad. Multumim pentru semnalarea lor. Le-am vizionat si inca o vom face in cursul zilei linistite de astazi.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze Otniela! Ne rugam pentru lucrarea D-voastra. Cu iubire de frati in Domnul nostru Iesua – Sebastian si Rodica.

  2. Rares M. spune:

    Shalom. Interesant acest fost musulman inflacarat , transformat in crestin inflacarat. Nu pot sa spun decat SLAVA LUI DUMNEZEU ! Iertarea Domului Iesua este atat de adevarata !

  3. Natanael spune:

    Walid Shoebad este un copil al lui Dumnezeu. Am ascultat şi alte mărturisiri de convertire ale musulmanilor şi toate arătau spre Israel ca popor ales. Cred ca aşa trebuie să gândească orice om mântuit.
    Nu sunt adeptul teologiei substituţiei. Vă citesc blogul şi mă bucur deoarece aceasta este si încredinţarea mea. Poporul Israel va învia după zilele de necaz si se va întoarce la Domnul Isus. Şalom şi speranţă fraţilor evrei mesianici.

  4. Ibanescu Rodica Alice spune:

    Shalom Otniela. Ca profesor de limba engleza pot sa spun ca Walid Shoebad vorbeste o limba cu trasaturi arabesti in accent.
    Ca si crestin , are un mesaj intr-adevar extraordinar. Este bine sa asculte acest you tube toti vorbitorii de Engleza. Este un frate daruit si Duhul lui Dumnezeu ii ofera descoperiri puternice despre evenimentele apocaliptice.
    Da, nu ma indoiesc , din ce in ce, ca suntem generatia care va vedea cu proprii ochi revenirea lui Mesia Isus.

  5. Kate Allender spune:

    Schallom, wonderful interesting post Otniella ! good for me to watch Walid Shoebad show, praise the Lord….. God bless Israel !!!!!!!!!

  6. Dana spune:

    Shavua Tov.
    Va invit sa cititi pericopa saptamanla in interpretarea Rabinului Sorin Rosen.
    http://dvartora.ro/
    Pericope | Bamidbar / Numeri | PERICOPA HUKAT (Numeri 19:1-22:1) |
    MISTERE DE DESCIFRAT (Hukat 5764)

    Scris de Sorin Rosen

    Joi, 24 Iunie 2004 02:00
    „Dumnezeu a vorbit lui Moshe si lui Aaron si a zis: „Iata ce porunceste legea pe care a dat-o Dumnezeu, zicand: «Vorbeste copiilor lui Israel sa-ti aduca o vaca rosie, fara pata, fara vreun cusur trupesc, si care sa nu fi fost pusa la jug. Sa o dati preotului Eleazar; el s-o scoata din tabara, si sa fie injunghiata inaintea lui. Preotul Eleazar sa ia cu degetul din sangele vacii, si sa stropeasca de sapte ori inaintea Cortului Intalnirii. Vaca sa fie arsa sub ochii lui; sa-i arda pielea, carnea si sangele, impreuna cu baliga. Preotul sa ia lemn de cedru, isop si carmaz si sa le arunce in mijlocul flacarilor care vor mistui vaca. Preotul sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa; apoi sa intre iarasi in tabara si sa fie necurat pana seara. Cel ce va arde vaca, sa isi spele hainele in apa si sa-si scalde trupul in apa; si sa fie necurat pana seara. Un om curat sa stranga cenusa vacii, si s-o puna intr-un loc curat afara din tabara; s-o pastreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca sa faca apa de curatire. Aceasta este o apa de ispasire. Cel ce va strange cenusa vacii, sa-si spele hainele, si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie o lege vesnica pentru copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor.” [Numeri 19:1-10]

    De peste 3300 de ani, evreii invata Tora. Si-o predau din generatie in generatie, o studiaza, asa cum le-a poruncit Dumnezeu, iomam valaila, ziua si noaptea. De aproape 3 ani invatam si noi Tora. Scriem si citim comentarii saptamanale despre pericope, despre intelesurile ascunse ale versetelor, despre mesajele pe care Dumnezeu ni le transmite intr-un text vechi de mii de ani…

    Si totusi pericopa din aceasta saptamana nu este una inteligibila pe deplin, nici dupa studiu amanuntit, nici chiar dupa ore intregi petrecute cu textul in fata, nici chiar dupa 3300 de ani… Pericopa din aceasta saptamana ne vorbeste despre vaca rosie (para aduma), exemplul clasic de hukat Tora, o lege a Torei care nu poate fi inteleasa pe deplin de catre oameni.

    Pericopa ne vorbeste despre o metoda de purificare a unei persoane care a devenit impura din punct de vedere ritual. In vremurile Tabernacolului si ale Templului, o astfel de persoana nu putea lua parte activ la ritual si nu putea consuma anumite produse alimentare investite de catre Tora cu o doza de sfintenie.

    Ritualul de purificare, pe care Cartea Numeri il descrie cu lux de amanunte, comporta insa o problematica aparte, generand intrebari la care nimeni nu a putut oferi un raspuns: Care este mecanismul din spatele acestui ritual de purificare? De ce o persoana stropita cu apa amestecata cu cenusa vacii rosii devine pura, iar cel care stropeste devine impur?

    Desigur ca nu vom putea nici noi raspunde la aceste intrebari… Insa ceea ce as dori sa facem in continuare este sa filosofam un pic asupra unei alte idei, mult mai aplicabile in viata de zi cu zi…

    Traditia spune ca insusi Shlomo Hameleh, regele Solomon, cel mai intelept dintre toti oamenii din toate timpurile, a fost „depasit” de aceasta porunca divina. Lui Moshe insa, dintre toti muritorii, Dumnezeu i-a dezvaluit semnificatia reala a poruncii referitoare la vaca rosie. Pentru noi, toti ceilalti oameni, porunca ramane un hok (o lege imposibil de explicat). De ce? De ce Moshe a inteles iar regele Shlomo, cel mai intelept om al tuturor timpurilor, nu?

    In tratatul talmudic Rosh Hashana (21b), o paralela intre intelepciunea lui Moshe si cea a lui Shlomo arunca un pic de lumina in povestea vacii rosii: „Cincizeci de nivele de intelepciune au fost inglobate in lume. Toate i-au fost date lui Moshe, si unul i-a lipsit, dupa cum este scris in Psalmi 8:6, «Si i-ai dat lui [Moshe] un pic mai putin decat ingerilor». Eclesiastul [scris de regele Solomon] a incercat sa egaleze nivelul lui Moshe. O voce din ceruri s-a auzit atunci: «Este scris in Cartea Adevarului (Tora): ‘Nu se va mai ridica niciodata un profet precum Moshe’ (Deuteronom 34:10)»”.

    De ce ne spune Talmudul ca Moshe a atins „cincizeci de nivele si unul i-a lipsit”? De ce nu ni se spune ca a atins patruzeci si noua de nivele? Pentru ca, asa dupa cum ne invata intelepciunea iudaica in lucrarea Behinat Olam, „scopul cunoasterii este acela de a ne da seama de faptul ca nu stim de fapt nimic”. Apogeul cunoasterii este acela de a realiza propriile noastre limite, de a ne da seama ca am ajuns pe nivelul „50 minus 1”, chiar daca acest lucru inseamna din punct de vedere matematic 49.

    Dar de ce este oare atat de important sa intelegem ca nu stim nimic? Nu ar trebui oare oamenii sa fie rasplatiti pentru ceea ce invata, sa fie stimulati pentru a invata mai mult? In comentariul sau asupra acestei pericope, rabinul Eliahu Hoffman ofera o explicatie filosofica deosebit de interesanta…

    Daca sunt 50 de nivele de intelepciune si daca scopul cunoasterii este acela de a ne da seama ca nu stim nimic, atunci putem concluziona ca al 50 lea nivel de intelepciune este de fapt un nivel al „nimicniciei”, un nivel imposibil. In limba ebraica, 50 corespunde literei nun, care simbolizeaza regalitatea, cea mai inalta dintre nivelele Sefirei („arborele” kabalistic al Divinitatii). Zoharul (lucrare kabalistica redactata in sec. 13) explica faptul ca dintre toate atributele divine, malhut (regalitatea) este singura care nu poate fi transmisa [de catre Dumnezeu oamenilor].

    Prin comparatie, cel de-al 50-lea nivel de intelepciune este unul ce nu poate fi atins, deoarece o persoana care l-ar atinge ar fi „resetata”, re-adusa la nivelul zero, acela al necunoasterii. Poate ca Moshe a ajuns intr-adevar la acest al 50-lea nivel, unde si-a dat seama ca de fapt nu stie nimic. Poate ca acesta este sensul versetului care spune ca „toate nivelele i-au fost date lui Moshe si unul i-a lipsit”. Si poate ca de aceea Talmudul se refera la nivelul de intelepciune a lui Moshe ca fiind „cincizeci minus unul” si nu patruzeci si noua. Al 50-lea nivel nu poate fi atins niciodata, de catre nici un om, si nici macar Dumnezeu nu il poate da vreodata cuiva. A il atinge inseamna a nu il avea.

    Intrebarea care ramane insa este ce trebuie sa invatam noi, cei de astazi, care nu suntem pe nivelul 49 de intelepciune? Trebuie oare sa ne resemnam cu ceea ce stim si sa nu incercam sa ajungem mai sus? Trebuie sa pornim de la ideea ca o cunoastere absoluta nu este posibila si de aceea nu merita sa incercam sa ne perfectionam?

    Eu cred ca dimpotriva, trebuie sa mergem cat putem de departe! Se spune ca atunci cand un om trece din aceasta lume in cealalta, sufletul sau vine in fata lui Dumnezeu care nu il intreaba de ce nu a fost ca Moshe sau ca Shlomo, ci il intreaba de ce nu a fost la nivelul la care el putea sa ajunga.

    Sunt multi care spun ca viata este grea, ca daca Dumnezeu ar fi dorit ca oamenii sa respecte poruncile divine, ar fi trebuit sa le faca mai usoare, mai accesibile… Foarte multi oameni astazi respecta porunca de a nu ucide, poate chiar si pe cea de a nu practica idolatria. Dar cati respectam porunca de a da 10% din castigurile noastre saracilor? Cati ne cinstim parintii asa cum ar trebui? Si cati nu au furat niciodata, in viata lor, nici macar un lucru valorand 10 lei?

    Am auzit odata de la cineva ca „daca Dumnezeu ar fi dorit ca oamenii sa zboare, le-ar fi dat aripi”. Ei bine, oamenii nu au aripi, insa zboara cu avioane, cu rachete, merg pe Luna si traverseaza in zbor Pacificul, in 10 ore. Si toate acestea pentru ca Dumnezeu ne-a dat aripi! Ne-a dat, fiecaruia dintre noi, puterea de a fi ca Traian Vuia sau Henri Coanda (precursori si pionieri ai zborului)! Ne-a dat puterea de a fi ca Moshe, cel mai mare profet al tuturor timpurilor, si ca Shlomo, cel mai intelept om din lume. Dumnezeu ne-a dat, puterea de a merge pana la acea a 49-a treapta, de a ajunge „la o aruncatura de bat” de intelegerea povestii vacii rosii si a modalitatii in care cenusa ei poate anula si crea impuritate.

    Vaca rosie reprezinta latura animalica din fiecare om. Ea este arsa in intregime, asa cum si oamenii incearca sa isi cucereasca si sa isi reduca la tacere aceasta latura animalica, devenind mai „umani”. In cadrul prepararii „apei de ispasire”, vaca trebuie transformata in cenusa. In focul in care arde se adauga lemn de cedru (unul din cei mai puternici copaci) si de isop (o planta firava). Se mai adauga si lana colorata in rosu, cu sangele unui vierme (ceea ce in traducerea versetelor apare drept „carmaz”), pentru a contine ingrediente de la cele mai evoluate vietuitoare (mamiferele) si de la unele dintre cele mai putin evoluate (viermii). Iar cenusa rezultata, ne invata Talmudul, este amestecata cu resturile de cenusa de vaca rosie preparata de Moshe si Aaron, pentru a asigura o continuitate a traditiei.

    In zilele noastre, puritatea si impuritatea spirituala nu mai sunt „la moda”. Desi iudaismul prevede ca o femeie sa mearga la mikva dupa menstruatie, regula este respectata de putini. Desi kohenii ar trebui sa isi mentina nivelul de puritate rituala, de multe ori nu o fac. Dar Tora ne anunta ca legea vacii rosii este „o lege vesnica pentru copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor”. Simplul fapt ca multi dintre evrei nu mai respecta poruncile Torei nu face ca acestea sa fie depasite, inutile sau abrogate.

    Asa cum am spus, sunt multi care respecta porunca de a nu ucide. Insa trebuie sa ne punem din cand in cand si problema „ce facem cu celelalte 612 porunci?” Ce facem cu educatia iudaica, cu porunca de a nu insela in afaceri, cu obligatia de a nu manca hamet de Pesah sau cu interdictia de a ne face aproapele de rusine?

    Despre Hafetz Haim, unul dintre marii intelepti evrei ai secolului 19, se spune ca si-a cerut iertare intr-un Iom Kipur pentru pacatul de a fi irosit opt minute in anul precedent, minute in care nu a invatat Tora. Opt minute intr-un an!

    In fiecare dintre noi este cate un Hafetz Haim, cate un Moshe si cate un Shlomo. Trebuie doar sa ii descoperim, sa ii gasim acolo unde se ascund! Sunt lucruri importante pe care nu trebuie sa le lasam sa treaca pe langa noi. Avem de invatat, pentru ca daca nu ne vom putea ridica la nivelul lui Moshe (49), cu siguranta putem ajunge, cu doar un pic de efort, la nivelul 48! Si, cine stie, poate ca odata ajunsi acolo, misterul vacii rosii si multe alte mistere ale vietii noastre vor fi un pic, macar un pic, mai lamurite…

    Shabat Shalom!

    • un ucenic spune:

      sora Dana, shalom. sunt frumoase mesajele rabinului Sorin dar ce pacat ca nu -L aminteste niciodata pe Domnul Isus Ieshua…

  7. Dana spune:

    Shabat Shalom!
    Incerc sa va ofer pericopele saptamanale in interpretarile rabinilor mesianici sau ortodocsi dupa caz.
    Numele lui Yeshua Ha Mashiah este pomenit doar in pericopele rabinilor mesianici. Din pacate pericopele mesianice sunt in limba engleza si daca le postez nu va sunt de folos pentru ca nu le intelegeti si mi-ati transmis acest mesaj explicit. Organizatia Messianic Bible are link-ul postat pe prezentul blog
    Spor la studiul Torei.
    Aveti postate mai jos pericopa mesianica in limba engleza urmata de cea mozaica in limba romana. Petru cea in limba engleza va puteti folosi de google translate pentru traducerea in limba romana:
    http://translate.google.com/#en/ro/
    http://www.messianicbible.com

    Shabbat Shalom from the Holy Land!

    Welcome to our study of Parsha Balak (Destroyer). This is the weekly Torah portion that will be read in every synagogue around the world during this week’s Shabbat (Saturday) morning service.

    May you be blessed as you read along with us!

    BALAK (Destroyer)
    Numbers 22:2–25:9; Micah 5:6–6:8; Romans 11:25–32

    In last week’s Torah portion, which is called Chukat (Decree), the Israelites continued their journey toward the Holy Land. When they arrived in Amorite territory, they requested permission to pass through peacefully.

    The Amorites, however, denied their request and went to war against them instead. But God was with the Israelites, and they triumphed over the Amorites.

    In this week’s Torah portion, the Moabite king, Balak, resorts to the power of cursing after seeing Israel’s victory over the Amorites.

    “And Balak, the son of Zippor, saw all that Israel had done to the Amorites.” (Numbers 22:2)

    To ensure the downfall of Israel, he offers Balaam, a renowned pagan prophet, fabulous riches in exchange for cursing Israel.

    Instead of cursing Israel, however, Balaam pronounces a blessing over Israel while speaking under the compulsion of the Spirit of God and asks, “How can I put a curse on people God hasn’t cursed?” (Numbers 23:8)

    As Balak repositions Balaam to curse Israel three times, the prophetic blessings of Balaam become increasingly specific.

    He informs Balak that those who oppose Israel oppose God and those who curse Israel will be cursed. In a fourth and final prophecy, Balaam delivers a Messianic prophecy telling Balak that the Messiah will come to save Israel, destroying Israel’s enemies. (Numbers 24:15–25)

    “I see Him, but not now; I behold Him, but not near. A Star will come out of Jacob; a Scepter will rise out of Israel. He will crush the foreheads of Moab.” (Numbers 24:17; compare with Genesis 49:10)

    Although Balaam begins this Parsha fully committed to lining his pockets by ruining Israel with his curses, he learns that cursing this nation whom Adonai Himself has blessed is a waste of time.

    He comes to understand that God has an unconditional plan for the Israelites.

    They could only be weakened if they are drawn away from the God of Israel into sin. (Numbers 31:16; Revelation 2:14)

    Indeed, in Numbers 25, when the Israelites become entangled with Moabite women and are drawn into idol worship, 24,000 of them die in a plague.

    “Nevertheless, I have a few things against you: There are some among you who hold to the teaching of Balaam, who taught Balak to entice the Israelites to sin so that they ate food sacrificed to idols and committed sexual immorality.” (Revelation 2:14)

    Though Balaam was a self-proclaimed worshiper of the one true God, YHVH, he was in fact a self-serving polytheist sorcerer who, despite having a revelation of God’s will for His people, was more interested in his own will being done than God’s will.

    He was prepared to use witchcraft to achieve those ends, revealing that his heart was far from God.

    God’s Word prohibits any kind of sorcery. Magic and witchcraft are strictly forbidden for His people, as it is written:

    “Let no one be found among you who sacrifices their son or daughter in the fire, who practices divination or sorcery, interprets omens, engages in witchcraft.” (Deuteronomy 18:10)

    God nevertheless uses this man to pronounce His blessings over Israel in the presence of Israel’s enemy and to deliver a beautiful Messianic prophecy.

    We also see in this Parsha that to achieve these ends, God gives Balaam’s donkey the ability to speak to warn him of his imminent death because he had disobeyed God in going with the Moabites and was greedily running after the reward for cursing Israel.

    Remember Balak and Balaam

    “My people, remember what Balak king of Moab plotted and what Balaam son of Beor answered.” (Micah 6:5)

    This week’s Haftarah (Prophetic portion of Scripture) mentions Balak and Balaam, confirming that the Messiah, whom Balaam prophesied about, will redeem Israel and defeat her enemies.

    Included in that Final Redemption is the removal of idol worship and witchcraft, of which the Prophet Isaiah said Israel was full.

    “They are full of superstitions from the East; they practice divination like the Philistines.” (Isaiah 2:6)

    “I will destroy your witchcraft and you will no longer cast spells.” (Micah 5:12)

    Blinded by Pagan Traditions

    In the time of Micah, Israel was steeped in the pagan religions surrounding her.

    In this Haftarah, a startling question is posed that reveals that many Israelites no longer realized how revolted God is by human and especially child sacrifice, a horrifying ritual of the Canaanites:

    “With what shall I come before the Lord and bow down before the exalted God? …Shall I offer my firstborn for my transgression, the fruit of my body for the sin of my soul?” (Micah 6:6–7)

    In response, God draws them back to the covenant and underlines that He has already shown them what is good.

    He also highlights the following three pillars of true religion: justice, mercy and a wise, humble walk with the Lord.

    “He has shown you, O mortal, what is good. And what does the Lord require [doresh, meaning seek] of you? To act justly and to love mercy [chesed] and to walk humbly with your God.” (Micah 6:8)

    The Hebrew word that is translated as mercy in this verse is chesed, which is often translated in English Bibles as lovingkindness.

    While the word implies in this context piety, or a proper response to God, it also means “kindness to the lowly, needy and miserable, as shown in all charitable acts, especially such as go with personal service.” (Expositors Bible Commentary)

    A fuller rendering of the Hebrew translated “to walk humbly” is to have a relationship with God characterized by modesty, decency, chastity, personal holiness and purity.

    In the Brit Chadashah (New Covenant), Yaacov (James) also answered the question: “What is true religion, or in other words, what does God seek from us?”

    “Pure and genuine religion in the sight of God the Father means caring for orphans and widows in their distress and refusing to let the world corrupt you.” (James 1:27)

    Witchcraft and Idol Worship

    Just as in the days of the prophets Micah and Isaiah, Israel is still desperately in need of the Lord.

    When it comes to witchcraft and idol worship, Israel is like other nations in that it is full of witchcraft, divination, New Age religions and philosophies.

    Today in Israel, many homes, cars, and shops contain some form of a hand amulet called a hamsa (five) with a representation of the “eye of God” to protect them from the evil one.

    The hamsa, a palm-shaped amulet that is popular throughout the Middle
    East and North Africa, is commonly used in jewelry and wall and window
    hangings. Throughout history, it has represented protection in
    many societies.

    This ancient symbol, which is prevalent in the Middle East, is one example of the “superstitions from the East” that have been embraced in Israel.

    Apart from these folk superstitions, there is also a mystical school of Jewish thought called Kabbalah, a word that comes from the Hebrew root meaning to accept or receive.

    Kabbalistic sects of Judaism focus on how the world works, immortality and the soul, and the essence of God.

    Tzfat, Israel, where courses are offered in Jewish mysticism and astrology, is considered the center of Kabbalah.

    Kabbalah has gained traction and become increasingly trendy, as celebrities such as Madonna, Britney Spears, and Demi Moore have endorsed it.

    Final Redemption

    Parsha Balak promises that God one day will cleanse the Holy Land, indeed the world, of superstitions, mysticism, and all spiritual defilement.

    Nevertheless, even in the midst of this, a righteous remnant of God’s people remains as “dew” from the Lord.

    “The remnant of Jacob will be in the midst of many peoples like dew from the Lord, like showers on the grass, which do not wait for anyone or depend on man.” (Micah 5:6)

    In Israel, during the hot summer months when there is no rain, the night mist, which falls as dew upon the Land in the early morning, is the only source of water for the grass and field flowers; therefore, the dew is a beautiful end-time image of the life preserving Living Water that this holy remnant represents to Israel and the nations.

    We thank all of our faithful partners and intercessors who lift us up in prayer and seek to be a blessing to Israel, especially to the Jewish Believers living here in the Holy Land.

    Your offerings and tithes make this ministry’s work of exposing error and bringing Living Water to Israel and the nations possible in these end times.

    “The King will reply, ‘Truly I tell you, whatever you did for one of the least of these brothers and sisters of mine, you did for me.’” (Matthew 25:40)

    http://www.dvartora.ro/pericope.html
    Pericope | Bamidbar / Numeri | PERICOPA BALAK (Numeri 22:2-25:9) |
    CUNOASTEREA INSEAMNA PUTERE (Balak 5767)
    Scris de Sorin Rosen
    Miercuri, 27 Iunie 2007 02:00
    Mai multe definitii exista in dictionar in dreptul cuvantului „optimist”. Una dintre acestea insa este cea pe care o utilizam in mod regulat: „Conceptie filozofica potrivit careia in lume binele precumpaneste asupra raului, iar lumea existenta este cea mai buna dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveste cu incredere viata si viitorul; tendinta de a vedea latura buna, favorabila a lucrurilor.” Pesimismul este, evident, opusul acestei conceptii.

    Atunci insa cand lucram empiric, in viata de zi cu zi, unul dintre exemplele clasice pe care le citam de obicei este acela al paharului pe jumatate plin sau gol. Optimistul va vedea jumatatea plina, pesimistul pe cea goala.

    Ce se intampla insa daca paharul nu este in raza noastra vizuala? Cum privim lucrurile in cazul in care exista necunoscute, atunci cand nu avem posibilitatea, nici daca am dori, sa vedem lucrurile in intregul lor si cand suntem nevoiti sa ne multumim doar cu fragmente, cu imagini partiale sau chiar cu lipsa unei imagini?

    Sa va dau un exemplu, foarte personal chiar… Sotia mea si cu mine asteptam un copil. De fapt, il asteptam chiar in orice moment, pentru ca Livia este insarcinata in noua luni… Si in toate aceste noua luni, asa cum face probabil orice viitor parinte, ne-am gandit si ne-am imaginat cum va fi acest copil. Tot ce stim este ca pare sanatos, pentru ca sonogramele si testele de la spital au iesit bine. Stim ca ii bate inima regulat si ca se misca, pentru ca am auzit bataile si am vazut miscarea. Insa nu stim o multime de alte lucruri: cum arata, ce personalitate va avea, va fi cuminte sau nu…

    Tot ce putem face este sa ne imaginam, sa ne rugam, sa speram. Putem chiar sa anticipam anumite lucruri, din imaginile partiale pe care le avem: va fi mai mare probabil la nastere decat a fost fiica noastra Shiri, probabil mai activ si nebunatic, probabil ca travaliul va dura ceva mai putin… Insa toate acestea sunt practic presupuneri, unele mai ancorate in realitatea pe care o cunoastem, altele mai putin ancorate, mai speculative.

    Asa arata adesea viata. Am vrea adesea sa cunoastem mai mult, pentru a putea avea presupunerile si sperantele mai ancorate in ceea ce cunoastem. Cu cat mai putin necunoscut, cu atat mai bine…

    Insa exista si modelul opus, pe care pericopa din aceasta saptamana ni-l prezinta…

    [Balak] a trimis mesageri la Bilaam fiul lui Beor, la Petor pe rau, in tara fiilor poporului sau, ca sa il cheme si sa-i spuna: „Iata, un popor a iesit din Egipt si acopera fata pamantului si s-a asezat in fata mea. Vino, te rog, sa-mi blestemi poporul acesta, caci este mai puternic decat mine. Poate ca asa il voi putea bate si-l voi izgoni din tara, caci stiu ca pe cine binecuvantezi tu este binecuvantat si pe cine blestemi tu este blestemat.” (Numeri 22:5-6)

    Intreaga pericopa Balak vorbeste de fapt despre calatoria lui Bilaam si incercarile sale de a blestema poporul evreu. Incercari de a-I „forta mana” lui Dumnezeu sa il lase sa plece cu slujitorii lui Balak, o calatorie pe o magarita vorbitoare in care Bilaam este facut de rusine si aproape intors din drum, urmate de trei incercari nereusite de a blestema, toate trei transformate de fapt in binecuvantare…

    Aceasta este pe scurt odiseea lui Bilaam. Insa oare de ce este necesara toata aceasta odisee? Ce nu merge in planul lui Balak? Ce cauta de fapt Bilaam si nu obtine, fiind fortat sa isi transforme blestemele in binecuvantari?

    Un raspuns la aceste intrebari poate fi gasit citind cu atentie versetele pericopei si selectand cateva dintre ele… Inca de la inceput, Bilaam explica mesagerilor ca el este numai o „unealta” a lui Dumnezeu. Dumnezeu ii spune sa nu mearga, iar el le spune mesagerilor: „Nu pot sa trec peste cuvantul lui Dumnezeu si sa fac [impotriva acestuia] nici un lucru, fie mic, fie mare.” (Num. 22:18) Insa imediat dupa aceea adauga: „Si acum, si voi rameneti aici pentru noapte si voi vedea ce imi va mai spune Dumnezeu.” Bilaam a auzit ce avea Dumnezeu de spus, insa continua sa insiste si sa caute o portita de scapare. Cum s-ar spune: „Poate, poate…”

    Calatoria sa pe magarita urmeaza acelasi tipar. De trei ori un inger al lui Dumnezeu i se posteaza in cale cu o sabie in mana, nevazut, insa magarita (care il poate vedea pe inger) il ocoleste, pentru ca in final, nemaiavand loc sa treaca, sa se aseze pe jos si sa se opreasca din drum, salvandu-i viata lui Bilaam.

    Midrash Tanchuma explica aceste trei opriri ale magaritei ca facand aluzie la cei trei patriarhi, „protectorii” poporului evreu. Simbolistica sugerata este aceea ca pentru fiecare patriarh, Bilaam a incercat sa gaseasca un episod in viata acestuia in care, datorita unei greseli sau aparente greseli, sa isi poata „strecura” un blestem la adresa poporului. Intaia data (Num. 22:23), spune Midrash-ul, ingerul era in mijlocul drumului, cu sabia in mana, iar magarita l-ar fi putut ocoli fie prin dreapta, fie prin stanga. Blestemul pe care l-a incercat Bilaam in acest caz a fost legat de cele doua episoade problematice ale vietii lui Avraham: izgonirea de acasa a lui Ishmael si casatoria cu Ketura.

    A doua oara (Num. 22:24), magarita l-a putut ocoli pe inger doar printr-o singura parte. Acest ocol este asociat cu Itzhak, mai exact cu episodul problematic al vietii sale, relatia cu fiul lui Esau.

    In final, a treia oara, Tora ne spune: „Ingerul lui Dumnezeu a continuat sa treaca inainte si s-a oprit intr-un loc ingust, unde nu era loc de trecere, nici prin dreapta, nici prin stanga.” (Num. 22:26) Aceasta este simbolistica lui Iaacov, al treilea dintre patriarhi, cel care de fapt este Israel (prin schimbarea de nume din Geneza) si care intruchipeaza intreg poporul. Nici un blestem nu putea patrunde pentru a ii afecta negativ pe evrei.
    Dupa sosirea la curtea lui Balak, Bilaam are din nou la dispozitie trei incercari de a blestema. Acelasi numar trei! De fiecare data, cu toate altarele construite, cu toate incercarile de a gasi o „bresa” in bunatatea lui Dumnezeu, Bilaam este nevoit sa recunoasca: „Cum pot eu blestema? Dumnezeu nu a blestemat. Cum pot eu sa defaimez, cand Dumnezeu nu a defaimat?” (Num. 23:8) Daca nu exista rau, de unde sa il scot eu? Chiar si cautatul de nod in papura, cum se spune, are limitele sale!

    Insa urmatoarea incercare de blestem reprezinta de fapt cheia intregii intreprinderi: „Balak i-a spus lui [Balaam]: ‘Vino acum cu mine intr-un alt loc de unde ii vei putea vedea. Vei vedea de aici numai o parte din [popor], insa nu il vei vedea in intregime. Si de acolo sa mi-l blestemi!'” (Num. 23:13)

    Asa dupa cum am spus la inceput, Bilaam urmarea un model in care cunoasterea era nedorita. Cu cat vedea si stia mai putin, cu atat putea presupune mai mult ca restul, partea invizibila, era rea, ca avea in ea defecte ce puteau fi exploatate. Filosofia lui Balak si Bilaam era aceea pe care as numi-o „pesimism cautat”. Era un model despre viata si lume in care trebuia ca oamenii sa se fereasca de certitudini, pentru ca numai asa puteau face presupunerile convenabile (in acest caz, presupunerea ca partea necunoscuta a poporului era plina de defecte).

    Este un model de viata deosebit de interesant, urat si imoral, insa interesant. Este un model al manipularii realitatii, al evitarii certitudinilor, al inmultirii necunoscutelor si inlocuirii automate a acestora cu „bile negre”. Oare cum ar trebui sa reactionam la acest model? Oare ce trebuie sa facem noi atunci cand avem posibilitatea de a cunoaste, de a evita necunoscutele? Si oare ce ar trebui sa facem atunci cand necunoscutele sunt inevitabile? Ce credem despre aceste necunoscute? Credem si speram ca sunt bune sau rele?

    In general, oamenilor le este frica de necunoscut. Putini il cauta, putini se aventureaza, iar atunci cand o fac au fie pregatirea necesara pentru a se confrunta cu el, fie curajul (sau chiar nebunia uneori) de a-l infrunta. Dar sunt atatea lucruri necunoscute in jurul nostru… Optimistii spera ca acele lucruri vor fi in final bune. Pesimistii cred ca vor fi rele. Alegerea este in mana noastra, sa o luam pe o cale sau pe cealalta. Si, poate chiar mai important, alegerea ne apartine sa incercam sa limitam numarul si marimea necunoscutelor din viata noastra.

    Sunt atatea lucruri aparent banale, cotidiene, in care aceste principii se aplica… Atatea probleme de sanatate ar putea fi prevenite daca am merge la control regulat, daca nu am lasa la voia intamplarii, in necunoscut, propriul nostru corp. Daca am incerca sa aflam din timp de ce avem nevoie pentru a schimba un act, pentru a face o calatorie sau pentru a ne inscrie copilul la scoala, am economisi timp si energie atat de pretioase. Cunoasterea inseamna putere in zilele noastre!

    Iar atunci cand, absolut obiectiv, nu putem cunoaste ceea ce ne-am dori, sa incercam sa adoptam modelul pozitiv si moral al presupunerii binelui. Cand nu stim toate datele despre un subiect, sa nu inlocuim necunoscutele cu rele, sa nu ii denigram pe altii bazandu-ne pe presupuneri si sa nu cautam defecte acolo unde nu sunt… Dan le’kaf zechut, „judeca vazand partea pozitiva” ne spun rabinii in Pirkei Avot 1:6. Este modelul anti-Bilaam, modelul frumos, firesc si moral pe care al trebui sa il adoptam cu totii.

    Shabat Shalom!

  8. Shalom , Prieteni ! Calde multumiri pentru participarea la acest topic. ADONAI sa va binecuvinteze din Sion cu pacea si speranta promise. Multumim pentru pericope , draga Dana !
    Dear Friends , Shalom ! Warm thanks for your taking part at this topic. May ADONAY bless you with His peace and hope promised to His faithful people. Dana, many thanks for pericopes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s