Pesach – 14 Nissan 5773

 Pesach 2013      

  Fratilor mei evrei si fratilor mesianici:

                         Hag Pesach Sameach !

       O Sarbatoare in care Centrul Bucuriei  sa fie Se Ha Elohim , Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii. Glorie Lui !

      Informatii despre acesta importanta Sarbatoare a lui YHWH , AICI. 

   Fiti binecuvantati din Sion cu Speranta, Credinta si Pace !

About otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Cultura si civilizatie iudaica, Studii biblice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Pesach – 14 Nissan 5773

  1. David J. Stoenescu spune:

    De aici din USA va dorim un Paste linistit insotit de grija si paza lui Dumnezeu .
    El sa va binecuvinteze cu toate binecuvantarile parintelui Avram. Sarut mana .. Shalom.

  2. Dana spune:

    Hag Pesach Sameah ve Kasher ! Va doresc tuturor sa aveti parte de un Paste Fericit si curat.
    Yeshuah Ha Mashiah, Mieluselul Domnului – sa va binecuvanteze pe toti.!

  3. Adrian Boluda spune:

    Sarut mainile Otniela ! Hag Pesah Sameah ! (sper ca am scris bine …). Foarte frumos youtube …Va doresc o sarbatoare vesela pentru ca eliberarea cea mare s-a produs. Domnul Hristos Ieshua Si-a varsat sangele si a uns pentru totdeauna usiorii vietii noastre incat Satana potrivnicul nu mai are nici o putere. El nu poate sa treaca peste sangele Fiului lui Dumnezeu. In aceasta ispasire sta de fapt toata mantuirea noastra , primita in dar , fara nici un merit omenesc. Dumnezeu sa fie slavit pentru marea Sa bunatate !

  4. Rodica spune:

    Paşte fericit ! Dragostea şi credincioşia Domnului Isus Ieşua să va insoţească mereu.Multă pace şi binecuvântare, Şalom.

  5. Marian Chioveanu spune:

    Si eu si sotia mea Valeria , va uram de-aici din USA sa aveti un Pesach fericit Otniela. Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru tot ceea ce infaptuiti spre slava Lui. Shalom si har mult.

  6. Rares M. spune:

    Pesach fericit , Otniela ! Dumnezeul profetilor si sfintilor Bibliei fie cu binecuvantarea Lui in viata Dvs. Va salut cu un frumos pasaj din Evrei , capitolul 11. Shalom.

  7. un ucenic spune:

    va spun si eu sa aveti un paste fericit , sub paza lui Dumnezeu sora Otniela. El sa va binecuvinteze pe toti fii si fiicele lui Israel care L-ati primit de Mesia pe Domnul Isus Hristos. shalom.

  8. Laura Lauden spune:

    Draga Otniela – Hag Sameah !
    Dupa cum vezi am citit ce ai scris tu despre Pesah. ..Lamureste-ma te rog , voi mesianicii serbati si Pastele crestin ?

    • Shavua Tov, draga Laura ! Ma bucur mult ca ai citit cele scrise despre Pesach.
      Yohanan , unul dintre apostolii Domnului nostru Yeshua Ha Mashiach , cel care a scris cateva Carti , intre care si Apocalipsa afirma :” In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n – a ajuns desavarsit in dragoste.” ( 1 Ioan 4: 18 )
      Cum intelegi tu, care ai fost educata in iudaism, acest pasaj ? Eu cred ca pe Dumnezeu trebuie sa-L slujim in primul rand din Iubire. Este pana la urma cea dintai Porunca, nu-i asa ? Apoi trebuie sa -L slujim in ASCULTARE , cu reverenta. Si da, trebuie sa avem intotdeauna in aceasta Partasie ( in care Dumnezeu intinde intotdeauna PRIMUL Mana catre om ) si o teama sfanta. Pe Dumnezeu nu-L putem lua oricum, EL ESTE KADOSH ! Si orice faradelege EL o sanctioneaza ( ma refer aici la pacatele comise din nestiinta, este mai grav cu cele comise ” cu buna credinta ” ) .
      Atunci , cand ” nu exista frica in Dragoste ” ? ( DRAGOSTEA pentru Dumnezeu , evident ; nu vorbim aici de eros ) Atunci cand IL iubim suficient de mult incat sa uram pacatul. ADONAI il iubeste pe pacatos , dar uraste pacatul , care nu este altceva decat intuneric. Iar noi stim ca numai Mesia ne poate aduce Lumina. Iar pentru noi EL este Fiul lui Dumnezeu , Numele Lui este Yeshua Ben Elohim. Si tot Yohanan afirma : ” Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.” ( Ioan 1 : 5 ). Glorie Fiului !
      Mesianicii tin Pesach-ul asa cum a fost el prezentat pe acest blog, cu toate simbolurile aferente. Insa nimeni nu-i constrange sa ia parte si la bucuria Pastelui crestin, care , stim bine , comemoreaza INVIEREA din morti a Domnului nostru. In mod normal accentul in Pesach-ul mesianic ( pe care il tinem odata cu fratii evrei mozaici ) este pus pe Izbavirea fapturii umane , in Jertfa unica si irepetabila a Fiului lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.
      Sa fii binecuvantata din Sion. Baruch Habbah Melech Mashiach !

  9. The Prayer spune:

    Dumnezeu sa va binecuvinteze Pastele , sa toarne pace si bucurie in viata dvs. Ne rugam pentru evrei sa Il primeasca pe Ieshua , Fiul lui Dumnezeu ca Mesia lor, pentru ca Domnul Isus a spus ca a venit ( in primul rand ) ” pentru oile pierdute ale casei lui Israel”. Shalom.

  10. Hi, Otniela Bat Tzion! Schalom , have a nice peaceful Passover !
    Chag Pesach ve metucha !!!! it s wonderful to watch your site.

  11. Dana spune:

    Hag Pesah Sameah!
    Va invit sa ascultati un mesaj despre semnificatia Pesach-ului si Mesia.

    http://www.chabad.org/multimedia/media_cdo/aid/1828012/jewish/Moshiachs-Meal.htm

    Fie ca Lumina Divina a Majestatii Sale Yeshua Ha Mashiah sa ne ofere sanatate, pace si multa binecuvantare.
    Cu mult drag, Dana

  12. Connie spune:

    Have a restful Passover dear Otniella !!!!! may God of Israel protect and surround you with His eternal love. God bless you !

  13. Dana spune:

    Chag Pesach Sameah ve Kasher!

    Sa aveti o saptamana frumoasa luminata de Invierea Lui Yeshua Ha Mashiah!
    Mesia este viu! Mesia a Inviat!

    M-am gandit ca este bine sa ne aducem aminte de numararea Omerului sau a zilelor pana la Shavuot / Cincizecime.

    http://www.torah.org/learning/yomtov/omer/sefira.php3

    During the time of the Beis Hamikdosh [Temple], there was a mitzvah on the second night of Pesach to harvest a measurement of three sa’ah of barley. The following day, (the second day of Pesach), there was a mitzvah to bring a portion of this harvest, the size of an omer [about 3.3 dry quarts], to the Beis Hamikdosh. On the fiftieth day, after the forty-nine days of counting, there was a mitzvah to bring the first offering of the year from new wheat. Nowadays, since we do not have a Beis Hamikdash, the Omer is neither harvested nor offered. Nevertheless, there is still a mitzvah to count the Omer.
    The count goes for 49 days. The 50th night begins the holiday of Shavuos; Shavuos means „weeks,” referring to these 7 weeks of counting. Shavuos is the day G-d gave the Torah, and thus the entire counting period becomes one of continuous elevation and preparation – from the status of an Egyptian slave to one ready to receive the Torah.

    The mitzvah is to count both days and weeks. Therefore, on the eighth day, we say, „today is eight days, which are one week and one day in the omer.” The Omer may be counted in any language, as long as it is understood by the counter.

    The Jewish days begin at sundown, and we wait until full dark to count the Omer.

    Each day, one says the blessing:

    Blessed are You, A-d-noy, our G-d, King of the universe, Who has sanctified us with His commandments and has commanded us concerning the counting of the Omer.
    Then one says (for the first six days):

    Today is ___ day[s] of the Omer.
    After 6 days, one includes the weeks:

    Today is ___ days, which are ___ week[s] [and ___ day[s]], of the Omer.
    For example: Today is 22 days, which are 3 weeks and 1 day of the Omer.

    Then one concludes:

    The Merciful One, may He return to us the service of the Temple to its place, speedily in our days. Amen, Selah!
    Many say additional prayers as found in most any Siddur (prayer book).

    One must count in a language which he or she understands – thus we have offered the English here, while the Hebrew can again be found in a Siddur.

    If one forgets to count on any evening, one may count during the daylight hours of the following day without a blessing, and then resume counting with a blessing that evening. However, if one forgets to count during an entire day (until sundown the following day), then one may not say a blessing again, but must count the Omer without a blessing. Thus remembering to count the Omer is very important!

    Pace si bucurie in Yeshua Ha Mashiah!

  14. Dana spune:

    Chag Pessach Sameah ve Kasher tuturor !

    Invierea lui Yeshua Ha Mashiah sa va aduca sanatate trupeasca si spirituala!
    Aesta este timpul serbarii Pesach-ului si aceasta este luna Nissan, Capul Anului religios, pe care Domnul a pus-o de o parte pentru sanctificarea si rascumpararea noastra. Sa ne aducem aminte ca astrele, natura intreaga, toata creatia participa la Invierea Regelui Regilor-Yeshua Ha Mashiah!
    Pesach-u nu poate fi serbat dupa socoteli omenesti! Catolicii au formula lor, ortoddocsii au alta formula… Sfitele Scripturi au indicatia timpului, locului si randuiala foare precisa a tot ceea ce trebuie implinit. Unde sa servesti Masa Pascala, ce sa mananci la Masa Pascala, cu cine sa servesti Masa Pascala!
    Daca citim Scripturile Sfinte cu mare atentie vom observa ca indicatiile pentru serbarea Pesachului se repeta de mai multe ori.
    Va invit sa parcurgem impreuna toate pasajele Scripturilor Sfinte si va indemn sa va inarmati cu rabdarea sfintilor.
    Exod cap. 12
    Aşezarea Paştelor.
    1 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
    2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
    Ex 13.4; Deut 16.1;
    3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
    4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
    5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
    Lev 22.19-21; Mal 1.8-14; Evr 9.14; 1Pet 1.19;
    6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
    Lev 23.5; Num 9.3; Num 28.16; Deut 16.1-6;
    7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
    8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare.
    Ex 34.25; Num 9.11; Deut 16.3; 1Cor 5.8;
    9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
    Deut 16.7;
    10 Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
    Ex 23.18; Ex 34.25;
    11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.
    Deut 16.5;
    12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
    Ex 11.4-5; Amos 5.17; Num 33.4; Ex 6.2;
    13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
    14 Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
    Ex 13.9; Lev 23,4-5; 2Imp 23.21; Ex 12.24-43; Ex 13.10;
    15 Timp de şapte zile veţi mânca azime. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
    Ex 13.6-7; Ex 23.15; Ex 34.18-25; Lev 23.5-6; Num 28.17; Deut 16.3-8; 1Cor 5.7; Gen 17.14; Num 9.13;
    16 În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
    Lev 23.7-8; Num 28.18-25;
    17 Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
    Ex 13.3;
    18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
    Lev 23.5; Num 28.16;
    19 Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
    Ex 23.15; Ex 34.18; Deut 16.3; 1Cor 5.7-8; Num 9.13;
    20 Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azime.”
    21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştile.
    Ex 12.3; Num 9.4; Ios 5.10; 2Imp 23.21; Ezra 6.20; Mat 26.18-19; Marc 14.12-16; Luc 22.7;
    22 Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
    Evr 11.28; Ex 12.7;
    23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
    Ex 12.12-13; Ezec 9.6; Apoc 7.3; Apoc 9.4; 2Sam 24.16; 1Cor 10.10; Evr 11.28;
    24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
    25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.
    Ex 3.8-17;
    26 Şi când vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”,
    Ex 13.8-14; Deut 32.7; Ios 4.6; Ps 78.6;
    27 să răspundeţi: „Este jertfa de Paşti în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.
    Ex 12.11; Ex 4.31;
    28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
    Evr 11.28;

    Exod cap 34
    Sărbătorile.
    18 Să ţii sărbătoarea Azimelor: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azime, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.
    Ex 12.15; Ex 23.15; Ex 13.4;
    19 Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
    Ex 13.2-12; Ex 22.29; Ezec 44.30; Luc 2.23;
    20 Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.

    Levitic 23 – PSACH-UL DECLARAT LEGE VESNICA!!!
    Paştele.
    4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.
    Lev 23.2-37; Ex 23.14;
    5 În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, va fi Paştile Domnului.
    Ex 12.6-18; Ex 13.3-10; Ex 23.15; Ex 34.18; Num 9.2-3; Num 28.16-17; Deut 16.1-8; Ios 5.10;
    6 Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azime.
    Ex 12.16; Num 28.18-25;
    7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.
    8 Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.”
    9 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
    10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
    Ex 23.16-19; Ex 34.22-26; Num 15.2-18; Num 28.26; Deut 16.9; Ios 3.15; Rom 11.16; 1Cor 15.20; Iac 1.18; Apoc 15.4;
    11 El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.
    Ex 29.24;
    12 În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
    13 să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
    Lev 2.14-16;
    14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite sau pisate, până în ziua aceasta, când veţi aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.

    Numeri cap. 9
    Paştele în pustia Sinai.
    1 Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
    2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile la vremea hotărâtă.
    Ex 12.1; Lev 23.5; Num 28.16; Deut 16.1-2;
    3 Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.”
    4 Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştile.
    5 Şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.

    Numeri cap.28
    Jertfele de Paşte.
    16 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, va fi Paştile Domnului.
    Lev 23.6;
    17 Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azime.
    Ex 12.16; Lev 23.7;
    18 În ziua dintâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
    Num 28.31; Lev 22.20; Num 29.8; Deut 15.21;
    19 Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur.
    Num 28.15;
    20 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec,
    21 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
    22 Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
    Ex 12.16; Ex 13.6; Lev 23.8;
    23 Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
    24 Să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
    25 În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
    Ex 23.16; Ex 34.22; Lev 23.10-15; Deut 16.10; Fapt 2.1;

    Deuteronom cap.16
    Paştele.
    1 Păzeşte luna spicelor şi prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.
    Ex 12.2; Ex 13.4; Ex 34.18; Ex 12.29-42;
    2 Să jertfeşti paştile în cinstea Domnului Dumnezeului tău jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.
    Num 28.19; Deut 12.5-26;
    3 În timpul sărbătorii, să nu mănânci pâine dospită, ci şapte zile să mănânci azime, pâinea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.
    Ex 12.15-39; Ex 13.3-7; Ex 34.18;
    4 Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nicio parte din vitele pe care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte până dimineaţa.
    Ex 13.7; Ex 12.10; Ex 34.25;
    5 Nu vei putea să jertfeşti paştile în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuinţă;
    6 ci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti paştile, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
    Ex 12.6;
    7 Să fierbi vita tăiată şi s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
    Ex 12.8-9; 2Cron 35.13; 2Imp 23.23; Ioan 2.13-23; Ioan 11.55;
    8 Şase zile, să mănânci azime, şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.
    Ex 12.16; Ex 13.6; Lev 23.8;

    Iosua cap.5
    Prăznuirea Paştelor. – Mana încetează.
    9 Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră.” Şi locului aceluia i-au pus numele Ghilgal până în ziua de azi.
    Gen 34.14; 1Sam 14.6; Lev 18.3; Ios 24.14; Ezec 20.7; Ezec 23.3-8; Ios 4.19;
    10 Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului.
    Ex 12.6; Num 9.5;
    11 A doua zi de Paşti au mâncat din grâul ţării, azime şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat.
    12 Mana a încetat a doua zi de Paşti, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.
    Ex 16.35;

    (II Împ. 23:21-23; II Cron. 30:1-20; 35:1-19; Ezra 6:19-22).

    !! Imparati 23
    Prăznuirea Paştelor.
    21 Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi Paştile în cinstea Domnului Dumnezeului vostru cum este scris în această carte a legământului.”
    2Cron 35.1; Ex 12.3; Lev 23.5; Num 9.2; Deut 16.2;
    22 Paşti ca acesta nu se prăznuise din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda.
    2Cron 35.18-19;
    23 Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-a prăznuit acest Paşti în cinstea Domnului, la Ierusalim.
    24 Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele Legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.
    2Imp 21.6; Lev 19.31; Lev 20.27; Deut 18.11;
    25 Înainte de Iosia, n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată Legea lui Moise; şi chiar după el, n-a fost niciunul ca el.

    II Cronici 30
    Prăznuirea Paştelor.
    1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel.
    2 Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim, ca Paştile să fie prăznuit în luna a doua;
    Num 9.10-11;
    3 căci nu putea fi prăznuit la vremea lui, pentru că preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare, şi poporul nu se adunase la Ierusalim.
    Ex 12.6-18; 2Cron 29.34;
    4 Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări,
    5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fusese prăznuit după cum era scris.

    II Cronici 35
    Prăznuirea Paştelor.
    1 Iosia a prăznuit Paştile în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi.
    2Imp 23.21; Ex 12.6; Ezra 6.19;
    2 A pus pe preoţi în slujbele lor şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.
    3 A zis leviţilor, care învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel.
    Deut 33.10; 2Cron 30.22; Mal 2.7; 2Cron 5.7; 1Cron 23.26;
    4 Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon.
    1Cron 9.10; 1Cron 23.26; 2Cron 8.14;
    5 Luaţi-vă locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor.
    Ps 134.1;
    6 Jertfiţi paştile, sfinţiţi-vă şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.”
    2Cron 29.5-15; 2Cron 30.3-15; Ezra 6.20;
    7 Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşti, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului.
    2Cron 30.24;
    8 Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.
    9 Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de miei şi cinci sute de boi.
    10 Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.
    Ezra 6.18;
    11 Au jertfit paştile. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit vitele de piele.
    2Cron 29.22; 2Cron 29.34;
    12 Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.
    Lev 3.3;
    13 Au fiert paştile la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.
    Ex 12.8-9; Deut 16.7; 1Sam 2.13-15;
    14 Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
    15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii de asemenea erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor, leviţii, au pregătit ce era pentru ei.
    1Cron 25.1; 1Cron 9.17-18; 1Cron 26.14;
    16 Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştile şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.
    17 Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştile în acelaşi timp şi sărbătoarea Azimelor şapte zile.
    Ex 12.15; Ex 13.6; 2Cron 30.21;
    18 Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului.
    2Imp 23.22;
    19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia a fost prăznuit Paştile acesta.

    Ezra cap.6
    Sfinţirea Templului.
    16 Copiii lui Israel, preoţii şi leviţii, şi ceilalţi fiii ai robiei au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
    1Imp 8.63; 2Cron 7.5;
    17 Au adus pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.
    Ezra 8.35;
    18 Au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.
    19 Fiii robiei au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi.
    Ex 12.6;
    20 Preoţii şi leviţii se curăţaseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit paştile pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor, preoţii, şi pentru ei înşişi.
    2Cron 30.15; 2Cron 35.11;
    21 Copiii lui Israel întorşi din robie au mâncat paştile împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
    Ezra 9.11;
    22 Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea Azimelor, căci Domnul îi înveselise făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
    Ex 12.15; Ex 13.6; 2Cron 30.21; 2Cron 35.17; Prov 21.1; 2Imp 23.29; 2Cron 33.11; Ezra 1.1; Ezra 6.6;

    Pastele in Noul Testament

    Luca 2
    Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani.
    41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.
    Ex 23.15-17; Ex 34.23; Deut 16.1; Deut 16.16;
    42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
    43 Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
    44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
    45 Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
    46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
    47 Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
    Mat 7.28; Marc 1.22; Luca 4.22-32; Ioan 7.15-46;
    48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
    49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”
    Ioan 2.16;
    50 Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

    Ioan 2
    13 Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
    Matei 26
    Cina cea de taină.
    26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
    Marc 14.22; Luc 22.19; 1Cor 11.23-25; 1Cor 10.16;
    27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;
    Marc 14.23;
    28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
    Ex 24.8; Lev 17.11; Ier 31.31; Mat 20.28; Rom 3.15; Evr 9.22;
    29 Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

    I Corinteni 5

    Hristos – Mielul nostru de Paşte.
    6 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
    1Cor 5.2; 1Cor 3.21; 1Cor 4.19; Iac 4.16; 1Cor 15.33; Gal 5.9; 2Tim 2.17;
    7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.
    Isa 53.7; Ioan 1.29; 1Cor 15.3; 1Pet 1.19; Apoc 5.6-12; Ioan 19.14;
    8 Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
    Ex 12.15; Ex 13.6; Deut 16.3; Mat 16.6-12; Marc 8.15; Luc 12.1;

    Fapte Ap. 12
    Petru izbăvit din temniţă.
    1 Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască;
    2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
    3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. –
    Ex 12.14-15; Ex 23.15;
    4 După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.
    Ioan 21.18;
    5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
    6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
    7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
    Fapt 5.19;
    8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”
    9 Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
    Ps 126.1; Fapt 10.3-17; Fapt 11.5;
    10 După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
    Fapt 16.26;
    11 Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”
    Ps 34.7; Dan 3.28; Dan 6.22; Evr 1.14; Iov 5.19; Ps 33.18-19; Ps 34.22; Ps 41.2; Ps 97.10; 2Cor 1.10; 2Pet 2.9;
    12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
    Fapt 4.23; Fapt 15.37; Fapt 12.5;
    13 A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
    14 A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
    15 „Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
    Gen 48.16; Mat 18.10;
    16 Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
    17 Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.
    Fapt 13.16; Fapt 19.33; Fapt 21.40;
    18 Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
    19 Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

    Efeseni 2
    1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
    Ioan 5.24; Col 2.13; Efes 2.5; Efes 4.18;
    2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
    1Cor 6.11; Efes 4.22; Col 1.21; Col 3.7; 1Ioan 5.19; Efes 6.12; Efes 5.6; Col 3.6;
    3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
    Tit 3.3; 1Pet 4.3; Gal 5.16; Ps 51.5; Rom 5.12-14;
    4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
    Rom 10.12; Efes 1.7; Efes 2.7;
    5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
    Rom 5.6-10; Efes 2.1; Rom 6.4-5; Col 2.12-13; Col 3.1;
    6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
    Efes 1.20;
    7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
    Tit 3.4; Rom 3.24;
    8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
    Efes 2.5; Rom 4.16; 2Tim 1.9; Mat 16.17; Ioan 6.44-65; Rom 10.14-17; Efes 1.19; Filip 1.29;
    9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
    Rom 3.20-28; Rom 4.2; Rom 9.11; Rom 11.6; 1Cor 1.29-31; 2Tim 1.9; Tit 3.5;
    10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
    Deut 32.6; Ps 100.3; Isa 19.25; Isa 29.23; Isa 44.21; Ioan 3.3-5; 1Cor 3.9; 2Cor 5.5-17; Efes 4.24; Tit 2.14; Efes 1.4;
    11 De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
    1Cor 12.2; Efes 5.8; Col 2.21; Col 2.13;
    12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
    Rom 2.28-29; Col 2.11; Efes 4.18; Col 1.21; Ezec 13.9; Ioan 10.16; Rom 9.4-8; 1Tes 4.13; Gal 4.8; 1Tes 4.5;
    13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
    Gal 3.28; Fapt 2.39; Efes 2.17;
    14 Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,
    Mic 5.5; Ioan 16.33; Fapt 10.36; Rom 5.1; Col 1.20; Ioan 10.16; Gal 3.28;
    15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;
    Col 2.14-20; Col 1.22; 2Cor 5.17; Gal 6.15; Efes 4.24;
    16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
    Col 1.20-22; Rom 6.6; Rom 8.3; Col 2.14;
    17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
    Isa 57.19; Zah 9.10; Fapt 2.39; Fapt 10.36; Rom 5.1; Efes 2.13-14; Ps 148.14;
    18 Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
    Ioan 10.9; Ioan 14.6; Rom 5.2; Efes 3.12; Evr 4.16; Evr 10.19-20; 1Pet 3.18; 1Cor 12.13; Efes 4.4;
    19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
    Filip 3.20; Evr 12.22-23; Gal 6.10; Efes 3.15;
    20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
    1Cor 3.9-10; Efes 4.12; 1Pet 2.4-5; Mat 16.18; Gal 2.9; Apoc 21.14; 1Cor 12.28; Efes 4.11; Ps 118.22; Isa 28.16; Mat 21.42;
    21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
    Efes 4.15-16; 1Cor 3.17; 1Cor 6.19; 2Cor 6.16;
    22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

    Evrei cap 7

    Isus Marele Nostru Preot
    24 Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
    25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.
    Rom 8.34; 1Tim 2.5; Evr 9.24; 1Ioan 2.1;
    26 Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,
    Evr 4.15; Efes 1.20; Efes 4.10; Evr 8.1;
    27 care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.
    Lev 9.7; Lev 16.6-11; Evr 5.3; Evr 9.7; Lev 16.15; Rom 6.10; Evr 9.12-28; Evr 10.12;
    28 În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.

    I Corinteni 11

    23 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
    1Cor 15.3; Gal 1.1-12; Mat 26.26; Marc 14.22; Luc 22.19;
    24 Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
    25 Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
    26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
    Ioan 14.3; Ioan 21.22; Fapt 1.11; 1Cor 4.5; 1Cor 15.23; 1Tes 4.16; 2Tes 1.10; Apoc 1.7;
    27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
    Num 9.10-13; Ioan 6.51-64; Ioan 13.27; 1Cor 10.21;
    28 Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
    2Cor 13.5; Pl;
    29 Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
    30 Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
    31 Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
    Ps 32.5; 1Ioan 1.9;
    32 Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
    Ps 94.12-13; Evr 12.5-11;
    33 Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
    34 Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.
    1Cor 11.21; 1Cor 11.22; 1Cor 7.17; Tit 1.5; 1Cor 4.19;

    Sper ca ati avut rabdare si ati parcurs toate versetele care marturisesc cat de importanta este Sarbatoarea Pastelui!
    Pastele Domnului are randuieii care sunt vesice! Nici o iota din Legea acestei Sarbatori nu a fost desfiintata!

    Pana a urma de ce era nevoie de Sarbatoarea Pastelui si de niiste legi exacte cu privire la jertfe ceremniale?
    Raspunsul il gasim in Cartea Geneza.
    Pacatul savarsit de Adam si Eva, pacatul ancestral impunea un sacrificiu spre rascumpararea neamului omenesc!
    Geneza 3
    15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
    Mat 3.7; Mat 13.38; Mat 23.33; Ioan 8.44; Fapt 13.10; 1Ioan 3.8; Ps 132.11; Isa 7.14; Mic 5.3; Mat 1.23-25; Luc 1.31-35; Gal 4.4; Rom 16.20; Col 2.15; Evr 1.14; 1Ioan 5.5; Apo 12.7-17; Ps 48.6; Isa 13.8; Isa 21.3; Ioan 16.21; 1Tim 2.15;

    Odata cu intrarea pacatului in lume dezordinea a luat locul ordinii si Dumnezeu a impus Legi precise pe care El insusi le-a respectat si Fiul Sau Sfant s-a adus a jertfa pura la timpul potrivit, in locul potrivit asa cum sta scris in Lege!

    Pentru ca a ajuns la final se cuvine sa dam cuvantul Carti Apocalipsa.
    Gasim in Revalatie Sarbatoarea Pascala?

    Apocalipsa cap.1
    3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
    4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
    Ex 3.14; Apoc 1.8; Ioan 1.1; Zah 3.9; Zah 4.10; Apoc 3.1; Apoc 4.5; Apoc 5.6;
    5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
    Ioan 8.14; 1Tim 6.13; Apoc 3.14; 1Cor 15.20; Col 1.18; Efes 1.20; Apoc 17.14; Apoc 19.16; Ioan 13.34; Ioan 15.9; Gal 2.20; Evr 9.14; 1Ioan 1.7;
    6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
    1Pet 2.5-9; Apoc 5.10; Apoc 20.6; 1Tim 6.16; Evr 13.21; 1Pet 4.11; 1Pet 5.11;
    7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

    Asa cum foarte bine observam Pastele Domnului este prezent!

    Va indemn sa cititi toata Cartea Apocalipsa deoarece veti fi insotiti de fericire si multa binecuvantare asa cum ne garanteaza versetul 3 :
    3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

    Fie ca noi toti sa ascultam si sa pazim cuvintele pretioase ale Domnului Yeshua Ha Mashiah!

    Apocalipsa 22
    16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
    Apoc 1.1; Apoc 5.5; Num 24.17; Zah 6.12; 2Pet 1.19; Apoc 2.28;
    17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
    Apoc 21.2-9; Isa 55.1; Ioan 7.37; Cant 8.14;
    18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
    Deut 4.2; Deut 12.32; Prov 30.6; Ex 32.33; Ps 69.28; Apoc 3.5; Apoc 13.8; Apoc 21.2;
    19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
    20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
    Apoc 22.12; Ioan 21.25; 2Tim 4.8;
    21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

    • C I M spune:

      Laudat sa fie TATAL DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS ca ne-a cuprins in dragostea LUI si adat ce a avut mai de PRET si a hotarat O ZI DE OSPAT PENTRU NOI asta este ziua care a facuto DOMNUUL; SA NE BUCURAM SI SA N-E VESELIM IN EA. A LUAT A PURTAT PACATELE NOASTRE IN TROPUL SAU PE LEMN SI A BIRUIT PE CEL RAU. LAUDAT SA FIE EL

    • Dan Konner spune:

      Shalom sora noastra Dana. Multumim pentru versete. Biblia este cea mai sfanta COMOARA care ne-a fost data si ea vorbeste limpede imbinand Tanakhul cu Brit Hadascha. Numai aici avem frumoasele fagaduinte care Il descopera pe Moshiakh, Yeoshua Ben YHWH. Chag Pesakh umevorakh !!!!!

      • Dana spune:

        Shabat Shalom frate Dan!

        Ma bucur mult ca iubiti Cuvantul Domnului care ni-L arata pe Moshiakh Yeoshua Ben YHWH – Mieluselul Neprihanit care a luat asupra Sa pacatul nostru si ne-a sfintit pentru a intra curati in mostenirea promisa si pastrata prin Lege!

        Astazi este o zi speciata de Shabat !
        Fie ca bucuria si fericirea sa va insoteasca si sa va dea Domnul pacea care vine de sus!

  15. Dana spune:

    Shabbat Shalom tuturor!
    Organizatia Messianic Bble ne invita sa studiem impreuna pericopa saptamanii.
    Spor la studiul Torei!
    :www.messianicbible.com
    PARSHA SHEMINI (Eighth)
    Leviticus 9:1–11:47; 2 Samuel 6:1–7:17; Hebrews 7:1–19
    This portion of Torah will be read in synagogues around the world during this week’s Shabbat (Saturday) service.
    We invite you to read it along with us, as we know that you will be blessed!

    The last two Parshiot, Tsav and Vayikra, explained the type of sacrifice that was pleasing to God in the Temple.

    We also learned that a right heart and obedience matters more to God than the sacrifice itself, and that the sacrifice of thanksgiving and praise is perhaps the highest form of sacrifice.

    “I will praise God’s name in song and glorify Him with thanksgiving. This will please the LORD more than an ox, more than a bull with its horns and hooves.” (Psalm 69:30–31)

    The Order of Sacrifice

    Today, since the Temple in Jerusalem no longer stands, the animal sacrifices that must be performed in the Temple can no longer be offered to the Lord.

    Judaism, therefore, focuses on the importance of the condition of the heart (repentance, charity, and good deeds), instead of the offering of animal sacrifices.

    Parsha Shemini, however, provides lessons that are relevant for all time, even today when animal sacrifices cannot be offered.

    This week’s Parsha reveals how critical it is to follow God’s instructions regarding how to bring a sacrifice to God.

    For example, the way a person was to approach God with a sacrifice wasn’t left up to personal discretion.

    God asked for sacrifices to be offered according to the precepts of the law with an inward turning away from sin to righteousness:

    The sin offering represented purification;
    The burnt offering represented total surrender to God;
    The meal offering signified a consecration of our labor to the Lord; and
    The peace offering symbolized our communion with God.

    This Parsha opens with Aaron offering the required sacrifices, so that the glory of the Lord could appear to the Israelites (Leviticus 9:6).

    After the sacrifices were offered in the prescribed way, the glory of God indeed appeared to the Israelites, and fire from the presence of God consumed the sacrifices.

    But then something went terribly wrong.

    Aaron’s sons, Nadav and Avihu, made an unauthorized offering to God, which God had not required nor prescribed, and they died instantly.

    “They offered unauthorized fire before the Lord, contrary to His command. So fire came out from the presence of the Lord and consumed them, and they died before the Lord.” (Leviticus 10:1–2)

    This day should have been one of the happiest days in Aaron’s life, as he was to be inaugurated into the office of High Priest.

    “On the eighth day Moses summoned Aaron and his sons and the elders of Israel.” (Leviticus 9:1)

    Aaron and his sons had been preparing for priesthood with seven days of consecration. Then, on the eighth (Shemini) day, they were to enter into their exalted service unto the Lord. What an honor! What a blessing!

    And yet, before the day’s end, Aaron’s two eldest sons lay dead at his feet.

    We can never be sure what a day will hold, but the one thing we can be sure of is that God has us in the palm of His hands.

    “Do not boast about tomorrow, for you do not know what a day may bring.” (Proverbs 27:1)

    Distinguishing between the Sacred and the Profane

    Scripture does not specify the nature of the „strange fire” that Aaron’s sons offered. It does, perhaps, offer us a clue.

    After Aaron disposed of the bodies of his sons in the way God specified, the Lord spoke to him, saying:

    “You and your sons are not to drink wine or other fermented drink whenever you go into the Tent of Meeting or you will die. This is a lasting ordinance for the generations to come. You must distinguish between the holy and the common, between the unclean and the clean.” (Leviticus 10:9–10)

    The rabbis believe, therefore, that the Lord was referring to Nadav and Avihu entering the Sanctuary under the influence of alcohol.

    While drinking wine or alcohol in moderation has never been prohibited in Scripture, the priests (Cohanim) were to distinguish between the sacred (kadosh–holy) and the secular (hol–common), the clean (tahor–pure) and the unclean (tameh–defiled).

    Wine and strong drink, which is often called „schnapps” among the Jewish community, are not unholy in and of themselves.

    They are a part of many Jewish celebrations in the Orthodox Jewish culture and consumed in moderation at Shabbat and Holy Day services in synagogues; however, consumption of alcohol is forbidden for the Cohen (priests) while performing their sacred duties.

    From this we can surmise that God holds those called into dedicated service for the Lord to a higher standard (Luke 12:48).

    Another theory is that Nadav and Avihu used fire that did not come from the eternal flame burning continually on the altar, which was lit by God Himself.

    Some believe they simply performed the offering on their own initiative without God commanding them to do so.

    Regardless of the explanation, their offering of „strange fire” was fatal!

    We tend to think that these kinds of instant death judgments only happened in the Tanakh (Old Covenant), which many consider to be based on law, and that it couldn’t happen in the New Covenant, which is based on grace.

    But God is the same in all the books of the Bible. He is God, and He does not change.

    Hebrew Tanakh (Old Testament)

    As Believers in the Body of Yeshua, we need your help to take the Gospel to the Jewish people here in the Holy Land.

    Hypocrisy and Deceit: The Case of Ananais and Sapphira

    In the sad case of Ananais and Sapphira, the Brit Chadashah (New Testament) offers another instance of people perishing while giving an offering (Acts 5:1-11).

    The early Believers in Jerusalem, who were of one mind and heart, held their possessions loosely.

    It was not unusual for members of this tight-knit group to sell their land and give the proceeds of the sale to the apostles for their use in the work of the Lord.

    Following the example of others, Ananais and Sapphira sold a piece of property.

    Unlike the others, however, they brought only part of the proceeds to the apostles, and tried to make them believe their offering was the entire proceeds.

    Like Nadav and Avihu, they offered up a sacrifice. The problem with their offering, however, was that they were giving to the Lord with a deceitful heart.

    They may have thought they were only deceiving fellow Believers, but the apostle Peter made it clear to them that they were, in fact, lying to God.

    While this couple was under no obligation to sell their property, or to give any money from the proceeds, the moment they declared they were going to give the money, it became God’s property.

    “Peter said, ‘Ananias, how is it that Satan has so filled your heart that you have lied to the Holy Spirit and have kept for yourself some of the money you received for the land? Didn’t it belong to you before it was sold? And after it was sold, wasn’t the money at your disposal? What made you think of doing such a thing? You have not lied to men but to God.’” (Acts 5:3–4)

    Because Ananais and Sapphira were Believers, they had the privilege of being able to draw near to God like the priests, Nadav and Avihu.

    With that privilege, however, comes great responsibility, especially since judgment begins at the household of God (I Peter 4:17).

    Because of their deceit, the Lord struck them down, and they died at Peter’s feet.

    Reconciling Love and Judgment

    “The fear of the Lord is the beginning of wisdom, and the knowledge of the Holy One is understanding.” (Proverbs 9:10)

    Even a quick reading of what happened to Ananais and Sapphira as well as Nadav and Avihu reveals that God held them to a very high standard.

    Some conclude from God’s quick judgment that He is a God of anger and vengeance, striking His children down for the least infraction of His strict rules. This is a gross mischaracterization.

    Equally wrong is a one-dimensional portrayal of God as the God of love and mercy, while ignoring His other important characteristics, such as holiness and justice.

    The truth is that God is a God of perfect love and perfect justice.

    Even if no one else sees what we do in secret, God sees. Like any good Father, God does discipline us when our actions violate His house rules.

    Yes, we are called His children and even His friends; yet, we must still retain a sense of reverence for His majesty.

    Holy Speed Bumps

    “The Lord’s anger burned against Uzzah because of his irreverent act; therefore God struck him down and he died there beside the ark of God.” (2 Samuel 6:7)

    The Haftarah (prophetic) portion of Scripture further illustrates the importance of showing proper reverence for God.

    King David wanted to bring the Ark of the Covenant back to the capital city of Jerusalem from the town where the Philistine conquerors had taken it.

    Amidst all the reverence, joy, and worship during the procession, Uzzah died when he reached out to steady the Holy Ark after the oxen stumbled.

    The intention to return the glory and presence of God (as found in the Ark) to its rightful place in Jerusalem was noble, but the way Uzzah handled the glory was rash and disrespectful.

    Once again, we might wonder why touching the Ark of the Covenant was such a big deal. Certainly, Uzzah didn’t intend to be disrespectful?

    Of course, without Scripture, we really have no idea what holiness looks like. Uzzah made a quick decisions based on what he thought was holy and reverent at the time.

    “There is a way that seems right to a man, but in the end it leads to death.” (Proverbs 14:12)

    Furthermore, we cannot know the level of purity inside Uzzah’s heart as he reached out to grab the glory of God.

    As Believers, in order to live according to God’s standards of holiness, we must slow down, study the Scripture, and evaluate our ways to see if they are holy only in our own eyes or are also holy in the eyes of God.

    History has shown that people, even God’s own chosen people, could not keep God’s standards of holiness. Sin prevents mankind from living in fellowship with God.

    God’s holiness and justice is the reason Yeshua (Jesus) suffered for us on the execution stake (cross). God sent His own Son—the Lamb of God—Yeshua HaMashiach (Jesus the Messiah), to purify us from sin and guilt.

    Messianic Prophecy:
    “Yet it was the LORD’s will to crush Him and cause Him to suffer, and though the LORD makes His life an offering for sin, He will see His offspring and prolong His days, and the will of the LORD will prosper in His hand.” (Isaiah 53:10; see also Hebrews 1:3, 10:12)

    When we truly understand God’s holiness and the price Yeshua paid to make us holy in God’s eyes, then we can come as priests into God’s presence, understanding His mercy and grace, and stand before Him in appropriate, reverential fear.

    Please pray for the Salvation of the Jewish people and play a part in the Bibles For Israel ministry as we reach the Jewish people with YESHUA’S love and Holiness.

    Shabbat shalom from all our ministry staff!

  16. Shalom , Prieteni ! Va multumesc pentru caldele Dvs urari , pentru toata afectiunea sincera vis-a – vis de Israelul lui ADONAI. Ma bucur ca ati inteles semnificatia Pesach-ului in Brit Chadasha, pentru ca Biblia este Un TOT din care nimic nu poate fi scos si pus deoparte. Amin ! Fie ca Ocrotirea Tatalui , Dragostea Fiului si Partasia Duhului Sfant sa va poarte spre noi victorii in saptamana care urmeaza, stiind sigur ca in Jertfa de la Golgotha avem toata rascumpararea si eliberarea de sub jugul celui rau. Fie ca prin Duhul Sfant sa ramaneti tari, ancorati in Voia Lui, prin Cuvantul Vietii.
    Lui YAHWEH, ADONAI EL ELYION cinste si onoare , in veci de veci ! Fiti binecuvantati din Sion ! Shavua Tov !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s