Cel de-al Treilea Templu … ( 5 )


Harfa lui David

Harfa lui David 2

traieste din nou

Intr-un mic moshav de langa Ierusalim , Micha Harari , un evreu nascut in SUA , care traieste de mai multi ani in Israel , lucreaza asiduu la reconstituirea harfei imparatului David.

Scopul fabricarii acestui vechi instrument muzical este acela de a fi folosit in slujbele din cel de-al Treilea Templu. Harari este unul dintre putinii specialisti  din intrega lume- singurul din Israel – care inca fabrica harfe potrivit indicatiilor biblice.
Construirea de harfe este o lucrare ceruta insistent de Institutul Templului din Ierusalim. De peste 20 de ani, acest Institut depune eforturi sustinute pentru a reconstrui uneltele si instrumentele folosite in cadrul slujbelor de inchinare din Templu. Unii preoti din semintia lui Levi cantau in Templu cu vocea , si la harfa. In Halaha ( comentarii rabinice )  se gasesc informatii exacte despre cum era realizata  legendara harfa  a imparatului David.  ( Mai departe , AICI )

Anunțuri

Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Cultura si civilizatie iudaica, Stiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Cel de-al Treilea Templu … ( 5 )

  1. Iosif Joseph zice:

    Shalom Otniela. Interesant material ..! Si chiar asa arata harfa lui David ( ma refer la omul care canta pe you tube ) ? Totusi e destul de placuta la sunet si se poate interpreta orice melodie vad eu.

    • Shabat Shalom !
      Iosif , de ce nu ? Acesta este si scopul artei lui Harari : sa reconstruiasca o intreaga lume veche, pe care sa o repuna in valoare in cursul ceremoniilor celui de-al Treilea Templu.
      Cu siguranta harfa este foarte draguta si poate interpreta orice gen de muzica. Mi-l si imaginez pe regele David cantandu – i regelui Shaul ca sa – i linisteasca sufletul. Mi – l imaginez intonand superbii sai Psalmi la acelasi instrument. Fara indoiala , harfa lui David are locul ei binemeritat in sirul instrumentelor levitilor.
      Glorie lui ADONAI !

  2. Dana zice:

    Shabbat Shalom!

    The Torah Portion is Bo – mercy, judgment and the first Passover.
    Welcome to Bo (Come!), this week’s Parsha (Torah Portion).
    http://www.messianicbible.com
    This is the portion of Torah that will be read in synagogues around the world during this week’s Shabbat (Saturday) service. Please read it along with us. We know you will be blessed!

    BO (Come!)
    Exodus 10:1–13:16; Jeremiah 46:13–28; Luke 22:7–30

    “Go [come in] to Pharaoh, for I have hardened his heart and the hearts of his officials so that I may perform these signs of mine among them that you may tell your children and grandchildren how I dealt harshly with the Egyptians and how I performed my signs among them, and that you may know that I am the Lord.” (Exodus 10:1–2)

    . Parsha Bo recounts the first Passover in Egypt and the
    deliverance of the Jewish People from slavery.

    In last week’s Parsha, God told Moses to go to Pharaoh and demand that the Israelites be freed from slavery.

    Pharaoh, however, refused to free the Israelite slaves, so God unleashed ten plagues on the Egyptians.

    The plagues were so severe that ​Pharaoh practically begged Moses to stop each plague, promising every time to free the Israelites.

    But instead of freeing them, he made their lives more difficult.

    Why Did God Demonstrate His Power in Egypt?

    “If you refuse to let them go, I will bring locusts into your country tomorrow.” (Exodus 10:4)

    Parsha Bo (Come) begins with the eighth plague upon Egypt—Locusts.

    We may wonder why God decided to demonstrate His power to both Israel and Egypt. After all, He was fully capable of delivering Israel without involving Pharaoh in the process.

    Scripture is clear on this: God hardened Pharaoh’s heart in order to demonstrate His power over the false gods of Egypt, represented by each of the ten plagues.

    In doing this, God demonstrated His mighty power to the Israelites, Egyptians and even the world, proving that He alone is YHVH Elohim (Lord God). (Exodus 10:1–2)

    „But I have raised you up for this very purpose, that I might show you my power and that my name might be proclaimed in all the earth.” (Exodus 9:16)

    The Temptation to Compromise

    “Have only the men go and worship the Lord.” (Exodus 10:11)

    God sought to liberate the children of Israel from Egypt for one purpose—that they may serve Him.

    But Pharaoh tried to get Moses to compromise with God by telling him that only the men could go into the wilderness to worship the Lord.

    So God brought the eighth plague of locusts upon Egypt.

    After God sent away the locusts, Pharaoh allowed both the men and women to leave Egypt and worship the Lord, but he didn’t allow them to take their livestock.

    Moses wouldn’t compromise. He told Pharaoh, “Not a hoof is to be left behind.” (Exodus 10:26)

    We must take this same attitude with the enemy of our soul and refuse to compromise. We must be determined to live completely and fully in God’s Kingdom of Light and to leave behind nothing in the kingdom of darkness!

    Only without compromising can we hope to serve God wholeheartedly.

    Just as Moses commanded Pharaoh to release the Israelites, Yeshua says to the enemy of our souls, “Let My people go!”

    God has liberated us from the pharaoh of this world—from slavery to sin—so that we may become slaves of righteousness.

    And what a freedom it is! The enemy has no power over those who know Yeshua and are slaves of righteousness.

    “You have been set free from sin and have become slaves to righteousness.” (Romans 6:18)

    The Plague of Darkness

    “Stretch out your hand toward the sky so that darkness spreads over Egypt—darkness that can be felt.” (Exodus 10:21)

    When Pharaoh refused to let the Israelites leave Egypt with their livestock, God sent the ninth plague of darkness.

    With this plague, Elohim (God) established His supremacy over the Egyptian sun god.

    Although the Egyptians were plunged into total darkness, the Israelites enjoyed light in their dwellings in the land of Goshen.

    Likewise, Yeshua (Jesus) came to give freedom to the prisoners of darkness, whether Jew or Gentile.

    “I will keep you and will make you to be a covenant for the people … to say to the captives, ‘Come out,’ and to those in darkness, ‘Be free!’” (Isaiah 49:8–9)

    The plague of darkness judged Amun and Ra, which is depicted in
    the tomb of Ramses IV. The sun-god Ra has the head of a falcon and the
    sun-disk resting on his head. The plagues revealed that Egypt’s gods
    were powerless and that the God of Israel was the one true God.

    As Covenant people of God, we can trust that even when there is total, paralyzing darkness in the world, we can still have light in our dwellings, just as the Israelites had in Goshen.

    If we will rise up and shine, and do all things without arguing and complaining, we will be lights in the midst of a dark and perverse generation. (Philippians 2:14–15)

    If we want light in our homes and families, then we must turn from hatred and walk in love. We must stop cursing, fault finding, and arguing, and instead, begin blessing.

    “Anyone who claims to be in the light but hates a brother or sister is still in the darkness. Anyone who loves their brother and sister lives in the light, and there is nothing in them to make them stumble. But anyone who hates a brother or sister is in the darkness and walks around in the darkness. They do not know where they are going, because the darkness has blinded them.” (1 John 2:9–11)

    The Final Plague: Death of the Firstborn

    “The blood will be a sign for you on the houses where you are; and when I see the blood, I will pass over you. No destructive plague will touch you when I strike Egypt.” (Exodus 12:13)

    This week’s Parsha (Torah portion) includes the story of the first Pesach (Passover), approximately 3,500 years ago.

    Passover is one of the most significant events in the Torah: it is the physical salvation of Israel through the blood of the lamb.

    It has significance for all Believers, Jew or Gentile, as it foreshadowed our spiritual salvation through the atoning blood of the Lamb of God, Yeshua HaMashiach (Jesus the Messiah).

    This final plague—the death of the firstborn of Egypt—required that Moses prepare the people of Israel so that God could make a distinction between the Egyptians and Israelites. (Exodus 11:7)

    God commanded Israel to kill a lamb and place its blood on the doorposts (mezuzot) of their dwelling places.

    When the blood was placed on the doorposts and lintels in Egypt, it formed the letter chet in Hebrew, which as a pictograph may mean separation, fence or wall.

    Together with the Hebrew letter Yud, which as a pictograph means hand, representing the power of God, it forms the word chai, meaning living. Chai is related to the Hebrew word chaim, which means life.

    The angel of death passed over those dwelling places where the blood had been applied to the lintel so that they lived.
    Just as those who applied the lamb’s blood to their doorposts were saved—Israelite and Egyptian alike—we are also saved from death and destruction by the blood of the Lamb of God, Yeshua, who died on the crucifixion stake (cross) on Passover and rose after three days. (1 Peter 1:19)
    “Yeish co’ah b’damo shel haseh!” (There is power in the blood of the lamb!)

    The Hebrew word chai (above) consists of the Hebrew
    letters Chet (ח) and Yud (י). Unlike English, Hebrew is
    read right to left.

    Passover: the Story of Redemption

    “This month is to be for you the first month, the first month of your year.” (Exodus 12:2)

    Passover is so significant that God commanded it to be the spiritual beginning of the year. (Exodus 12:2)

    All our sense of time is reckoned from this moment of freedom, the Passover, the day that God passed over us, and we were saved from His wrath.

    That is why each year during Passover we recount this great story of redemption at the Passover Seder. It is a powerful teaching tool by which we impart our faith in a mighty, merciful God to the next generation. (Exodus 12:26)

    While most Jewish people celebrate the Passover each year, for many it’s simply a family tradition or a religious ritual.

    Like most Gentile Believers, Jewish people also need a deeper understanding of the Passover, especially the blood of the Lamb.

    Please pray that, as Jewish people study these passages of Scripture this Shabbat (Sabbath), the Ruach HaKodesh (Holy Spirit) would give them revelation about salvation through the blood of the Messiah.

    “Celebrate this day [Passover] as a lasting ordinance for the generations to come.” (Exodus 12:17)

    On Passover, which begins at the end of March
    this year, the story of Passover is told using a
    Haggadah (Telling), the text that sets forth the
    order of the Passover Seder.

    The Protection of the Blood Covenant

    “There will be loud wailing throughout Egypt—worse than there has ever been or ever will be again. But among the Israelites not a dog will bark at any person or animal.” (Exodus 11:6)

    When the angel of death passed over Egypt, a great cry of mourning was heard throughout the land.

    But wherever the blood had been applied to the doorpost in obedience to God, it was quiet and calm.

    In the face of so much destruction, some find it difficult to reconcile God’s love for all people as seen in the New Covenant (New Testament) with God’s judgment of sin as seen in the Torah.

    But God didn’t just wipe out all the Egyptians. Before each plague, He warned them; He gave them time and opportunity to repent.

    At the same time, He put the umbrella of His protective covering over those who chose to be in covenant relationship with Him.

    Not only were the Israelites saved, but the Egyptians who feared God and entered a house with the blood of the lamb on the doorpost were also saved.

    All people, not just the children of Israel, are welcome to come into this privileged covenant status with YHVH (the Lord), the God of the Israelites, through the blood of the Jewish Messiah, Yeshua.

    The Results of Hardness of Heart

    “How long will you refuse to humble yourself before Me?” (Exodus 10:3)

    Our own hardness of heart has ramifications not only for our own lives, but for our loved ones and for our businesses and employees.

    Pharaoh invited destruction upon himself, his family and all of Egypt simply because of the hardness of his heart. He refused to humble himself or to heed the ten rebukes of the plagues.

    “A man who remains stiff-necked after many rebukes will suddenly be destroyed—without remedy.” (Proverbs 29:1)

    May our own hearts be soft clay in the Potter’s hands. May we each seek to walk in humility, to heed rebuke and to receive proper correction.

    Clay in the potter’s hands: „Yet, O Lord, you are our Father. We are the
    clay, you are the potter; we are all the work of your hand.” (Isaiah 64:8)

    Protection from the Wrath to Come

    “Gather together, gather yourselves together …before the day of the Lord’s wrath comes upon you.” (Zephaniah 2:1–2)

    Throughout the Tanakh (Hebrew Scriptures), the prophets foretell of the judgment that will come upon the earth. The blood of the lamb is the only thing powerful enough to protect us from the coming wrath of God.

    God is merciful and does not desire even one person to perish.

    Therefore, He has given each one of us the opportunity to place the blood of the lamb, by faith, on the doorposts and lintels of our hearts. We do this by receiving Yeshua’s atonement for our sins.

    Will you pray that the Jewish people will receive Yeshua as their Messiah and be saved by His blood?

    Yeshua is returning, not as the meek, sacrificial lamb, but as the mighty Lion of Yehudah (Judah), to execute judgment upon the peoples of the earth, especially upon the enemies of Israel.

    Will you take a bold stand for Israel in the coming days?

    Shabbat shalom from all our ministry staff

    I will bless those who bless Israel. (Genesis 12:3)

  3. Dana zice:

    Shavua Tov,
    Deja s-a inserat si incepe prima zi a saptamanii numita de evei Capul Sapatamanii.
    Ca de obicei in Shabatul ce tocmai s-a incheiat am fost la Sinagoga pentru citirea pericopei Bo din Sulul Torei, cartea Exod.
    In aceasta pricopa Dumnezeu prezinta evreilor primul ritual al Pastelui si explica in detaliu aceasta randuiala/lege vesnica.
    Am fost foarte atenta la pasajul citit, Pesahul este o lege vesnica pentru evrei si datoria parintilor este sa-si invete copiii si sa le explice semnificatia ritualului.
    Voi da acum Cuvantul Torei :
    Exod 13
    Paştele şi întâii născuţi.
    1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
    2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
    Ex 13.12-15; Ex 22.29-30; Ex 34.19; Lev 27.26; Num 3.13; Num 8.16-17; Num 18.15; Deut 15.19; Luc 2.23;
    3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.
    Ex 12.42; Deut 16.3; Ex 6.1; Ex 12.8;
    4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
    Ex 23.15; Ex 34.18; Deut 16.1;
    5 Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta:
    Ex 3.8; Ex 6.8; Ex 12.25-26;
    6 Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
    Ex 12.15-16;
    7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
    Ex 12.19;
    8 Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.”
    Ex 13.14; Ex 12.26;
    9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
    Ex 13.16; Ex 12.14; Num 15.39; Deut 6.8; Deut 11.18; Prov 1.9; Isa 49.16; Ier 22.24; Mat 23.5;
    10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.

    Citind cu atentie versetul 9 intelgem ca Pesachul.Pastele este semnul pe mana si pe frunte.
    Voi da inca un citat din Exod care intareste acest fapt:
    11 Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,
    12 să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
    Ex 13.2; Ex 22.29; Ex 34.19; Lev 27.26; Num 8.17; Num 18.15; Deut 15.19; Ezec 44.30;
    13 Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
    Ex 34.20; Num 18.15-16; Num 3.46-47; Num 18.15-16;
    14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?”, să-i răspunzi: „Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
    Ex 12.26; Deut 6.20; Ios 4.6-21; Ex 13.3;
    15 şi, fiindcă faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.
    Ex 12.29;
    16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”

    Iata versetul 16 confirma ca semnul pe mana si pe frunte este legat de pazirea Pastelui.

    Cine sa manance Pastele Domnului?
    Tora ne raspunde:
    Exod 12
    43 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşti: niciun străin să nu mănânce din ele.
    Num 9.14;
    44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
    Gen 17.12-13;
    45 Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.
    Lev 22.10;
    46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os.
    Num 9.12; Ioan 19.33-36;
    47 Toată adunarea lui Israel să facă Paştile.
    Ex 12.6; Num 9.13;
    48 Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.
    Num 9.14;
    49 Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”

    Sa nu uitam ca Tora este Legea vesnica , buna, sfanta si duhovniceasca pentru trup, spirit si duh. Tora nu este desfiintata de Noul Testament .Dumnezeu Fiul a onorat toate ritualurile infiintate de Dumnzeu Tatal.
    Sper ca Duhul Domnului sa ne dea intelepciunea care vine de sus si sa intelegm foarte bine Legile Sale.
    Voi reveni cu inca un comentariu despre Templul III.
    Cred ca am prezentat un subiect foarte important din Tora si m-as bucura Cuvantul Domnului sa va lumineze atunci cand cititi Tora.
    Binecuvantat sa fie Dumnezeu care este acelasi ieri. azi si in veci! Amen

    • un ucenic zice:

      shalom. sora Dana lamuriti-ma ca nu vreau sa mor fara sa stiu. dvs sustineti ca semnul pe mana si pe frunte este …? va rog sa fiti mai inteligibila ca eu sunt mai greu de cap.. mai explicati-mi ceea ce-ati afirmat mai sus despre semnul pe mana si pe frunte …cu Biblia daca se poate. multumesc.

      • Dana zice:

        SHABAT SHALOM,

        Va rog sa cititi cu atentie Cartea Exod si va mai rog sa recititi toate verstele pe care le-am oferit in mesajul de maii sus.
        Sa inteleg ca mai doriti si alte versete din Biblie pe langa cele pe care le-am scris?

        Cuvantul Domnului:
        Exod 13
        1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
        2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
        Ex 13.12-15; Ex 22.29-30; Ex 34.19; Lev 27.26; Num 3.13; Num 8.16-17; Num 18.15; Deut 15.19; Luc 2.23;
        3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.
        Ex 12.42; Deut 16.3; Ex 6.1; Ex 12.8;
        4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
        Ex 23.15; Ex 34.18; Deut 16.1;
        5 Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta:
        Ex 3.8; Ex 6.8; Ex 12.25-26;
        6 Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
        Ex 12.15-16;
        7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
        Ex 12.19;
        8 Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.”
        Ex 13.14; Ex 12.26;
        9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
        Ex 13.16; Ex 12.14; Num 15.39; Deut 6.8; Deut 11.18; Prov 1.9; Isa 49.16; Ier 22.24; Mat 23.5;
        10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.

        Va indemn sa cautati in trimiterile versetelor si daca gasiti ceva despre acest subiect sa le postati chiar Dvs.
        Ce-i drept studiul Scripturilor necesita timp si dedicare.
        Spor la studiul Torei.

      • un ucenic zice:

        va multumesc sora Dana. voi citi versetele si voi medita la ele. shalom .

  4. Dana zice:

    Shalom,

    Templul III
    Asa cum bine stim Ierusalimul este Orasul Sfant al Dumnezeului Celui Adevarat, Dumnezeul lui Avraam, Itzak si Iaacov.
    Astazi Ierusalimul este vaduvit tocmai de Inima sa : Templul lui Dumnezeu.
    Inima ritualului de inchinare este tocmai Templul.
    De ce? Raspunsul este foarte simplu: Pentru ca asa a hotarat Dumnezeu sa fie.
    Sunt multe cotroverse in ceea ce priveste necesitatea Templului din Ierusalim atat din partea evreilor cat si din partea crestinilor dar si a arabilor care stiti prea bine cat de impotrivitori sunt fata de Israel.
    Va exista un moment in timp cand Israelul va construi Templul IIi si se vor relua ritualurile cu cetele levitilor si cohenilor asa cum a fost instaurat pe vrema lui Solomon.
    Toata randuiala Templului este buna si sfanta si sa ne aducem aminte ca NT consemneaza ca toti evreii care credeau in Hristos mrgeau la Templu si implineau ritualul cu ravna mare.Din aceasta grupa de evrei ii amintesc pe urmatorii: Ioan, Stefan, Maria, Iacov, Pavel si lista ramane deschisa pentru Dvs. sa o completati.
    Dar ce consemneaza NT este ca Antihrist va intra in Templul lui Dumnezeu sa-l spurce!
    Concluzie
    : Tot ritualul Templului cu privire la sacrificiile animale, curatire, aprinderea Menorei, prepararea uleiului, ungerile felurite, tarnosirile, Sarbatorile Domnului ( Shabat si toate Sarbatorile enimerate in Levitic 23) , baile rituale etc. deci tot ce tine de Templu este declarat de Dumnezeul Cel Sfant : foarte bun
    Actiunile Antihristului sunt de natura spurcata si perverse .
    Antihristul ravneste locul lui Dumnezeu, Templul lui Dumnzeu si sa i se ofere inchinare….
    Dumnezeu este Cel Creatorul nostru si El se ingrijeste in fiecare moment de toate fapturile Sale pe care le-a creat Satan este hotul care vrea sa fure sa distruga si sa prapadeasca creaturile lui Dumnezeu.
    Sfarsitul veacurilor va fi plin de confuzii si doar cei intelepti vor rezista si vor primi lumina care risipeste intunericul.
    Trebuie sa ne rugam si sa citim foarte bine Cuvantul Domnului ca nu cumva sa pierim din lipsa de cunostinta.
    In comentariul meu de mai sus am pus accent pe semnul lui Dumnezeu pe mana si frunte.
    In Apocalipsa Ioan consemneaza faptul ca la sfarsitul veacurilor Antichrist isi va pune semnul tot pe mana si pe fruntea alor sai.
    Este clar ca pe pamant vor fi doua grupe de oameni :
    una cu semnul Antististului si
    una cu adevaratul semn al lui Dumnezeu, semn vesnic si adevarat ce nu se schimba inca din vremurile lui Moise.
    Vreau sa dau ca marturie catva versete:
    Slava lui Dumnezeu, Shkina ( Stalpul de nor si de foc) i-a insotit pe evrei in timpul Exodului din Egipt si apoi a intrat in Cortul intalnirii a mai apoi sa se aseze in Templul din Ierusalim:
    17 După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.”
    Ex 14.11-12; Num 14.1-4; Deut 17.16;
    18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
    Ex 14.2; Num 33.6;
    19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.”
    Gen 50.25; Ios 24.32; Fapt 7.16;
    20 Au plecat din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiului.
    Num 33.6;
    21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
    Ex 14.19-24; Ex 40.38; Num 9.15; Num 10.34; Num 14.14; Deut 1.33; Neem 9.12-19; Ps 78.14; Ps 99.7; Ps 105.39; Isa 4.5; 1Cor 10.1;
    22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
    Ex 40.8; Ex 27.9-16;
    Slava Domnului. Exod 40
    34 Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul.
    Ex 29.43; Lev 16.2; Num 9.15; 1Imp 8.10; 2Cron 5.13; 2Cron 7.2; Isa 6.4; Hag 2.7-9; Apoc 15.8;
    35 Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.
    Lev 16.2; 1Imp 8.11; 2Cron 5.14;
    36 Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra Cortului.
    Num 9.17; Num 10.11; Nem 9.19;
    37 Şi când nu se ridica norul, nu porneau, până ce nu se ridica.
    Num 9.19-22;
    38 Norul Domnului era deasupra Cortului ziua; iar noaptea, era un foc înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
    Ex 13.21; Num 9.15;
    5 Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor.
    2Sam 6.13;
    6 Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al Casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
    2Sam 6.17; Ex 26.33-34; 1Imp 6.19; 1Imp 6.27;
    7 Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.
    8 Se dăduse drugilor o aşa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi.
    Ex 25.14-15;
    9 În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.
    Ex 25.21; Deut 10.2; Deut 10.5; Evr 9.4; Ex 40.20; Ex 34.27-28; Deut 4.13; 1Imp 8.21;
    10 În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului.
    Ex 40.34-35; 2Cron 5.13-14; 2Cron 7.2;
    11 Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
    1 Imparati 8
    56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său, Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit.
    Deut 12.10; Ios 21.45; Ios 23.14;
    57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,
    Deut 31.6; Ios 1.5;
    58 ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri!
    Ps 119.36;
    59 Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său, Israel,
    60 pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El!
    Ios 4.24; 1Sam 17.46; 2Imp 19.19; Deut 4.35-39;
    61 Inima voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.”

    Apocalipsa 13
    Semnul lui Antihrist
    9 Cine are urechi să audă!
    Apoc 2.7;
    10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
    Isa 33.1; Gen 9.6; Mat 26.52; Apoc 14.12;
    11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
    Apoc 11.7;
    12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
    Apoc 13.3;
    13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.
    Deut 13.1-3; Mat 24.24; 2Tes 2.9; Apoc 16.14; 1Imp 18.38; 2Imp 1.10;
    14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia.
    Apoc 12.9; Apoc 19.20; 2Tes 2.9-10; 2Imp 20.7;
    15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
    Apoc 16.2; Apoc 19.20; Apoc 20.4;
    16 Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
    Apoc 14.9; Apoc 19.20; Apoc 20.4;
    17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.
    Apoc 14.12; Apoc 15.2;
    18 Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

    Ezekiel 43
    1 M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
    Ezec 10.19; Ezec 44.1; Ezec 46.1;
    2 Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa.
    Ezec 11.23; Ezec 1.24; Apoc 1.15; Apoc 14.2; Apoc 19.1-6; Ezec 10.4; Apoc 18.1;
    3 Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem când venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem lângă râul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pământ.
    Ezec 1.4-28; Ezec 8.4; Ier 1.10; Ezec 1.3; Ezec 3.23;
    4 Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.
    Ezec 10.19; Ezec 44.2;
    5 Atunci, Duhul m-a răpit şi m-a dus în curtea dinăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!
    Ezec 3.12-14; Ezec 8.3; 1Imp 8.10; Ezec 44.4;
    6 Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, şi un om stătea lângă mine.
    Ezec 40.3;
    7 El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veşnic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor,
    Ps 99.1; 1Cron 28.2; Ps 99.5; Ex 29.45; Ps 68.16; Ps 132.14; Ioel 3.17; Ioan 1.14; 2Cor 6.16; Ezec 39.7; Lev 26.30; Ier 16.18;
    8 ca atunci când îşi puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei, şi nu era decât un zid între Mine şi ei. Aşa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe care le-au săvârşit; de aceea i-am mistuit în mânia Mea.
    2Imp 16.14; 2Imp 21.4; Ezec 8.3; Ezec 44.7;
    9 Acum vor depărta de la Mine curviile lor şi trupurile moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui veşnic în mijlocul lor.
    Ezec 43.7; Ezec 43.7;
    10 Tu însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul şi să roşească de nelegiuirile lor.
    Ezec 40.4;
    11 Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul Casei acesteia, întocmirea ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele.
    12 Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vârful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt. Iată, aceasta este legea asupra Casei.
    Noul Ierusalim si Slava lui Dumnezeu
    Apocalipsa 21
    9 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
    Apoc 15.1-7; Apoc 19.7; Apoc 21.2;
    10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,
    Apoc 1.10; Apoc 17.3; Ezec 48; Apoc 21.2;
    11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.
    Apoc 21.23; Apoc 22.5;
    12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
    Ezec 48.31-34;
    13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi.
    Ezec 48.31-34;
    14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti ! Amen

    • Sima C. C. zice:

      Doamna / sora in Domnul Isus Hristos
      afirmati mai sus urmatoarele : Tot ritualul Templului cu privire la sacrificiile animale, curatire, aprinderea Menorei, prepararea uleiului, ungerile felurite, tarnosirile, Sarbatorile Domnului ( Shabat si toate Sarbatorile enimerate in Levitic 23) , baile rituale etc. deci tot ce tine de Templu este declarat de Dumnezeul Cel Sfant : foarte bun

      Acum eu va intreb, cu ce ma ajuta pe mine acest lucru, daca sunt crestin si fac parte dintre goi ?

      • Sima C. C. zice:

        Shalom. De fapt am vrut sa spun ca pe mine care m-am nascut si am crescut in crestinism, inaltarea templului evreiesc nici nu ma mantuie, nici nu ma salveaza de la pacate sa ma stramute in rai. Nu credeti ca ritualurile pe care le-ati amintit si le considerati bune nu ne folosesc in relatia cu Dumnezeu si cu Fiul Sau , prin Spiritul Sfant ? Numai sangele Domnului Iisus ma salveaza , nu sangele tapilor si mieilor.

      • Dana zice:

        Shabat Shalom,

        Citind NT cu mare atentie vom observa ca ritualul Templului din Ierusalim era respectat de toti Apostolii chiar dupa inaltarea Domnului Iisus la cer.Mai bine zis dupa jertfiea Fiului Lui Dumnezeu. Sa ne aducem aminte ca apostolul Pavel a dat o marturie care ramane pana in vesnicii scrisa in NT .

        Cartea Faptele Apostolilor:cap. 25 ( pentru o mai buna intelegre va indemn sa cititi toata Cartea FA)

        7. Şi venind el, iudeii coborâţi din Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească.
        8. Iar Pavel se apăra: N-am greşit cu nimic nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezarul.
        9. Iar Festus, voind să facă plăcere iudeilor, răspunzând lui Pavel, a zis: Vrei să mergi la Ierusalim şi acolo să fi judecat înaintea mea pentru acestea?
        10. Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, precum mai bine ştii şi tu.
        11. Dar dacă fac nedreptate şi am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dacă însă nu este nimic din cele de care ei mă învinuiesc – nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer să fiu judecat de Cezarul.

        Sa nu uitam ca apostolul Pavel nu mintea si asta inseamna ca nu cauta sa scape de moarte! El a marturisit :

        8;Iar Pavel se apăra: N-am greşit cu nimic nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezarul.

        Observati? Templul din Ierusalim era respectat acum 2000 de ani!

        Haideti sa citim si sa intelegem bine ce citim, mai ales ca avem inaintea ochilor Cuvantul martorilor adevarati ai Scripturilor Sfinte.
        Eu sunt absolut sigura ca tot ritualul Templului este lasat cu un scop si datoria noastra este sa cercetam Scripturile si sa avem discernamant.asa cu faceau credinciosii din Berea care, apropo, cercetau doar VT pentr ca NT inca nu era scris! Credinciosii din Berea traiau adevarata credinta !
        Daca nu cercetam istoria si daca nu calatorim in timp sa mergem pe urmele Apostolilor si chiar la brat ei ajungem in hatisul junglei prinsi in teoriile inlocuiriilor de felurit feluri.Sper ca m-am facut bine inteleasa.
        Ati ridicat problema goimilor, neamurilor.
        Neamurile au nevoie de Templu sa-si manifeste dragostea fata de Dumnezeu!
        O jertfa de multumire adusa in felul stabilit de Dumnezeu conform ritualului Teplului este o dovada ca eu am inteles ca Autoritatea Suprema este Dumnezeu si ma inchin asa cum a randuit EL
        Va doresc spor la Studiul Sfintelor Scripturi!

      • Sima C. C. zice:

        Shalom. Eu tot nu inteleg ce nevoie as mai avea de jertfe in templul III daca Jertfa unica , a Fiului lui Dumnezeu a fost facuta ?
        Jerfele sunt pentru ispasire, iar Ispasirea cea mare, pentru pacate , a fost realizata de Domnul Ieshua , atunci eu ce jertfe mai aduc in acest templu ? De multumire ? Credeti ca lui Dumnezeu ii plac mai mult turturele moarte sau mieii , decat inimile noastre predate ? Orice inima predata este o jertfa sora Dana. Domnul fie laudat ! Astept raspunsul.

  5. Viorel zice:

    Shalom. Interesanta problema, templul al 3-lea. Si ziceti ca se va construi Otniela ?
    Care -ar fi rolul unii asemenea locas de inchinare pentru credinciosii in Domnul Iesua Mesia ? Ma refer la evreii mesianici. Mai au ei nevoie de o inchinare de acest fel daca Domnul Iesua este Templul si Lumina Lui conform cu Apocalipsa 22 : 5.
    Multumesc.

    • Viorel zice:

      Shalom. Evreii mesianici vor calca in acest Templu ? Banuiesc ca nu sunt foarte bine vazuti de restul evreilor daca L-au primit pe Domnul Iesua. Astept raspunsul dvs.

      • Shalom , Viorel !
        Va citez : ” Care – ar fi rolul unii asemenea locas de inchinare pentru credinciosii in Domnul Iesua Mesia ? Ma refer la evreii mesianici. Mai au ei nevoie de o inchinare de acest fel daca Domnul Iesua este Templul si Lumina lui , conform cu Apocalipsa 22 : 5. ”
        Evreii mesianici au nevoie de tot ceea ce constituie pentru ei indentitatea evreiasca in Yeshua Ha Mashiach , Marele Evreu. Templul este foarte important pentru ca acest edificiu este emblematic pentru relatia speciala , unica de altfel, pe care a avut-o in vechime acest popor cu Dumnezeul parintilor lor. Este locul unde evreii se intalneau cu YHWH. Este locul unde se pogora Shekina, locul unde EL Se bucura de inchinarea celor alesi, pusi deoparte dintre neamuri.
        Da, evreii mesianici, ca toti ceilalti evrei , vor pasi in acest Locas pentru a-si exprima dragostea si multumirea pentru Jertfa Fiului , a Mielului lui Dumnezeu. Va doresc Har si Lumina din Sionul sfant !

    • Dana zice:

      Shavua tov!

      Doresc sa raspund Domnului Sima C.C.
      Citez:
      „Shalom. Eu tot nu inteleg ce nevoie as mai avea de jertfe in templul III daca Jertfa unica , a Fiului lui Dumnezeu a fost facuta ?
      Jerfele sunt pentru ispasire, iar Ispasirea cea mare, pentru pacate , a fost realizata de Domnul Ieshua , atunci eu ce jertfe mai aduc in acest templu ? De multumire ? Credeti ca lui Dumnezeu ii plac mai mult turturele moarte sau mieii , decat inimile noastre predate ? Orice inima predata este o jertfa sora Dana. Domnul fie laudat ! Astept raspunsul.”

      Datorita faptului ca Templul din Ierusalim este daramat de 2000 de ani nu-i mai intelegem rostul prea clar dar avem marturia a Scripturilor Sfinte care afirma urmatoarele:
      Isaia 56
      1 Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
      Isa 46.13; Mat 3.2; Mat 4.17; Rom 13.11-12;
      2 Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna ca să nu facă niciun rău!
      Isa 58.13;
      3 Străinul care se alipeşte de Domnul să nu zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!”
      Deut 23.1-3; Fapt 8.27; Fapt 10.1-34; Fapt 17.4; Fapt 18.7; 1Pet 1.1;
      4 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu,
      5 le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.
      1Tim 3.15; Ioan 1.12; 1Ioan 3.1;
      6 Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu,
      7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”
      Isa 2.2; 1Pet 1.1-2; Rom 12.1; Evr 13.15; 1Pet 2.5; Mat 21.13; Marc 11.17; Luc 19.46; Mal 1.11;
      8 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.”
      Ps 147.2; Isa 11.12; Ioan 10.16; Efes 1.10; Efes 2.14-16;

      Acasta profetie trebuie sa se implineasca asa cum este scrisa.
      Voi pune accent pe veretele 6 si 7 ale Cartii Isaia cap. 56:

      6 Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu,
      7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”

      Ca sa se implineasca aceasta profetie trebuie sa existe Templul din Ierusalim si sa functioneze asa cum a fost randuit. Am dreptate?
      Din pacate prea multa spiritualizare a Cuvantului lui Dumnezeu ne poate duce in confuzii majore !
      Puteti sa studiati toate trimiterile cu privire la acest subiect si sa trageti singur concluziile.

      Sa nu uitam ca pe vremea Sfintilor Apostoli nu existau Scrierile Sfinte ale Noului Testament ci toate referirile aveau in centru Vechiul Testament si Templul functiona cu toate jertfele ceremoniale.
      Arderile de tot erau chiar animalele randuite cu copturile lor si ritualul era facut de Marle Preot, Coheni si Leviti. si rugaciunile erau respectate conform ritualului.
      Ordinea era desavarsita si asa a fost cand Domnul Iisus a fost dus in sinagoga pentru taierea imprejur la 8 zile si mai apoi Maria si Iosif l-au dus la Templu pentru ritualul de curatire si a jertfit porumbei. Mai tarziu dupa Inaltarea la cer a Domnului Iisus NT consemneaza de foarte multe ori faptul ca ucenicii si Apostolii mergeau in Templu si sinagogi de Shabat si la Sarbatorile Domnului.

      La tarnosirea Templului Solomon se roaga asa de frumos:
      1 Imparati 8:
      41 Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, pentru Numele Tău,
      42 căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în Casa aceasta, –
      Deut 3.24;
      43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o eu!
      1Sam 17.46; 2Imp 19.19; Ps 67.2; Ps 102.15;
      44 Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu şi spre Casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău –
      45 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

      Sa incercam sa intelegem Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este scris.
      Istoria planetei noastre este consemnata in Scripturile Sfinte.
      Lasati Duhul Domnului sa va indrume.
      Spor la Studiul Torei

  6. Ergo sum zice:

    Foarte interesant ! Se mai poate canta la un asa de vechi instrument ! E vorba de melodii care sunt construite in acorduri noi, moderne. H-mi , nu degeaba a fost David asa mare. Era foarte inzestrat…Multumesc de asa informatii. Sarutmana. Shalom.

  7. Madi zice:

    Shalom Otniela. Eu cred ca trebuie sa se construiasca templul al 3-lea deoarece cu el trebuie sa se implineasca profetiile din Daniel si Apocalipsa. Sunt sigura ca se va construi un al treilea templu si nu peste multa vreme. Fii binecuvantata !

  8. Marian Chioveanu zice:

    Shalom din SUA ! Asa arata o harfa din vremea imparatului David ? In aceasta forma, cu asemenea sunete ?

    • Shalom , Marian !
      Exact asa ; harfele construite de maestrul Micha Harari sunt autentice. Este unul dintre foarte putinii specialisti din lume, iar problema instrumentelor – ca si a vesmintelor preotesti , de altfel – este pastrata cu sfintenie de restauratorii Templului.
      Ma bucura interesul vostru , al celor din SUA , pentru harfa davidica. Fiti binecuvantati din Sion !

  9. Dana zice:

    Shabat Shalom,

    Pericopa saptamani asa cum o interpreteaza evreii mesianici care fac parte din organizatia Messianic Bible

    Welcome to this week’s Torah portion, which is called Parsha Beshalach (When Let Go).

    This is the portion of Torah that will be read in synagogues around the world during this week’s Shabbat (Saturday) service. We know you will be blessed as you read along with us today. Enjoy!

    BESHALACH (When Let Go)
    Exodus 13:17–17:16; Judges 4:4–5:31; John 6:15–71

    „When Pharaoh let the people go, God did not lead them on the road through the Philistine country, though that was shorter. For God said, „If they face war, they might change their minds and return to Egypt.” (Exodus 13:17)

    Parsha Beshalach continues the story of Israel’s miraculous exodus from Egypt.

    Last week’s Parsha ended with the final plague—the death of the first born. When Pharaoh’s own son died, his resistance to releasing the Israelites was so shattered that he drove them out of Egypt.

    Facing Pharaoh’s Army at the Red Sea

    „What have we done? We have let the Israelites go and have lost their services!” (Exodus 14:5)

    The Exodus is the cornerstone of the nation of Israel: the commandments, the promises, the essence of Judaism, all began with this departure from Egypt.

    The Exodus also broke the power of Egypt and devastated it, and Egypt never regained its status as the great nation it had been.

    That devastation didn’t happen because of the plagues or because Pharaoh let the Israelites go.

    The final blow came to Egypt when Pharaoh reconsidered letting God’s people go free and sent his army to chase after them with the intention of bringing them back into slavery.

    Despite all the mighty acts that God had performed to save the Israelites from Egypt, in the face of Pharaoh’s army, they became angry and afraid.

    They had just finished praising God for delivering them from Egypt, but when they were faced with their first real challenge as a free people, they fell into doubt, fear, and unbelief.

    While it seems that the Israelites didn’t really believe in God’s omnipotence, it’s more likely that they didn’t believe that He would use His power on their behalf.

    They interpreted this new threat with a victim mentality and not with the mindset of a victorious people chosen and protected by God. They thought they were going to die and blamed Moses.

    „They said to Moses, ‘Was it because there were no graves in Egypt that you brought us to the desert to die? What have you done to us by bringing us out of Egypt?” (Exodus 14:11)

    From Victim to Victorious

    Although the two million Israelites might have outnumbered Pharaoh’s army, after 400 years of servitude to the Egyptians, they hadn’t had enough time to make the mental adjustment from victim to victorious.

    To them, it seemed like a no-win situation.

    If they moved toward the Red Sea, they’d drown. If they moved toward the mountains on either side, they’d be trapped. If they stayed where they were, they’d die at the hand of the Egyptians.

    What could they do but pray?

    When Moses called out to God, the Almighty answered: “Why are you crying out to Me? Tell the Israelites to move on.” (Exodus 14:15)

    The Red Sea

    To stay out of bondage, the Israelites had to make the first move.

    Moses represented God’s presence by raising his staff and stretching out his hand to part the sea.

    The Israelites then had to step out between those terrifying walls of water.

    There’s a time to cry out to the Lord, a time to intercede and pray, and a time to just move forward in faith—Kadima! (Forward!)

    The crossing of the Red Sea was a turning point in Israel’s relationship with God. Up until this point, the miracles were entirely orchestrated by God.

    At the Red Sea, the Israelites, for the first time, became directly involved in the miracle of their deliverance and their fate.

    If they didn’t move, death and bondage was inevitable.

    Moving Forward in Faith

    “They will have no fear of bad news; their hearts are steadfast, trusting in the Lord.” (Psalm 112:7)

    Often when we read the account of the Exodus, we distance ourselves from the unbelief of Israel. Instead, we should be examining the fears and doubts in our own heart.

    That is one reason why God directs the Jewish People to retell the story of the Exodus at Passover as if God delivered each one of us, personally out of bondage.

    And just like the enslaved Israelites in Egypt, when we spend years of our lives in servitude to the kingdom of darkness, we also learn to live in fear and expect the worst.

    As the people of God, set free by Yeshua HaMashiach (Jesus the Messiah), we must become confident enough to step out in faith, trusting God to lead, guide, and direct our footsteps.

    Just as the Exodus was the starting point of Israel’s salvation, so is our rescue from the kingdom of darkness just the beginning of our spiritual journey.

    But the enemy of our souls does not let go easily; he usually tries to draw us back into bondage.

    Sometimes when our backs are up against the wall, as was the case with Israel standing at the Red Sea, we wonder: “What should I do? What should I do?”

    Instead of panicking and blaming others, we can move on in faith, believing that He will save us. After that, we need to enter into His rest and wait on the Lord for further instructions.

    If we remember that the Lord fights our battles for us, then we can quiet our inner turmoil and trust in Him, hold our peace, and refuse to speak unbelief when pushed to our limits.

    Shabbat Shirah (Sabbath of Singing)

    “Then Moses and the Israelites sang this song to the Lord: “I will sing to the Lord, for He is highly exalted. Both horse and driver he has hurled into the sea.” (Exodus 15:1)

    This Shabbat has a special name—“Shabbat Shirah” (Sabbath of Singing)—because the Song of the Sea will be recited in the synagogue.

    The Israelites sang this song with great joy after they passed safely through the Red Sea, and witnessed Pharaoh’s armies destroyed in it.

    While the Song of the Sea forms the high point of the reading, the Song of Deborah is also read in the Haftarah (prophetic portion) of the reading (Judges 4:4–5:31). That song was sung by Deborah, the only female judge mentioned in the Bible, after the commander of the Canaanite army was killed.

    Singing praise to the Lord is one of the highest forms of spiritual warfare.

    The Book of Revelation establishes a clear link between praise, warfare, and Shir Moshe (Song of Moses):

    Those defeating the beast, its image and the number of its name were standing by the sea of glass, holding harps which God had given them. They were singing the Song of Moshe, the servant of God, and the song of the Lamb: Great and wonderful are the things you have done, Adonai, God of heaven’s armies! (Revelation 15:2–3)

    When we experience adversity and yet, believe that God can and will bring us through to victory, we are transformed into overcomers who will inherit the Kingdom of Heaven here on earth.

    Passing Through to the Other Side

    “And the Egyptians said, ‘Let’s get away from the Israelites! The Lord is fighting for them against Egypt.’” (Exodus 14:25)

    After the Israelites passed through the Red Sea safely, God hindered the Egyptian army by removing their chariot wheels.

    As the water returned to its natural state, Pharaoh and the Egyptians realized they were fighting with the one true God, but it was too late.

    The Egyptian army drowned in the sea, just as the Egyptians by Pharaoh’s command had drowned the Hebrew baby boys in the Nile River.

    We see here God’s standard put into practice: whatever the nations do to Israel, God will return in equal measure for good or for evil. He will bless those who bless Israel and curse those who curse Israel. (Genesis 12:3)

    The nations who today are coming against Israel are fighting against the Lord, and one day, they will also realize this.

    The Coming Judgment of the Nations

    Scripture describes a last-days scenario for Israel that seems similar to the Red Sea experience. But instead of one nation coming against God’s people, all nations will try to overpower them.

    I will judge him with plague and with blood, I will cause torrential rain to fall on him, his troops and the many peoples with him, along with huge hailstones, fire and sulfur. I will show my greatness and holiness, making myself known in the sight of many nations; then they will know that I am Adonai. (Ezekiel 38:22–23)

    When the nations come against Israel, it will look like a hopeless situation, just as it seemed when the Israelites were trapped between the Egyptian army, the mountains, and the Red Sea.

    Just like back then, though, the Lord will supernaturally intervene to save Israel.

    As God judged Egypt with plagues, God will judge the nations with plagues, so that they will know that He is Adonai.

    For I will gather all the nations against Yerushalayim [Jerusalem] for war… Then Adonai will go out and fight against those nations, fighting as on a day of battle. On that day His feet will stand on the Mount of Olives….

    Then Adonai will be king over the whole world. On that day Adonai will be the only one, and his name will be the only name. (Zechariah 14:2–9)

    On this glorious day, the Jewish people in the nations, and especially here in Israel, will know that God has saved them, and they will believe in Him and in His Servant—the Branch, the Shoot out of Jesse, Yeshua King Messiah.

    Will you help to bring the Good News of Yeshua to Israel and Jewish communities throughout the world?

    Shabbat Shalom from all our ministry staff.

    „The best of all the firstfruits and of all your special gifts will belong to the priests. You are to give them the first portion of your ground meal so that a blessing may rest on your household.” (Ezekiel 44:30)

  10. Cezar 100 zice:

    Sarut mainile Otniela. Foarte interesante subiectele la acest articol ! Si pe mine ma intereseaza templul al 3-lea de aceea vin cu o intrebare pentru ca am citit cu doua luni in urma pe blogul dvs articolul acesta https://otnielabattzion.wordpress.com/2011/09/20/6-mari-promisiuni-pentru-israel/ care mi-a placut in mod deosebit. Raman la punctul 6 unde d-voastra ati afirmat : ” Cortul prabusit al lui David va fi restaurat. ” Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste neamuri ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele.”
    Cine este acest cort al lui David ? Din cate inteleg eu , ar putea fi cel de-al treilea templu , dupa curatarea lui iminenta la revenirea Domnului Iesua Mesia ?
    Va multumesc pentru amabilitatea de a-mi raspunde. Shalom si har !

    • Citez Cezar 100 : ” Cine este acest cort al lui David ? Din cate inteleg eu , ar putea fi cel de-al treilea templu , dupa curatarea lui iminenta la revenirea Domnului Iesua Mesia ? ”
      Da, sau mai degraba intregul Israel restaurat ( v. Romani 9, 10, 11 ) la Revenirea lui Mesia. Asemenea , si eu iti doresc multa binecuvantare din Sion, Cezar !

  11. Dana zice:

    Shavua Tov!
    In Shabatul ce tocmai s-a incheiat s-a citt pericopa Yitro
    In continuare va invit sa cititi aceasta pericopa in viziunea organizatiei Messianic Bible.
    Spor la studiul Torei

    Welcome to Yitro (Jethro), this week’s Parsha (Torah Portion).

    Please read with us the portion of Torah that will be read in synagogues around the world during this week’s Shabbat (Saturday) service. We know you will be blessed!

    Parsha Yitro (Jethro)
    Exodus 18:1–20:23; Isaiah 6:1–7:6; 9:5-6; Matthew 5:8–20

    “Now Yitro [Jethro], the priest of Midian and father-in-law of Moses, heard of everything God had done for Moses and for his people Israel, and how the Lord had brought Israel out of Egypt.” (Exodus 18:1)

    Last week, Parsha Beshalach featured God’s dramatic rescue of the children of Israel from Egypt, the land of bondage and slavery.

    God’s intention, however, was not just to bring His people out of misery, but to lead and guide them to their final destination: the Promised Land, a land flowing with milk and honey, a place of abundance.

    The name of this week’s Torah study, Yitro (Jethro), comes from the Hebrew root yeter, meaning abundant or exceedingly abundant.

    While we are often limited by the confines of our own imagination, God is able to do exceedingly abundantly (yeter) more than we could ever ask or think or imagine! (Ephesians 3:20)

    Delegate or Burnout

    “Moses told his father-in-law about everything the Lord had done to Pharaoh and the Egyptians for Israel’s sake and about all the hardships they had met along the way and how the Lord had saved them.” (Exodus 18:8)

    When Yitro, the priest of Midian and Moses’ father-in-law, heard of all the great and wonderful things God had done for Israel, he realized that the God of Israel was the One True God of the universe.

    Yitro rejoiced, worshiped God, and offered a sacrifice to Him.

    “‘Now I know that the Lord is greater than all other gods, for He did this to those who had treated Israel arrogantly.’ Then Jethro, Moses’ father-in-law, brought a burnt offering and other sacrifices to God, and Aaron came with all the elders of Israel to eat a meal with Moses’ father-in-law in the presence of God.” (Exodus 18: 11–12)

    But when Yitro saw that Moses stood from morning till night single-handedly settling Israel’s disputes, he realized that his son-in-law was at risk of a burnout.

    Yitro understood that the effort Moses made on behalf of the people was putting an excessive strain on him.

    While we’ve come to think of “burnout” as a modern phenomenon, it really isn’t. Yitro was wise enough to confront Moses and offer him some sage advice:

    “What you are doing is not good. You and these people who come to you will only wear yourselves out. The work is too heavy for you; you cannot handle it alone.” (Exodus 18:17–18)

    He advised Moses to teach the people God’s decrees and instructions (Torah) and show them how to live godly lives.

    He also counseled him to judge only the difficult issues, leaving the easier ones to capable, trustworthy leaders that Moses would select.

    The lesson for us is obvious: If we persist in trying to handle everything ourselves, we may never get to the truly important things we are meant to do; however, if we learn to delegate, not only will our stress be relieved, but we will also make way for others to serve, using their unique gifts and talents.

    On Eagles’ Wings: God’s Personal Protection

    “You yourselves have seen what I did to Egypt, and how I carried you on eagles’ [nesherim] wings and brought you to myself.” (Exodus 19:4)

    In this Parsha, God says that He brought the Jewish People to Himself “on eagles’ wings.”

    This metaphoric language is so rich and meaningful.

    The eagle (nesher in Hebrew) is protective of its young. While the mother eagle is training the young to fly, she sometimes flies under them with her wings spread out to catch them if they fall.

    Likewise, God brought out the Jewish People in such a way that He personally watched over their fledgling attempts to live in communion with Him.

    In Israel, the largest population of Griffon vultures, which once
    were common in Israel, can now be observed at the Gamla Nature Reserve
    in the central Golan Heights. This vulture is monogamous, with females
    laying only one egg per year. Both members of the pair participate equally
    in caring for the egg, and change places every day or two.

    The word nesher can also be translated as Griffin vulture. This vulture flies higher than the eagle and is wonderfully graceful in the air.

    Furthermore, „I carried you” [va’esa etchem] is sometimes translated as I elevated you.

    An alternative translation of Exodus 19:4, therefore, is the following:

    „You have seen what I did to the Egyptians, and how I elevated you on the wings of nesharim, and brought you to Myself.”

    Though the phrase “on vultures’ wings” doesn’t sound poetic to speakers of English, this alternative translation helps us understand that God, through His miraculous redemption, raised the Jewish People as a nation to spiritual heights that were abundantly above anything in the natural world.

    This verse speaks to the personal, tender nature of God’s deliverance of the Jewish People out of Egypt. Not only was their way paved and guarded by the pillar of cloud and fire, but they were brought into covenant and communion with God.

    On Eagles’ Wings: Modern-Day Deliverance

    “…those who hope in the Lord will renew their strength. They will soar on wings like eagles; they will run and not grow weary, they will walk and not be faint.” (Isaiah 40:31)

    The deliverance of the Jewish People from Egypt has a modern-day parallel.

    On the heels of the Holocaust, Jews emigrated from Europe to the safety of Israel.

    Following the 1947 United Nations Partition Plan, however, the situation for Jews living in the Arab world became progressively more dangerous.

    In Yemen and Syria, Arab pograms (violent riots of looting, killing and raping) were launched against the Jewish People.

    In 1948, when Israel declared itself a nation, the situation grew even worse, and the violence spread.

    The steady trickle of Jews fleeing Arab countries became a river and by the early 1970s, approximately a million Jews left, fled, or were expelled from their homes in Arab countries.

    In response to an increasingly perilous situation for the Yemenite Jewish community, Israel organized an airlift, officially code-named On Wings of Eagles (nicknamed Operation Magic Carpet) after the verse in this week’s Parsha: I carried you on eagles’ wings (Exodus 19:4).

    This rescue, which was carried out in secret between June 1949 and September 1950, was not made public until several months after its successful completion.

    Most of these Yemenite Jews had never seen such a thing as an airplane or even an automobile and were afraid to board the planes. The air force pilots worried about what they might do onboard.

    But instead of panicking, they sat calmly after their rabbi explained the promise in the word of God to carry them on the wings of an eagle. And here were the Eagles’ wings provided to carry them back to Zion.

    In total, almost 50,000 Jews were flown from Yemen to Israel. By September 1950, Yemen was largely empty of Jews. The eagle could rest.

    In honor of this daring secret operation, a street in Jerusalem and another in Herzliyah has been named Kanfei Nesharim (Wings of Eagles).

    The Ten Commandments

    “On the morning of the third day there was thunder and lightning, with a thick cloud over the mountain, and a very loud trumpet blast.” (Exodus 19:16)

    The visible symbol of the divine presence of God, the pillar of cloud by day and of fire by night, accompanied the Children of Israel on their way through the desert (Exodus 13:21–22).

    When the Israelites reached Mount Sinai, they met with God in a personal way. God spoke to the nation of Israel from a dense cloud, with loud thunder and lightning and the sounding of the shofar.

    While flames of fire enveloped the smoking mountain of Sinai, His majestic voice pronounced the Ten Commandments that to this day are still considered relevant, and a guide of conduct for all of humanity.

    The first five commandments deal with our relationship with God. The second five deal with our relations with our neighbor.

    Yeshua (Jesus) summed up these 10 mitzvot (commandments), indeed the entire Torah, with these words: “’Love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your strength and with all your mind’ and ‘Love your neighbor as yourself.’” (Luke 10:27)

    Sinai’s Cloud

    “We will do everything the Lord has said.” (Exodus 19:8)

    At Mount Sinai, the Jewish People entered into a covenant with God willingly and enthusiastically.

    The conditions of the covenant were laid out and the responsibilities of each party clearly specified by God.

    This contract between God and Israel at Mount Sinai can be likened to a marriage ceremony.

    In a Jewish wedding, the conditions of the covenant between the bride and groom are written in the ketubah, the Jewish marriage contract.

    The cloud at Sinai was like the chuppah, the marriage canopy, under which the Jewish bride enters into the covenantal relationship of marriage with her bridegroom.

    At Mount Sinai, God clearly states His expectations of His bride and what He is prepared to offer. Israel, His bride, said, “I do.”

    Upon entering into a marriage covenant, every bride is given a token as a sign that she is betrothed. What was the token of betrothal God gave to Israel?

    It is the Shabbat. God said this day of rest will be a „sign” between Him and the people of Israel.

    God also gave to His bride a wedding gift: the land of Israel.

    The Shavuot (The Feast of Weeks)/ Pentecost Connection

    “‘This is the covenant I will make with the people of Israel after that time,’ declares the Lord. ‘I will put my Torah in their minds and write it on their hearts.’” (Jeremiah 31:33)

    According to Jewish tradition, the Ten Commandments were given on Shavuot (Feast of Weeks/ Pentecost), the same festival in which the Ruach HaKodesh (Holy Spirit) descended upon the disciples with a supernatural manifestation of speaking in other tongues.

    If we truly want to be „living epistles,” and walking, breathing Torahs, as we are called to be, we also need to be empowered by the Ruach HaKodesh in our daily lives.

    “You show that you are a letter from Messiah, the result of our ministry, written not with ink but with the Spirit of the living God, not on tablets of stone but on tablets of human hearts.” (2 Corinthians 3:3)

    “Praise the LORD, O my soul, and forget not all His benefits… who satisfies your desires with good things so that your youth is renewed like the eagle’s.” (Psalm 103:2–5)

  12. Prieteni ,
    Multumiri pentru frumoasa Dvs participare , cat se poate de activa , la acest topic.
    Va doresc zile minunate , de partasie adanca cu Mesia, Fiul Preasfant al lui ADONAI ELOHIM. Pe El IL asteptam si IL chemam in ajutor , pentru ca ne dorim ca tot ceea scriem pe acest blog sa fie spre Gloria Lui vesnica, si spre amintirea noastra , inaintea Sa , la Marea Judecata a faptelor. Baruch Habbah Se Ha Elohim , Melech Mashiach ! Fiti inecuvantati din Sion cu mult Shalom !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s