Yeshua, Mantuirea noastra – Numele mai presus de orice nume – ( Remember )

a. Yeshua , Domn peste lumea nevazuta
In capitolul al 12-lea al Evangheliei lui Ioan ni se relateaza cum Isus Christos Yeshua Ha Mashiach – a inceput sa vorbeasca despre suferintele si moartea Sa. Pentru a-Si ilustra Cuvintele El a folosit o pilda din natura : “ Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare aduce mult rod “  ( v. 24 ).
Inainte sa paraseasca impreuna cu ucenicii Sai casa in care a avut loc ultima masa de Pesach ,  pentru a iesi din cetate si a Se indrepta spre Gradina Ghetsimani, Domnul Isus le-a spus acestora : “ Nu voi mai vorbi mult cu voi , caci vine stapanitorul lumii acesteia . El n-are nimic in Mine.” ( Ioan 14: 30 ). Mantuitorul a stiut foarte bine ca evenimentele care Il asteptau aveau legatura cu lupta decisiva impotriva lui Satan , ca stapan al acestei lumi, si ca diavolul nu va intarzia sa foloseasca  orice mijloc demonic murdar,  pentru a impiedica planul divin de mantuire a  lumii noastre pierdute. In acelasi timp insa,  El a avut si siguranta ca diavolul nu putea face nimic impotriva Sa. Singura cale de atac a lui Satan era natura pamanteasca a lui Isus , deoarece el nu se putea atinge de sufletul Domnului. Carnea si sangele – haina trupeasca – pe care Fiul lui Dumnezeu  le-a imbracat de dragul nostru au fost asadar predispuse atacurilor din partea diavolului , cu toate ca El a fost fara pacat. Dintre toti oamenii care au trait vreodata pe pamant, numai Christos era indreptatit sa puna aceasta intrebare: “ Cine dintre voi poate dovedi ca am pacat? “ ( Ioan 8: 46 ). Insa in ceasul decisiv din Ghetsimani, toata puterea intunericului s-a revarsat cu furie asupra lui Isus , pentru a- I opri,  prin slabiciunea trupului,   inaintarea  pe calea care se oprea la Cruce,  si care insemna distrugerea definitiva a lui Satan.  ( Lectura continua aici )

About otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Studii biblice, Teologie si Spiritualitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Yeshua, Mantuirea noastra – Numele mai presus de orice nume – ( Remember )

  1. Dana spune:

    Yeshua Ha Mashiah este viu in vecii vecilor!

  2. Sebastian R. spune:

    Shalom ! Yeshua e viu !
    Am o intrebare Otniela. Mesianicii tin Pastii crestini. Adica isi zic Yeshua a inviat ?
    Ca de obicei, aveti un comentariu clar. Omul reuseste sa inteleaga destul in timpul lecturii.

    • Shalom , Sebastian R ! Amen, este viu in vecii vecilor ! Cu-adevarat Yeshua a inviat !
      Mi-ati pus o intrebare pe care eu o gasesc destul de copilareasca si inocenta. Evident evreii mesianici L-au gasit pe Mesia in Persoana lui Yeshua Ha Mashiach si ca atare ei isi slujesc Mantuitorul.
      Evreii mesianici celebreaza Sarbatorile iudaice carora le-au gasit cea mai frumoasa relevanta in Noul Testament. Deci avem si Pastele evreiesc si Sarbatoarea Invierii Domnului nostru, pentru ca EL este Mielul de Jertfa, al carui sange a facut Ispasirea. Glorie Fiului !
      Va multumesc pentru apreciere. Sa fiti binecuvantat din Sion !

      • Sebastian R. spune:

        Shalom . Multumesc, stiam eu ca asa e. Am vizitat congregatiile din Franta, acum cinci ani cu ocazia studiilor. trebuie sa recunosc mi-a placut slujba si tot ceremonialul evreiesc autentic.

  3. cella spune:

    Imi place cum suna si greceste:D: Christos a inviat!
    E viu al meu Mantuitor!
    Yeshua Ha Mashiah este viu in vecii vecilor!

  4. Daniel Alexandru Galeriu spune:

    Shalom , Sarut Mana ! Yeshua a inviat ! Cer iertare duduiei de mai inainte dar eu prefer sa respect profilul blogului din consideratie pentru administrator. Si mie imi place sa spun Hristos a inviat dar nu evreilor, macar atata minte mi-a dat Dumnezeu. Desi suntem crestini sa nu uitam ca mantuirea vine de la evrei iar ei ( evreii ) au scris Noul Testament in limba greaca tot ca sa ne fie bine noua , neamurile.
    Otniela va doresc in continuare o sarbatoare plina de reverberatiile luminii mantuitoare, lumina care purcede din Avram, intaiul evreu. Dumnezeu sa binecuvinteze Israelul si toti evreii mesianici !!!!!!

    • Shalom, Domnule Profesor Galeriu ! Yeshua a inviat ! Desigur , Numele Domnului nostru este MINUNAT , SFANT si FRUMOS ! In orice limba , in orice dialect EL ESTE si ramane NUMELE mai presus de orice alt nume.
      Intr-adevar , evreilor le place YESHUA Ha Mashiach – Yeshua inseamna MANTUIRE ( vedeti ce exemplar S-a gandit Tatal Ceresc la toate aceste aspecte atunci cand ni L-a trimis pe Fiul Sau ? ) – iar grecilor le place CHRISTOS. Ambele desemneaza Aceeasi Persoana Divina : Mantuitorul lui Israel si Mesia intregii lumi. Glorie Lui !
      Va multumesc pentru urarile Dvs frumoase. Dumnezeul lui Israel sa va binecuvinteze cu mult Shalom , in inima si in viata.

  5. Cristina Sitaru Stoian spune:

    IESHUA A INVIAT ! Dumnezeul cel viu al lui Israel sa va daruiasca multa bucurie in aceasta viata, Otniela iubita. El sa va ocroteasca si sa va ofere din prisosul Sau ceresc tot ce va doriti. Fiti binecuvantata si mangaiata !
    Am citit comentariul Dvs. Mi-a placut mai ales acolo unde sustineti ca Satan L-ar fi putut rapune pe Isus in natura lui de om , dar n-a putut datorita ascultarii Acestuia de Tatal Sau. Extraordinar !

    • Shalom, Cristina ! Adevarat , Yeshua a inviat si este VIU in vecii vecilor! Amin, primesc intr-o nota de mare bucurie tot ceea ce mi-ati urat , pentru ca stiu ca ma iubiti sincer.
      Desigur , numai natura umana a lui Yeshua putea ceda, insa Glorie Fiului ca a rabdat totul de dragul nostru iar Biruinta este a Lui. Sa fiti binecuvantata din Sion cu mult Har !

  6. Adina S. spune:

    ISUS < HRISTOS < MESIA A INVIAT !
    Fiti binecuvantata cu bucuria si speranta Invierii, Otniela . Va multumesc pentru toate minunatele Dvs scrieri si comentarii.

  7. Albert Kindberg spune:

    Shalom U vraha ! Da, Yeshua a inviat ! Otniela fii binecuvantata si toti prietenii si vizitatorii blogului tau.

  8. Raymond Amster spune:

    Amen !!!! Yeshua is risen from the death.
    May God bless your heart and keep you always in His hands , daughter of Zion. The joy and peace keep you daily powerful on His Name Almighty > HASHEM !
    Bless you Otniella

  9. Dana spune:

    Sabat Salom!
    PERICOPA TAZRIA (Leviticul 12:1-13:58) |
    FERESTE-TI LIMBA DE RAU (Tazria 5764)
    (Scris de Sorin Rosen si redactat de Otilia Drugu )
    Marţi, 22 Iunie 2010 12:20
    „Aceasta este legea pentru metzora in ziua purificarii lui: el va fi adus la kohen. Kohenul va merge in afara taberei. Kohenul se va uita si iata! – rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora.” [Leviticul 14:2-3]

    „Cine este omul care doreste viata si iubeste zilele, sa vada lucruri bune? Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare! Departeaza-te de rau si fa bine! Cauta pacea si alearga dupa ea ” [Psalmi 34:12-14]

    Au trecut aproape trei saptamani de la ultimul comentariu pe care l-am redactat. A trecut Pesahul, am intrat in perioada de Omer, a trecut si Iom Hashoa (Ziua Holocaustului)…

    Pericopele pe care le citim in aceasta saptamana, Tazria si Metzora sunt, dupa parerea mea, cele mai dificile din intreaga Tora. Aproape de la inceputul si pana la sfarsitul lor, Tora ne aduce in centrul atentiei un text care, daca nu ar fi continut in Tora, l-as clasifica foarte usor drept science-fiction! Este o poveste ciudata, despre o boala numita tzarat, care actioneaza asupra oamenilor, zidurilor caselor si tesaturilor, o boala necontagioasa dar care necesita atentie imediata, o boala pentru care nu se merge la medic, ci la kohen si care se vindeca aparent de la sine…

    Anul trecut, cu doar o saptamana inainte de Pesah, m-am casatorit. Iar pentru Shabatul de dinaintea nuntii, am dorit sa invat sa citesc din Tora pericopa care urma sa fie citita atunci… Si peste ce pericopa credeti ca am dat? Ati ghicit: Tazria! Am invatat timp de cateva luni sa citesc corect cuvintele si sa intonez corect melodia, insa dincolo de aceste subtilitati, am petrecut mult timp incercand sa imi dau seama ce vrea de fapt pericopa sa spuna. Si acest lucru, concluzia la care am ajuns, as vrea sa v-o impartasesc si voua in continuare…

    Un metzora este o persoana care a fost atinsa de tzarat, aceasta boala de piele ciudata. Pe foarte scurt, povestea unui metzora se desfasoara cam asa: un om observa pe peretele casei in care locuieste sau pe haine sau chiar pe pielea sau parul sau o rana alba sau colorata. Conform celor spuse de Tora, el trebuie sa mearga la kohen si sa il anunte. Kohenul vine, analizeaza si decide daca omul respectiv este afectat de tzarat si deci impur sau daca rana este de alta natura. Daca se confirma „diagnosticul” de tzarat, omul trebuie sa se mute in afara taberei pana la „vindecare”.

    O multime de versete referitoare la tzarat sunt insa deosebit de ciudate. In primul rand, boala, desi grava, nu pare a fi contagioasa, deoarece omul nu este izolat si scos din tabara decat dupa ce kohenul il declara ca metzora. In al doilea rand, asa dupa cum ne invata Talmudul, daca un mire este atins de tzarat in zilele de dinaintea nuntii sale, kohenul trebuie sa amane declararea bolii sale, permitand astfel ca nunta sa se desfasoare normal. in al treilea rand, versetul 13:12 ne spune ca „daca tzarat va izbucni pe piele si tzarat-ul va acoperi intreaga piele, de la crestet pana la picioare, peste tot unde poate vedea kohenul, kohenul se va uita si iata! – rana a acoperit intreaga piele, sa il declare [pe om] pur. Rana este complet alba, este pur. in ziua in care apare carne sanatoasa [insa], va fi contaminat.” In al patrulea rand, atunci cand „boala” afecteaza o casa (lucru in sine ciudat!), kohenul va porunci mai intai sa fie scoase din casa toate obiectele si mai apoi va examina casa, pentru ca nu cumva, daca tzarat se confirma, obiectele sa devina si ele impure impreuna cu toata casa. Si exemplele pot continua…

    Este evident ca tzarat nu este un lucru obisnuit. Este evident ca regulile aplicabile la un om bolnav (carantina, tratament, concediu medical, etc.) nu se aplica unui metzora. Si atunci, ce este de fapt aceasta „boala”? Ce fel de reguli putem aplica pentru prevenirea ei? Cum trebuie sa o tratam? Ce masuri luam pentru a preintampina extinderea, epidemia?

    Ei bine, in Midrash si in comentariile Talmudului, cuvantul metzora este explicat ca provenind de la „motzi ra” (cel care scoate raul). Invatatii evrei spun ca metzora este cel care de fapt isi primeste o pedeapsa divina pentru pacatul de a isi fi vorbit de rau semenii.

    Intr-o incercare de a raspunde la intrebarile de mai sus, Midrashul povesteste despre Rabi Ianai in orasul caruia (Tzipori) a venit intr-o zi un vanzator ambulant. Mergand pe strazi din casa in casa, vanzatorul a strigat: „Cine vrea sa cumpere licoarea vietii?” Rabi Ianai l-a chemat pe vanzator si i-a spus: „Vino, adu-ti geanta, vinde-mi si mie din licoarea aceea!” „Tu nu ai nevoie de ea, nici tu si nici cei asemenea tie!”, a raspuns atunci vanzatorul. Rabi Ianai a insistat insa pana cand vanzatorul a scos din geanta o carte de Psalmi. Deschizand-o la Psalmul 34, vanzatorul a citit: „Mi haish hehafetz haim, bakesh iamim lirot tov? Asor leshonha mera, usfateha medaber mirma! Sur mera vease tov, bakesh iamim verodfehu!” (traducerea o aveti disponibila la inceputul comentariului). Rabi Ianai a spus atunci: „Toata viata mea am citit acest verset si nu l-am inteles asa cum se cuvine, pana cand acel vanzator ambulant nu a venit sa ma invete.”

    Rabi Ianai a crezut o viata intreaga ca versetul din Psalmi se refera la o lume care este cu adevarat buna, o lume idilica si utopica, Lumea Viitoare (Olam Haba). „Fereste-ti limba de rau!” si vei fi rasplatit… Vanzatorul ambulant l-a invatat ca aceasta rasplata este primita acum, in aceasta lume, in lumea in care traim cu totii.

    Asa dupa cum puncteaza rabinul Yaakov Menken, Tora ii rasplateste pe cei care isi onoreaza parintii prin „lungirea zilelor” (Exodul 20:12). Insa a nu vorbi pe altii de rau inseamna chiar mai mult decat atat. Ganditi-va, asa cum ne indeamna si rabinul Yaakov Weidenfeld din Tchebin in lucrarea Kohav MiYaakov, ganditi-va la cat rau pot face vorbele, la cat de repede pot fi compromisi oameni, distruse familii, schimbate destine! Ganditi-va la cata ura se naste doar dintr-o simpla minciuna sau vorba rea, rostita cu sau fara intentii distructive, insa care prinde radacini asemenea unei seminte in sol umed!

    Tora este un ghid pentru viata! Dincolo de aspecte istorice, religioase sau de pasaje aparent science-fiction ca pericopa din aceasta saptamana, Tora vine cu un mesaj puternic: acela ca ne-a fost data pentru a ne fi mai bine si ca daca vrem sa ne fie bine nu trebuie decat sa o urmam. O boala atat de grava ca tzarat (in fata careia orice medic ar fi neputincios), Tora ne-o „rezolva” scurt, spunandu-ne sa ne schimbam in bine…

    Versetele din Psalmi ne dau astazi, cand vorbele si intentiile rele sunt peste tot in viata noastra (la servici, printre vecini, in cercul de „prieteni”, la scoala, televizor sau pe strada), un sfat despre cum putem sa ne ferim, despre cum putem sa ne mentinem integri si „sanatosi”. „Asor lesonha mera” (Fereste-ti limba de rau) „usfateha medaber mirma!” (si buzele de cuvinte inselatoare)! Departeaza-te de rau si fa bine, cauta pacea si alearga dupa ea!

    Lumea de astazi este coplesita de dezbinare. Popoarele se acuza unele pe altele, oamenii se ucid pentru pricini neinsemnate, violenta domneste in atatea locuri. Iar unul din numitorii comuni pentru toate aceste rele este ceea ce le declanseaza: invidie, necunoastere, educatie prost dirijata si prost implementata. Am fost insa uimit sa remarc ca in majoritatea cazurilor in care suntem capabili (si aici ma refer la noi, evreii) sa raspundem unei acuze cu argumente, lucrurile se linistesc si „acuzatorii” inteleg.

    Trebuie sa fim constienti ca astazi tzarat se arata sub alte forme, fara pete albe sau colorate pe piele sau pe ziduri. Barfa, vorbitul de rau, acuzele false si zvonurile mincinoase nu se mai rezolva astazi la kohen care sa declare „curat” sau „necurat”. Astazi apar pe ziduri zvastici sau sloganuri anti-Israel in loc de pete colorate, sau camasi verzi in loc de haine cu „rani” de tzarat. Apar astazi acuze de tot felul, in filme, dialoguri ocazionale sau organizate. Se lanseaza zvonuri noi, sunt alimentate zvonuri vechi si oameni nevinovati (de multe ori minoritari evrei, tigani, negri, etc.) sunt „condamnati” pentru lucruri pe care nu le-au facut sau pentru vorbe pe care nu le-au spus…

    Iar noi, cei „acuzati”, trebuie sa intelegem ca de obicei toate acestea sunt forme mascate de „boala”. Trebuie sa intelegem ca avem de preluat rolul acelor koheni care declarau „curat” sau „necurat” si sa ii invatam pe cei din jurul nostru sa se fereasca. Dar pentru aceasta, trebuie sa ne ferim mai intai noi, iar mai apoi trebuie sa invatam, pentru a putea sa ii ferim sau sa ii ajutam si pe altii sa se vindece…

    Versetul 14:3 din Leviticul ne povesteste despre ziua in care un metzora se vindeca. Ni se spune ca in acea zi „rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora”. Iar comentatorii Torei sunt nedumeriti: de ce este necesara aceasta repetitie? Nu este oare evident ca rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora? De pe cine altcineva putea ea sa se vindece?

    Raspunsul este ca o „rana” de tzarat nu se poate vindeca decat cu ajutorul celui „bolnav”. Ignoranta are ca antidot studiul, educatia proasta se poate trata printr-o educatie buna, ura izvorata din necunoastere se vindeca atunci cand oamenii afla mai multe unii despre altii… insa toate acestea depind de dorinta oamenilor de a invata… Profesorul Cajal (z”l) obisnuia sa spuna: „Cunoasterea apropie, necunoasterea departeaza.” Dar in aceasta idee este continuta si dorinta de a cunoaste…

    Eu cred ca tzarat este o „boala” pentru cei care nu doresc sa cunoasca, pentru cei care refuza sa invete. Si cred acest lucru pentru ca atunci cand societatea ii izoleaza (asa cum ne indica si Tora, spunandu-ne sa ii scoatem in afara taberei) si cand ei isi schimba comportamentul, „boala” se vindeca de la sine. Cred acest lucru pentru ca vad ca astazi una din cele mai mari „boli” ale omenirii este necunoasterea, cu „complicatiile” acesteia: minciuna, acuza falsa si ura…

    Cred ca mesajul pericopelor Tazria si Metzora, desi povestea in sine pare SF, este unul foarte actual si important, pe care il mai notez o data (a treia oara in acest comentariu): „Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare! Departeaza-te de rau si fa bine, cauta pacea si alearga dupa ea!”

    Noi suntem primii care trebuie sa dam un exemplu. Apoi, noi suntem cei care trebuie sa invatam. Iar dupa aceasta, trebuie sa ii invatam si pe altii… Iar cand spun „noi” ma refer si la toti aceia care, desi ne-evrei, au inteles mesajul pe care Tora l-a daruit lumii. Pentru ca tuturor ne-a fost data aceasta lume, ca sa o facem mai buna si mai frumoasa, ca sa „lucram in ea si sa avem grija de ea” (Geneza 2:15)

    Shabat Shalom! Hodesh Tov!

  10. Dana spune:

    Sabat Salom,
    Ne afam in a 14-a zi de Omer:\

    Sefira, Copyright © 2011 by Torah.org.
    The Counting The Omer Reminder Mailing List
    Visit http://www.torah.org/learning/yomtov/omer/

    This is a Sefira reminder for Friday evening, April 20.
    The count is: 14
    Below is the blessing for the mitzvah of counting the omer, followed by the counting.

    Baruch Atah Ado- nai, Elo- heinu Melech Ha-Olam, Asher Kid’shanu B’Mitzvosav (or B’Mitzvotav), V’tzi-vanu al Sefiras (or Sefirat) Ha’Omer.
    Blessed are You, Ado- nai our G-d, King of the Universe, Who has Sanctified us with His Commandments, and has Commanded us regarding the Counting of the Omer.
    Hayom arba-ah asar yom sheh-haim shih-nay shavuos (or shavuot) ba-omer
    Today is the 14th day, which is 2 weeks, of the omer.

    Pericopa saptamanii este Shmini:
    Astazi in toate sinagogil din lume se citesc urmatoarele versete:
    Leviticul 9:1-11:47
    UN MOMENT DE TACERE (Shemini 5767)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 12 Aprilie 2007 02:00
    Pe site-ul DvarTora, pericopa Shemini este una din cele mai „defavorizate”… La ea exista doar doua alte comentarii, din anii 5763 si 5762, de atunci instalandu-se o perioada de „tacere” de mai bine de patru ani.

    Si poate tocmai pentru aceasta, in „onoarea” acestei „taceri” de patru ani, m-am gandit ca in acest comentariu sa vorbesc despre TACERE. O altfel de tacere, mult mai profunda si mai plina de semnificatii ca aceea a neredactarii unor comentarii la pericopa Shemini…

    La inceputul capitolului al 10-lea al Leviticului, in chiar cea de-a opta zi si ultima a inaugurarii Mishkan-ului (Tabernacolului), Tora ne povesteste despre o tragedie:

    Fiii lui Aaron, Nadav si Avihu, si-a luat fiecare galeata si au pus foc in ea si au pus mirodenii deasupra focului si au adus inaintea lui Dumnezeu un foc strain pe care Acesta nu li-l poruncise. Un foc a iesit de dinaintea lui Dumnezeu si i-a consumat si au murit inaintea lui Dumnezeu. Moshe i-a spus lui Aaron: „Despre acest lucru a vorbit Dumnezeu, spunand: ‘Voi fi sfintit prin cei care Imi sunt apropiati si voi fi cinstit inaintea intregului popor.'” Iar Aaron a tacut. (Leviticul 10:1-3)

    In Tora, dialogurile dintre Moshe si Aaron nu sunt multe. Aici insa, fiii lui Aaron sunt morti, iar dialogul dintre Moshe si Aaron este in fapt un monolog. „Va’idom Aharon”, Aaron a tacut, ne spune Tora.

    Comentatorii Torei vorbesc pe larg despre acest fragment si ofera perspective din cele mai diverse…

    Ramban (Nahmanide) il prezinta ca pe o tacere fizica, ca pe lipsa a sunetului. Conform lui, Aaron a plans cu lacrimi si strigate amare moartea a doi dintre fiii sai, insa nu a mai continuat aceste strigate dupa cuvintele lui Moshe. Poate a continuat sa planga in sinea sa, insa nu a mai facut sa fie auzit acest planset…

    Sforno ne spune ca „Aaron a fost mangaiat”, ca tacerea lui a fost de fapt o impacare cu pierderea pe care tocmai a suferit-o.

    Onkelos, traducerea in arameica a Torei, ne spune ca „Aaron a tacut”, insa Tora Sheleima aduce in prim-plan o alta posibila interpretare a acestei traduceri, si anume aceea ca „Aaron L-a preamarit pe Dumnezeu” chiar si aceste momente de durere.

    Rashi ne spune ca Aaron a avut o revelatie pentru faptul de a fi acceptat fara cuvinte teribila pierdere.

    Baal HaTurim face o paralela intre verbul „va’idom” („a tacea”) din acest context si versetul din Ioshua 10:13 in care, conform rugaciunii lui Ioshua, „va’idom ha’shemesh” („Soarele a stat pe loc [si Luna a ramas nemiscata]”). Poate ca si Aaron a „stat pe loc” cand a auzit ca si-a pierdut fiii…

    Multe perspective, multe posibile interpretari… Ce este oare de fapt tacerea? Este ea doar absenta sunetului? Este un inceput de revelatie? Este o acceptare a ceva? Este imposibilitatea de a reactiona? Este lipsa unui raspuns? Poate lipsa unei intrebari… Este o slava muta pentru Dumnezeu? Este oare o recunoastere a unei greseli? Dar daca nu a existat nici o greseala?

    Duminica aceasta, 15 aprilie 2007, este Yom HaShoa Ve’Hagvura, Ziua Holocaustului si a Eroismului. Este ziua cand evreii ii plang si isi aduc aminte de aceia care au fost ucisi in tragedia si crima din urma cu 60 de ani. Este ziua cand evreii se roaga, sau tac, sau plang. Este ziua in care unii pun eternele intrebari fara raspuns: „De ce? Cum a fost posibil?” Este ziua cand altii promit, iar si iar, sa nu taca niciodata, sa isi spuna povestea, atat de cruda si de reala cum a fost ea. Este ziua cand unii asculta iar altii (vai, atat de multi) refuza sa asculte. Este ziua cand Auschwitz si Majdanek si Treblinka se acopera de flori si lumanari – o rugaciune, revelatie, lacrima sau intrebare muta pentru toti cei care au pierit in Shoa.

    Anul acesta, imediat dupa tacerea lui Aaron din pericopa Shemini, dupa cum a inteles sau nu a inteles el moartea celor doi fii ai sai, vine, chiar la sfarsit de Shabat, o zi pe care nu am fi dorit-o in calendar. O zi a tacerii, o zi in care ne aducem aminte de toti Aaron-ii, toti Menahem-ii, toti Israel-ii, toate Rebeca-le si toate Sare-le pe care le-am pierdut si care au fost amutiti in mod criminal. Tacerea noastra de acum contopindu-se cu tacerea lor…

    In numele si memoria milioanelor care au pierit in Shoa, in numele tuturor numerelor tatuate pe bratele supravietuitorilor, in numele eroismului celor care au luptat si celor care si-au pus viata in pericol pentru a fi oameni, si in numele nostru, al celor care traim astazi in lumea aceasta mare… In numele lor si al nostru, sa pastram, la finalul acestui Shabat, un moment de tacere dupa cum o va intelege fiecare… Si sa adaugam o rugaciune, in Shabatul care va precede acest moment, pentru ca toata tacerea noastra, a tuturor, sa fie de acum incolo una a bucuriei si nu a tristetii, a dragostei si nu a urii.

    Shabat Shalom, un Shabat cu adevarat al Pacii, tuturor!

    • Albert Kindberg spune:

      Toda Rabbah ! Buna slujba dvs ahot Dana ! Ha Shem fie slavit !
      El sa-i aline pe toti cei cu pierderi in Shoah. Mie mi-a murit bunicul in lagar la Majdanek.
      DA… NU-I SINGUR IUDA VINOVAT , vorba poetului Costache Ioanid.

  11. Dana spune:

    Haftara; pentru pericopa Shemini (9:1–11:47)
    : 2 Samuel 6:1–7:17 si Ezekiel 43:27–44:21 ; Ezekiel 53:27–54:16
    Spor la studiul Torei!

    • Shalom , Dana ! Iti multumim pentru pericope si haftarale , pentru video-uri si pentru tot ce ne pui pe acest blog. Adonai sa te binecuvinteze din Sion cu tot ce -ti doresti. Sa vezi Yeryshalayim-ul pamantesc si sa te bucuri de el. De asemennea , sa ai partea ta de bucurie in Yerushalayim-ul ceresc , la una din portile triburilor lui Israel.

      • Dana spune:

        Domnul sa fie slavit in toate!
        Si da, doresc sa vizitez Yerushalaym-ul pamantesc daca este voia lui Dumnezeu .
        Pace si binecuvantare tuturor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s