PURIMUL – Sarbatoarea victoriei unei femei …

… care si-a iubit poporul

     Purimul este una dintre cele mai gustate sarbatori evreiesti, datorita imensei victorii obtinuta de  o imparateasa neinfricata, o tanara evreica ( crescuta  de un var la fel de neinfricat, Mordechai sau Mardoheu ), care nu si-a mai  iubit  viata atunci cand poporul ei a fost in teribilul pericol de-a fi linsat de lucifericul Haman.
Povestea Esterei (  numele evreiesc era Hadassa= ebr. mirt )  se poate gasi  in Cartea Esterei , una dintre Cartile Tanach-ului (  sau Vechiul Testament ). Cartea are un indoit scop. Ea a fost scrisa din dorinta de-a arata cum a fost salvat poporul evreu , prin protectia lui Dumnezeu, de la o pieire iminenta, prin mijlocirea pe viata si pe moarte a imparatesei Estera.  Numele lui Dumnezeu nu este mentionat niciodata in aceasta Carte a Bibliei ( deseori crestinii sunt  contrariati de acest lucru ) , insa Prezenta Creatotorului se resimte in fiecare verset , in fiecare Cuvant, pe tot cuprinsul desfasurarii momentelor subiectului ( suntem intr-o proza usoara , volubila, in care sentimentele traiesc si viiaza impreuna cu  personajele ). In al doilea rand,  Estera a mai fost scrisa si pentru a oferi o consemnare si un cadru istoric ale sarbatorii israelite Purim ( 3: 6-7 ; 9: 26-28 ).  In felul acesta trebuia sa se pastreze vie amintirea acestei izbaviri a poporului evreu din Persia, in special pentru generatiile viitoare ( comparabila ca intensitate a trairii – desi intr-o gama mai majora – cu Pesach-ul si Yom Kippur ). In Carte este , de asemenea, mentionata  si obligatia de a respecta anual sarbatoarea Purim ( 9: 24; 28:32 ).  ( Mai departe lectura continua AICI  )


Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Cultura si civilizatie iudaica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la PURIMUL – Sarbatoarea victoriei unei femei …

  1. Jerry R. zice:

    Otniella , nice to find your site. I wish you a very happy Purim time.
    Lord God of Israel bless you !!!!!!!

  2. Mark Hanegan zice:

    Otniella , I m from Texas . I wish you a very happy Purim.

  3. Jan Polvino zice:

    Very interesting post. Nice to meet your site Otniella Battzion. Have a bleesed wonderful Purim !
    Chag Purim ! I m a messianic from Oxfordshire, England. Blessed be our Lord Yeshua ha Meshiach forever and ever.

  4. Valentina Radu zice:

    Shalom ! Va doresc o sarbatoare de Purim in pace si implinire sufleteasca si de 8 martie cea mai frumoasa primavara. Dumnezeul lui Israel pe care Il iubiti si Il slujiti sa va dea tot ce va doriti. Caci meritati.

  5. Bogdan zice:

    Otniela , si eu va doresc o viata ca o primavara, un Purim fara nici un Haman si binecuvantari pline de Har pana la nori.
    Sarut mana , si Shalom !

  6. Cristina Sitaru Stoian zice:

    Iubita Otniela, va urez multa binecuvantare cu ocazia celebrarii Purimului. Dumnezeu sa va pazeasca de Hamani si sa va poarte in carul Lui de biruinta in fiecare zi. Ma rog pentru D-voastra.
    Foarte bun eseu ! Am invatat multe lucruri interesante.

  7. Dana zice:

    Hag Purim !
    By Rabbi Meir Kahane

    It is Purim in Israel, though not yet here in the capital where the festival — as in the case of all cities walled from the days of Joshua — will not be celebrated till this evening. The weather, which has been quite fickle, alternating between extremes of temperature and precipitation, has again begun to turn warm and we look forward to a Jerusalem day in the 60-degree range (Farenheit). Yesterday, I sat in the synagogue commemorating Shabbat Zachor, the Sabbath of Remembrance, and afterwards, at the Sabbath meal, discussed Megilat Esther, the Book of Esther and its lessons for our time. I believe that some interesting thoughts emerged.

    “The couriers went forth hurriedly by order of the king, and the decree was given in Shushan, the capital. And the king and Haman sat down to drink; and the city of Shushan was confused” (Esther 3:15).

    “And Mordechai perceived all that was done, and Mordechai tore his garments, and dressed himself in sackcloth with ashes. He went out into the midst of the city, and cried out with a loud and bitter cry” (ibid., 4:1).

    It appears to me that this is both a difficult and wondrous portion. It also holds an incredible truth and insight that we would do well to learn, understand and act upon.

    What is happening here? Haman has just emerged triumphant from his efforts to win approval for genocide against the Jews. The king has agreed; has removed his ring and given it to Haman; Haman has chosen a day for the Final Solution and the messengers go off “hurriedly by order of the king.” “The decree was given in Shushan” and, presumably, the whole Jewish population — metropolitan and sophisticated, knows of the electrifying news. What is their reaction? “And the city of Shushan was CONFUSED.”

    Confused? What an incredible reaction! Say terrified, fearful, broken — but “confused”? What is there to be confused about? It is clear what is happening; there is a decree to exterminate the Jews! What place is there for confusion? More. We have just learned that the decree is given in the entire city of Shushan, and that the Jews of the city are confused upon hearing it. Everyone knows; everyone is “confused.” What in the world, then, is the meaning of the next verse, “and Mordechai perceived all that was done.” Certainly, Mordechai knew, but not just Mordechai. Everyone knew and what is the purpose of singling out Mordechai as if he had some special knowledge? More, one may ask, given the general knowledge, why was it that only Mordechai reacted with mourning, sackcloth and ashes while all the rest limited themselves to “confusion”?

    Listen carefully to Biblical insight; its lesson could well be our own salvation. What is Shushan? The sophisticated, modern capital of the Persian empire. The largest, most exciting and most cosmopolitan city of its time. (Say, Berlin 1928 or New York City 1973.) The Jews, more sophisticated and more cosmopolitan than everyone else, clever and eager to climb, are ready to cast off their Judaism at the drop of an emancipated opportunity. The king invites them to his banquet? They flock there against the protests of Mordechai, and sup happily from non-kosher food served temptingly on uncircumcized dishes.

    What joy reigns at the banquet and at all the other banquets, not so much for the food and the entertainment, but because here is proof absolute that the Jew has been accepted in Persia by the progressive, sophisticated and enlightened Persian. He can assimilate calmly and without fear. Farewell to insecurity and the need to contemplate return to Zion where the living is so not-easy and hardships abound. Farewell to the concept of Exile. We are now home; Shushan is our Jerusalem (as in later years, the descendants of these Jews would joyfully substitute “Hamburg” or “Vienna” or “Charleston, South Carolina”). We are Persians of the Mosaic persuasion. Joy and tranquility reign among the Persian Jews, and assimilation amongst their fellow equal citizens goes on at a mad pace.

    And suddenly, the shock bursts upon them like a bolt from above! A decree from the king that his Persians of the Mosaic persuasion be exterminated! Not some, but all! Not just the reactionary and medieval ones with the kaftans and earlocks and infuriating habit of tradition who live in the squalid part of Shushan known as Williamshan, but even the intellectual and the radical on the Upper East Shan of the city. My L-rd, what is happening? What has happened to all the emancipation and liberation and equality and dreams of integration? Gone up before the mocking words of Haman, “there is a certain people scattered abroad and dispersed among the people in all the provinces of your kingdom…” (Esther 3:8). The poor modern, sophisticated and assimilated Jews of Shushan sit stunned. They cannot believe their ears. It is not fear or panic that is their initial reaction but exactly — “confusion.”

    It cannot be happening to us. We are not Jews, we are Persians. Our world cannot be turned upside down overnight and our illusions so burst. All that we believed in cannot be completely wrong! “Confusion,” that is the precise word. So, of course, they knew — as did Mordechai. But his “knowing” was of quite a different kind. He knew, and he understood, not with confusion — BECAUSE HE NEVER ALLOWED HIMSELF TO BELIEVE THAT THE JEW IN THE EXILE COULD EVER FIND A PERMANENT HOME. Mordechai is the Jew of honest tradition who knows that there is only one home — the Land of Israel — and that all the rest, the most progressive and the most enlightened states, in the end, turn upon the Jew and demand his head. He hears the news and he is not “confused”; he is not startled into paralysis. He knows that this is possible and, now that it has come, he acts and cries out: Jews, repent! Pray unto G-d! Learn the bitter lesson of Exile!
    Jews of Shushan, 1973. Leave off confusion. GO HOME!

    • Dana zice:

      NVATA DIN GRESELI (Ki tisa 5764)
      Scris de Sorin Rosen
      Miercuri, 10 Martie 2004 02:00
      „Poporul a vazut ca Moshe a intarziat in a cobori de pe munte si poporul s-a adunat in jurul lui Aaron si i-au spus: «Ridica-te, fa pentru noi dumnezei care vor merge inaintea noastra, pentru ca omul acesta Moshe care ne-a scos din Tara Egiptului, nu stim ce s-a ales de el!» Aaron le-a spus: «Scoateti inelele de aur care sunt in urechile sotiilor, fiilor si fiicelor voastre si aduceti-le la mine.» Intregul popor si-a scos inelele de aur care erau in urechile lor si le-au adus la Aaron. El l(e)-a luat din mainile lor si l(e)-a adunat intr-o panza si l(e)-a modelat intr-un vitel. Ei au spus: «Acesta este dumnezeul tau, Israel, care te-a scos din Tara Egiptului.» Aaron a vazut si a construit un altar in fata lui. Aaron a strigat si a zis: «O sarbatoare pentru Hashem maine!» Ei s-au sculat devreme in dimineata urmatoare si au adus ofrande si jertfe de pace. Poporul a stat sa manance si sa bea si s-au ridicat sa veseleasca.” [Exodul 32:1-6]

      Ceea ce doresc sa fac in continuare este sa spulber acest „mit”, sa desfiintez asocierea dintre episodul Vitelului de Aur si idolatrie si sa va ofer o explicatie alternativa a ceea ce multi interpreteaza gresit…

      Citind pericopa Ki Tisa si indreptandu-mi atentia asupra episodului Eghel Hazahav (Vitelul de Aur), prima concluzie pe care am reusit sa o trag este aceea ca intreaga povestire seamana foarte bine cu un dialog al surzilor! Daca ne uitam cu atentie la versete, vom constata ca actorii principali nu se inteleg intre ei, ca fac greseli de judecata si ca spera intr-un scenariu modificat…

      Practic, lucrurile stau cam in felul urmator: (1) daca evreii au dorit un alt dumnezeu si Aaron l-a facut din aur topit, de ce nu au fost pedepsiti nici ei si nici el? (2) Este de neconceput ca Aaron sa fi consimtit la a fabrica un idol si a i se inchina, chiar daca viata ii era amenintata, deoarece dintre poruncile Torei, idolatria (insotita de crima si de relatii sexuale ilicite) este o interdictie pentru care un evreu trebuie sa aleaga chiar martirajul, dar nu sa o incalce. (3) Daca Aaron a fost intr-adevar vinovat de idolatrie, el ar fi trebuit sa fie primul executat, ceea ce nu s-a intamplat!

      Ce s-a intamplat de fapt? Comentatorii Torei sunt cu totii de acord asupra faptului ca totul a pornit de la o eroare de calcul: Moshe trebuia sa fie pe munte timp de 40 de zile si 40 de nopti, ca sa invete Tora impreuna cu Dumnezeu (Exodul 24:18). Ceea ce nimeni dintre evrei nu a inteles a fost faptul ca aceste 40 de zile erau zile intregi, astfel ca ziua in care el a urcat pe munte nu intra la socoteala. In ultima zi din cele patruzeci, evreii, crezand ca Moshe trebuia sa se intoarca inca din ajun, au decretat ca „nu stiu ce s-a ales de el” si au hotarat sa caute un inlocuitor. De aici a inceput neintelegerea…

      In comentariul sau, rabinul Menahem Recanati explica faptul ca nivelul spiritual al poporului evreu era atat de ridicat in urma Revelatiei de la Sinai, incat daca Moshe ar fi ajuns cu Tablele Legii, scopul Creatiei ar fi fost indeplinit si nu ar mai fi existat moarte si tentatia de a face rau. Pentru a zadarnici acest efort, explica Rashi, Satan, Acuzatorul, a inspirat evreilor o viziune colectiva care l-a prezentat pe Moshe mort, generand si mai multa panica.

      Insa chiar in aceste conditii, dialogul dintre Aaron si popor, in absenta lui Moshe, este unul deosebit de problematic. „Fa-ne dumnezei (elohim) care sa mearga inaintea noastra!”, cer evreii. In limba ebraica, cuvantul elohim are dublu sens, acela de Dumnezeu si acela de judecatori. Evreii au cerut un inlocuitor pentru Moshe, un lider care sa ii conduca, sa le judece pricinile, un om care sa „mearga inaintea lor” si nu un inlocuitor pentru Dumnezeu! Idolatria nu a fost nicicand in discutiile dintre Aaron si poporul evreu…

      Cum reactioneaza Aaron? In loc sa respinga total ideea, Aaron trage de timp. Calculul sau, corect in esenta sa insa esuand total in practica, i-a dictat aceasta varianta de continuare ca preferabila, pentru ca daca s-ar fi opus fatis, poporul probabil l-ar fi omorat, adaugand astfel un pacat de neiertat pe lista deja in crestere. „Aduceti aurul sotiilor si copiilor vostri!”, le spune el evreilor. Conform opiniei lui Rashi, Aaron a fost convins ca sotiile si copiii nu vor preda acest aur imediat si a sperat in acest fel sa castige suficient timp pentru ca Moshe sa se reintoarca.

      A gresit! Evreii nu au mai asteptat sa isi convinga sotiile si copiii sa dea aurul, ci au dat propriul lor aur („Intregul popor si-a scos inelele de aur care erau in urechile lor si le-au adus la Aaron.”) Conform interpretarii rabinului Haim ben Atar (Or HaHaim), gestul lui Aaron a fost unul deosebit de simplu: el a aruncat in foc aurul, sperand (din nou in zadar) ca din flacari va iesi un bulgare fara forma si ca pana la transformarea acestuia intr-un „dumnezeu” va mai trece inca timp.

      Si aici intervine de fapt amanuntul definitoriu al intregii povesti… Comentand asupra Exodului si facand o paralela cu episodul Vitelului de Aur, Rashi precizeaza faptul ca nu evreii au fost cei care au cerut si care au ajutat la fabricarea idolului. Odata cu evreii, explica Rashi in comentariul sau la versetul 12:38 din Exod, din Egipt au iesit si Eirev Rav (o gloata amestecata), egipteni care, uimiti de „spectacolul” oferit de Hashem si speriati de Cele Zece Plagi, au decis sa se alature poporului evreu in Exod. Acesti egipteni au fost cei care, in opinia lui Rashi, au exclamat: „Acesta este dumnezeul tau, Israel, care te-a scos din Tara Egiptului!”. Interpretarea este sustinuta si de Mirdash si chiar de versetele Torei care, in versiunea originala in ebraica, sunt scrise la persoane diferite: el, Aaron, a fost cel care a luat aurul si l-a prelucrat, insa ei, altcineva (nu tot Aaron) a fost cel care a conferit vitelului statutul de „dumnezeu al lui Israel”. Ceea ce este de asemenea interesant este ca Tora foloseste sintagma „dumnezeul tau, Israel” si nu „dumnezeul nostru, Israel”, facand astfel clar faptul ca nu evreii au decretat ca vitelul le este dumnezeu.

      Replica lui Aaron la aceasta uriasa blasfemie poate fi usor interpretata drept o dovada de slabiciune. In loc sa protesteze vehement, Aaron decreteaza „O sarbatoare pentru Hashem maine”, socotind ca pana a doua zi Moshe avea sa se intoarca. Poporul evreu insa este de neoprit atunci cand doreste ceva… La fel precum a facut si Avraham in ziua in care i s-a poruncit sa isi sacrifice fiul, evreii s-au sculat „dimineata devreme”. Ei au adus jertfe de pace si ofrande si s-au „veselit” (letzahek in limba ebraica). Desi cuvantul apare si in povestea Sarei, care a ras atunci cand Dumnezeu i-a promis un fiu la o varsta inaintata, Rashi il asociaza aici cu trei pacate capitale, idolatrie, relatii sexuale ilicite si crima. Mirdashul povesteste ca, in mijlocul dezmatului, evreii l-au omorat pe Hur, care a incercat sa li se opuna. Iata un sfarsit tragic pentru o poveste debutata dintr-o eroare…

      Doua intrebari mai raman: Cum s-a terminat de fapt povestea? si Ce trebuie sa invatam noi pentru astazi?

      La prima dintre ele, raspunsul ni-l ofera chiar Tora: „Si Hashem a lovit poporul cu o molima, pentru ca ei facusera vitelul pe care il facuse Aaron.” (Exodul 32:35) Desi Aaron insusi nu este pedepsit pentru idolatrie, contributia sa la acest pacat colectiv este una pe care Tora nu o poate trece cu vederea. Povestea se termina asadar cu pedeapsa data de Dumnezeu si cu actiunile lui Moshe si ale levitilor impotriva celor vinovati.

      Insa cine a fost pedepsit? Versetul 32:28 ne aduce o surpriza: „Levitii au facut ceea ce spusese Moshe si aproximativ 3000 de oameni din popor au murit in acea zi.” Doar 3000 de oameni?!? La Muntele Sinai fusesera adunati 3.000.000 de oameni! Trei mii de oameni inseamna 1 la mie din popor… De ce se spune atunci ca evreii au venerat Vitelul de Aur si ca au fost pedepsiti pentru aceasta? Ei bine, vrea Tora sa ne invete, „Col Israel arevim ze laze” (Fiecare evreu este responsabil pentru celalalt). Daca 1 la mie din popor greseste, poporul intreg este pedepsit, pentru ca nu a facut in asa fel incat greseala sa fie prevenita. Iar daca 1 la mie din popor plateste pentru greseala, intregul popor sufera si este lovit. Acest lucru inseamna sa fii evreu!

      Ceea ce trebuie sa invatam pentru a aplica astazi poate fi formulat intr-o maniera similara: asa cum poporul evreu este un tot, si Tora este un tot! Atunci, evreii au ales dintre cele 613 porunci una singura, aceea pe care Moshe le-o daduse cand au plecat din Egipt: „Fiii lui Israel au indeplinit cuvantul lui Moshe; ei au cerut de la egipteni vase de argint, vase de aur si haine” (Exodul 12:35). Acel aur egiptean a fost transformat in idol pentru ca acea porunca a lui Moshe a fost transformata in idol.

      Atunci, evreii au simtit ca mai au de indeplinit o singura porunca care ii lega de liderul lor, au crezut ca Tora se reduce la aceasta porunca si au cazut in idolatrie. Astazi, in lumea in care traim, situatii de criza precum aceea de la Muntele Sinai se ivesc la tot pasul. Ni se pare ca iudaismul este greu, restrictiv si mult prea strict si ca putem sa mai reducem „pe ici pe colo”. Iar Tora ne povesteste despre Vitelul de Aur pentru ca sa nu cadem si noi in aceeasi capcana!

      Iudaismul este apartenenta la o etnie, la o religie si la o responsabilitate. Atunci cand o singura mitzva (a tine post de Iom Kipur, de exemplu) este aleasa ca definitie a iudaismului, atunci acea porunca nu este nimic mai mult decat un nou Vitel de Aur…

      Pentru ca iudaismul, asa cum ne-a fost dat si cum trebuie sa il dam si noi mai departe, nu poate sta pe o singura fapta buna!

      Shabat Shalom!

      • Adina S. zice:

        Foarte interesante comentariile acestui rabin. L-am mai citit si in alte dati pe site-ul dvs, Otniela. Mi-a placut .

      • Ma bucur mult Adina S. ca v-ati oprit si la pericopele rabinului Sorin Rosen. Intr-adevar, comentariile dumnealui abunda in Intelepciune. Intelepciunea Torei , pe care Yeshua , Domnul nostru a implinit-o desavarsit de corect , conferindu -I dimensiunea altruista a Dragostei Divine.
        Sa fiti binecuvantata din Sion !

    • Shavua Tov, Dana ! Multumim pentru pericope si haftarale ! Sunt frumoase si ziditoare. ADONAI sa-ti rasplateasca aceasta frumoasa slujire , spre Slava Lui !
      Sa fii binecuvantata din Sion !

  8. Nathy Kimmer zice:

    Shalom U vracha Y acham ! A blessed wonderful Purim time celebration. Everybody must be happy ! Haman is gone , Yeshua is the Lord , Mighty Savior and Meshiach !!!!!
    I bless you Otniella …

  9. Daniel Alexandru Galeriu zice:

    Sarut mainile, Shalom
    Va doresc o sarbatoare aleasa si o primava armoniasa , incarcata de miresmele tuturor florilor, mai ales ale celor din Israelul D-voastra drag.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze, Duduie Otniela , minunata fiica a lui Iacov.

  10. Rebecca and Max T. Wolvin- Bonton zice:

    Our dearest Bat Zion

    Hope you had a blessed Purim time , rejoycing deeply in the Lord Almighty , The God of Israel. Yes we as messianics belive that the great Haman for our lives, Satan had been defeated forever through the blood of Yeshua Ha Mashiach. That s why we should be happiest people in the world becouse we do have a real Defense in our Saviour. Wishing you all the best , we need finally to say that we pray for you all the time. Let the River of the Holy Spirit flow upon ypour life, Otniella. ADONAI be with you !

    • Dear Rebecca and Max , Shalom ! I `m so glad you come and visit this site. It `s a real joy for me knowing many messianics follow my blog. Yes, Haman is defeated for ever, thorough the Blood of Jesus Christ. Thanks very much for your beautiful prayers. May the River of The Holy Spirit flow richly upon you , there in England and upon us here, in Romania.
      Be blessed from Zion, be blessed for Zion `sake !

  11. Chabod al Israel zice:

    Schallom Otniela Bath Tzion. Very nice work ! good for you daughter. I m a messianic jew from Ashkelon Israel and Im impressed of your site. Praised be HaShem ! be blessed and strenghtened in Yeoshua Ha Meshiach.

  12. Sysko zice:

    I adore it how these articles release some wonderful info, so fascinating. Maintain it up, maintain it actual! God bless you !!!!!

  13. Joshua Lesner zice:

    schallom ! chag Purim ! it s nice to find your site otniela bat Zion. Adonay bless you…and give you joy and bless in your work

  14. Giovana Canevari zice:

    Shallom Otniella ! I wish you a wonderful Purim…I m a christian loving messianic Israel from Italy.

  15. Yael Fellhauer zice:

    Hi, Schallom , Chag Purim Otniella ! Nice to meet your site. It s wonderful I m so impressed you work I agree with all your statements shared on couse I m a messianic jew too. Be blessed dear , Barukh Habbah !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )


Conectare la %s