Dumnezeul Triunic al Bibliei

         Studiu  de Otniela – Daniela Onu

DUMNEZEU-TATAL ( ABBA )           

Ce putem spune despre felul in care DUMNEZEU adesea S-a descoperit omului in Vechiul Testament? Cand profetul Ezechiel a avut vedenia lui Dumnezeu in 593 i Ch , el L-a descris asezat deasupra unei intinderi ce despartea creaturile de aratarea SLAVEI Domnului. Astfel el a vazut ” asemanarea unui scaun de domnie , ceva ce era ca o piatra de safir …cu aratarea unui chip de om care sedea deasupra ” ( Ezechiel 1: 26 ). Cu ce Se aseamana Ivirea  lui Dumnezeu-Tatal? Ea este perceputa si asimilata   chipului uman.
Vei zice : ” Mie mi s-a spus ca Dumnezeu este Duh “. Da , dar EL este DUH cu forma misterioasa si nu ceva nedeslusit, asemanator aburului sau norilor ce plutesc in spatiu. Aici este MAREA DIFERENTA pe care nu o pot face unii, intre Dumnezeu-Tatal, si Dumnezeu-Duhul Sfant! Apostolul Ioan, in Apocalipsa , IL aseamana cu splendoarea reflectarii nestematelor. EL spune : ” Numaidecat am fost rapit in Duhul. Si iata ca in CER era pus un scaun de domnie , si pe scaunul acesta de domnie sedea CINEVA. Cel ce sedea pe el , avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu; si scaunul de domnie era inconjurat cu un curcubeu ca o piatra de smaragd la vedere” ( Apoc 4:2-3). Mai departe, aici.

Anunțuri

Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Studii biblice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Dumnezeul Triunic al Bibliei

  1. Karen Charsky zice:

    Very- very good article Otniella ! Hope many our dear jews will find their answers about uniqueness of our ” Triunic Dumnezeu .” Great ! Bless you anytime dearest Otniella.

  2. Anca Gore zice:

    Draga Otniela
    Sunt o cititoare inraita a saitul Dumneavoastra. Marturisesc la randul meu ca va citesc de cateva luni, iar astazi am intrat live pentru ca acest articol este atat de corect scriptural, incat trebuia intr-un fel sa va multumesc pentru el.
    Sunt din Cluj si sunt inginer electronist. Nu am scris poezii niciodata ( poate doar in gimnaziu cand m-am indragostit de imaginea lui Alain Delon din filmul ” Zorro ” ) , sunt insa o consumatoare de poezie invederata. Ceea ce m-a tinut aproape de blogul Dumneavoastra este credinta pe care o promovati, foarte puternica ( eu sunt penticostala ) , si cultura careia ii apartineti. Sunteti evreica ( mesianica ) si asta nu ma poate lasa indiferenta datorita originilor mele evreiesti ( bunica mea, mama tatalui meu a fost evreica ).
    Va felicit sincer, in Numele Domnului Isus pentru blog , pentru continutul lui bogat si interesant si va multumesc pentru toata mana cereasca pe care o pregatiti mereu tuturor vizitatorilor. Shalom . Cu dragoste de sora , Anca.

    • Draga Anca ,
      sunt incantata sa va cunosc . Ma bucur ca sunteti ” o cititoare inraita a site-ului meu „. Acest lucru imi demonstreaza ca va intereseaza ceea ce se scrie pe acest blog . De asemenea ma bucur sa stiu ca acest modest studiu este de folos fratilor mei. Nu cred ca mi-as dori altceva, decat sa stiu ca sunt un bun soldat credincios in post , in Marea Armata a lui Yeshua. Glorie Lui !
      De asemenea ma bucur ca aveti radacini evreiesti. De-o vreme – si aceasta este numai Lucrarea Duhului Sfant – ma viziteaza multi asemenea frati care isi reconsidera originile vis-a – vis de poporul evreu. Este Lucrarea zilelor din urma cand Dumnezeu Isi strange Israelul ( fizic si spiritual ) sub Aripile Sale. Dumnezeu este Credincios tuturor Promisiunilor Sale , ” EL nu este om ca sa minta , nici fiu de om ca sa-i para rau.”
      La fel , cu dragoste de sora , in Yeshua Ha Mashiach , va astept cu mult drag in continuare, si va doresc Viata din belsug. Sa fiti binecuvantata de Dumnezeul lui Abraam , Ytzak si Yakov. !

  3. Dana zice:

    Shabat Shalom . E Shabat si avem o pericopa frumoasa :

    TERAPIA PRIN DRAGOSTE (Vaera 5768 ; Exodul 6:2-9:35)
    Scris de Sorin Rosen
    Vineri, 04 Ianuarie 2008 02:00
    In primul Shabat din 2008, un gand bun si o urare de bine, cu sanatate si succese pentru toti. Si, asa dupa cum v-am obisnuit, un mesaj al Torei din pericopa acestei saptamani, de aceasta data prin cuvintele rabinului american Avi Weiss…
    De cele mai multe ori, cand Tora ne vorbeste despre o porunca a lui Dumnezeu, detaliile acestei porunci o insotesc de asemenea. Insa pericopa acestei saptamani ofera o exceptie de la regula. In Exodul 6:13, Tora spune: „Si Dumnezeu le-a vorbit lui Moshe si lui Aaron si le-a poruncit sa le spuna catre copiii lui Israel.” Insa nu ni se precizeaza ce anume li s-a spus.

    Realitatea este ca anumite situatii trec dincolo de cuvinte. Atunci cand emotiile sunt mari, atunci cand trairea momentului este uriasa, cuvintele nu pot in nici un caz fi de ajuns. De exemplu, in Hagada (cartea pe care o citim de Pesah), unul din lucrurile pe care le spunem este ca daca Dumnezeu ne-ar fi adus la Muntele Sinai insa nu ne-ar fi dat Tora, „daieinu”, ne-ar fi fost destul. Oare este adevarat?

    Ce valoare ar fi avut prezenta la Muntele Sinai daca nu ni s-ar fi dat Tora? Un raspuns poate fi si acela ca simpla prezenta acolo, Revelatia in sine, chiar fara cuvinte, a avut destula putere pentru a ne face sa afirmam ca ne-ar fi fost destul. A Il intalni pe Dumnezeu ne-ar fi fost destul. Urmand aceeasi idee, simpla porunca divina ca intalnire cu Divinitatea, chiar fara cuvinte, era atat de importanta incat cuvintele erau de prisos.

    Ne intrebam, desigur insa, de ce tocmai in acest episod cuvintele nu erau necesare? In multe alte situatii Dumnezeu le porunceste lui Moshe si lui Aaron si apoi ni se spune exact si porunca… Ei bine, poate ca si in acest caz porunca a fost mentionata. Textul ebraic ne spune ca „Dumnezeu le-a poruncit (va’ietzavem)” si apoi apare un cuvant de doua litere, cuvantul „el” (catre). Moshe si Aaron au primit poate aici porunca de a vorbi catre popor, cu poporul, de a-si indrepta cuvintele catre acestia, de a-i implica activ si de a-i aduce mai aproape…

    Sifrei ne vorbeste exact despre aceasta idee spunand: „Dumnezeu le-a spus lui Moshe si lui Aaron: ‘Vreau ca voi sa stiti ca israelitii sunt oameni incapatanati si problematici; trebuie asadar sa acceptati aceasta misiune, de a-i conduce, intelegand de la bun inceput ca va vor blestema si va vor lovi cu pietre.'” Ibn Ezra, un alt comentator al Torei, urmeaza aceeasi idee spunandu-ne ca Moshe si Aaron au primit porunca de a fi rabdatori cu poporul evreu si de a nu se supara pe ei, chiar si atunci cand acesta refuza sa ii accepte si sa creada in ei ca lideri.

    Aceasta idee are un sens profund in contextul dat. Imediat dupa acest episod, poporul evreu este prezentat ca plangandu-se de Moshe si Aaron si de eforturile lor de a-i elibera din sclavie. (Exodul 5:21)

    Aceasta abordare are, chiar si in zilele noastre, un ecou profund. Spre exemplu, se intampla sa existe multe si frecvente frictiuni intre diverse grupari, chiar si in randul iudaismului, unele dintre acestea degenerand uneori in violenta. Tora ne invata ca raspunsul la probleme nu este aruncatul cu piatra sau aratatul cu degetul. Rabdarea si dragostea sunt de cele mai multe ori raspunsul potrivit.

    Un enorias a venit odata la rabinul sau. Fiul meu incalca Shabatul. Ce ar trebui sa fac?”, l-a intrebat el pe rabin. „Iubeste-l.”, a raspuns rabinul. „Insa el incalca Shabatul in public.”, a continuat enoriasul. „Atunci iubeste-l si mai mult.”, a raspuns rabinul.

    Aceeasi este si porunca pe care Dumnezeu le-o da lui Moshe si lui Aaron „catre copiii lui Israel”. Calea catre inima unui om sau catre inima unei natiuni nu este prin pietre sau cuvinte dure, ci, mult mai adesea, prin dragoste.
    Shabat Shalom!

    Spor la studiul Torei va urez si eu !

    • Shabat Shalom, Dana ! Toda Rabba pentru pericope. Si aceasta este foarte frumoasa , intr-adevar, pentru ca Torah se reveleaza oamenilor plenar numai in Dragoste. Cine afirma ca Dumnezeul Torei este doar Unul Drept , ca Dreptatea prevaleaza Dragostei , se insala. Torah nu putea fi implinita decat in Dragoste, de aceea Yeshua este IMPLINIREA EI SUPREMA. Glorie Lui !

  4. Rudy Morrison zice:

    Shalom Otniella , daughter of Zion. I appreciate sincerly your study about the Trinity. I can say as a theology professor ( at Cardif , England ) that you look very theologian. Your all thinking is very clear, very rational and it is seen that you have a strong knowledge of the Bible. As for the only one thing that I have to do is to congratulate for your work and your ministry for Christ Jesus among your people. I pray for Israel added all messianics in the world becouse the time is very short , the events are rulling faster than before, so we as Church must accept that our Lord is to come quickly.
    That is why I bless you Otniella and of course I ll come often your site to encourage you. Blessed be Zion ! Blessed be the ” Triunic Dumnezeu al Biblie .” ( It s nice to start learning Romanian on your site ).

    • Shalom, Professor Rudy Morrison !
      I `m very glad you came my site. Thank you for all your special estimation about my theology. I am not a theologian but I try to present things in a good sincere biblical sense. Yes , I fight to preserve myself in a biblical way , becouse I consider the Word of God the Rule for everybody `s life and faith.
      I agree with you , the time become shorter and shorter , day by day, and Yeshua is to come any time. That is why the true Church of God must put itself in good relationship with its elder brother Israel. Now it `s a proper time for a revival in the way we think , believe and behave , before God.
      I bless you , Professor Rudy Morrison, wishing you fulfilment in your spiritual life. Blesses from Zion !

  5. Cathy Moses zice:

    Here s a very special study about God made by our dear Otniella. It s proper useful to be read by everybody who wants to know more about the Almighty .
    Bless you all belivers in Yeshua the real Messiah , the Son of Adonai.

  6. Madi zice:

    Shalom Otniela ! Felicitari pentru studiul tau. Foarte clara imaginea lui Dumnezeu, si foarte biblica. Am invatat mult. Multumesc in Numele Domnului.

  7. Cristina Sitaru Stoian zice:

    Shalom Otniela iubita

    Ma alatur si eu celorlalti vizitatori ai blogului Dvs si imi exprim multumirea pentru acest minunat studiu pe care ni l-ati pregatit cu profesionalism si spiritualitate.
    In timp ce meditam la cele scrise de Dvs si luand verset cu verset, parca deodata am vizualizat mai bine, in minte si in suflet , cum este Dumnezeul nostru Triunic. Imi place mult ca in ceea ce prezentati, Dvs mergeti intotdeauna la miez , la lucrurile cu-adevarat importante pentru viata spirituala.
    Va multumesc pentru hrana pe care mi-o oferiti, faptul ca citind blogul Dvs, Otniela, mi-L pot reprezenta pe Hristos ca fiind ceea ce a fost si este , un Mantuitor evreu, care a venit in mijlocul poporului Sau si de-acolo ne-a trimis, prin sfintii Sai apostoli , mantuirea peste intregul pamant. Dumnezeul lui Israel sa va binecuvinteze , sa ne puneti intotdeauna pe masa sufletului hrana sfanta de care avem mare nevoie.

    • Shalom , draga Cristina !
      Va multumesc mult pentru apreciere , pentru frumoasele Dvs ganduri si impresii . Ma bucur ca site-ul acesta va este util, ma bucur ca acest mini-studiu v-a deschis mai mult orizontul cu privire la Imaginea Dumnezeului nostru. In cazul acesta telul meu este atins , iar eu imi pot dormi linistita somnul noaptea.
      Da, Yeshua ” a venit la ai Sai ” si tot la ei Se va reintoarce. Ferice de cine intelege si accepta calauzirea Duhului lui Dumnezeu in discernerea acestor adevaruri profetice.
      Va doresc mult Shalom in inima si in viata. Stati mereu langa Izvor , Cristina , ca sa va adapati din limpezimea Cuvantului Sfant. Sa fiti binecuvantata din Sion !

  8. Dana zice:

    PERICOPA BO (Exodul 10:1-13:16)
    DE CE? (Bo 5762)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 17 Ianuarie 2002 02:00

    Semne de intrebare

    [DE CE DISTRUGE DUMNEZEU EGIPTUL?]
    Am discutat, pe parcursul a catorva din comentariile trecute, despre motivul pentru care Dumnezeu loveste Egiptul cu plagi. Am citit – separat de aceasta – multe comentarii in care se explica pe larg de ce au existat tocmai 10 plagi, de ce au fost date tocmai in aceasta ordine, de ce unele au fost date prin mana lui Moshe si altele cu ajutorul lui Aharon, fratele acestuia. Intrebarea la care doresc sa gasesc un raspuns acum este un „de ce” mai mare, un „de ce” universal… De ce distruge Dumnezeu Egiptul?
    Un motiv simplu este bineinteles pentru a-i pedepsi pe egipteni. Pentru a le plati cu aceeasi moneda „in schimbul” a tot ce au facut acestia evreilor in toti anii de robie. Motiv comod, insa problematic. Tora ne indica explicit, in cateva randuri (in versetele [8.22], [9.6], [9.26] si [11.7]) ca in cazul mustelor, al mortii vitelor, al grindinei si al mortii primilor nascuti, evreii nu au avut de suferit deloc. Lucru care ne duce cu gandul ca la celelalte plagi sau macar la o parte din ele, evreii au suferit deopotriva cu egiptenii. Pentru ce au avut de platit evreii? Si cum se impaca asta cu pedepsirea egiptenilor?
    Un alt motiv invocat de comentatori este – poate va va surprinde – incercarea de „a trage de timp”. In legamantul facut cu Avraham, Dumnezeu promisese ca urmasii acestuia vor fi sclavi intr-o tara straina timp de 400 de ani. La momentul in care incep plagile asupra Egiptului, o buna parte din acesti 400 de ani nu se scursese inca. Midrash-ul explica faptul ca Dumnezeu a dorit sa previna o eventuala „critica” a lui Faraon care sa-I ceara restul de ani de sclavie a evreilor in cazul in care Dumnezeu ar fi eliberat poporul mai devreme. Prin plagi si devastarea Egiptului, Faraon a fost fortat sa ii elibereze el insusi pe evrei. Mai mult decat atat, Tora ne spune, aproape de finalul pericopei Bo: „Timpul cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan a fost de 430 de ani.” Patru sute de ani in Egipt – restul in Canaan, inainte de robie. Din nou corect, insa insuficient…
    Raspunsul la intrebarea din subtitlu este unul putin mai dificil si cu implicatii mai vaste. In versetul 10.2, Dumnezeu spune urmatoarele:
    Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat acolo, ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!”
    Pare scris negru pe alb. Dumnezeu doreste sa devasteze Tara Egiptului cu cele zece plagi pentru ca noi, cei de astazi si sutele de generatii de dinaintea noastra sa avem ce povesti copiilor nostri. Dincolo de pedepsirea egiptenilor, minunile, semnele si plagile din Egipt sunt menite sa ne intareasca credinta in Dumnezeu. Sa stabileasca o baza pentru aceasta si sa asigure – cu ajutorul nostru, desigur – o continuare a acestei credinte si un transfer catre generatia viitoare.
    Am spus in comentariul de saptamana trecuta ca iudaismul nu duce lipsa de minuni, insa nici nu se bazeaza pe acestea. Si nu am de gand sa retractez… Intreb atunci (in speranta ca firul logic pe care am pornit spre rezolvarea problemei nu s-a incurcat deja): nu exista oare o contradictie? Pe de o parte, iudaismul – ca religie – nu se bazeaza pe minuni. Pe de alta parte, Dumnezeu face minuni in Egipt pentru ca generatiilor viitoare sa li se intareasca credinta in El. Ciudat, nu?

    Dar despre aceasta, la rubrica „Ce putem invata pentru astazi?”…

    Ce putem invata pentru astazi?
    [UN PAS MIC PENTRU OM, UN PAS MARE PENTRU OMENIRE]
    Conditia de sclav este una din cele mai cumplite „variante” pe care un om le are pentru a-si trai viata. Inseamna injosire, inseamna granite si limite arbitrar impuse, inseamna tot ce oamenii au incercat sa distruga si sa faca uitat in ultimul secol.
    Despre iesirea din Egipt, Tora ne spune doua lucruri contradictorii. In versetul [12.41] se spune ca „dupa trecerea a 430 de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea.” Doar cateva pasaje mai tarziu, in [12.51], se precizeaza ca: „In mijlocul acelei zile a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor.” Pai, noaptea sau in mijlocul zilei?!?
    Expresia „in mijlocul acelei zile” are in Tora o conotatie profunda. In ebraica ea este BEETZEM HAIOM HAZE si va este poate cunoscuta putin din comentariul la pericopa Vaieshev. Despre ce este vorba: in patru ocazii majore, Tora foloseste aceasta sintagma pentru a accentua un eveniment. La inceperea potopului, la iesirea din Egipt, la Muntele Sinai, atunci cand Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci si la moartea lui Moshe si intrarea in Eretz Israel. Si toate aceste cazuri au fost deopotriva un sfarsit si un inceput. O sa explic pe indelete…

    Noach construieste arca timp de 120 de ani. Nimeni nu il intreaba de ce, iar el nu spune de ce. Lumea nu se schimba, oamenii continua sa fie rai, omenirea isi semneaza condamnarea la moarte. Si in momentul cand apele incep sa creasca – Midrash-ul povesteste – oamenii isi spun unii altora: „Nu il vom lasa pe Noach sa se salveze! Sa moara si el impreuna cu noi!…” Iar Dumnezeu l-a facut sa intre in arca beetzem haiom haze (in plina zi).
    Timp de zece plagi si multi ani, Faraonul Egiptului a refuzat cu obstinatie sa ii lase pe evrei sa plece. Si acum, cu tara devastata si populatia plangandu-si mortii, Faraonul alearga pe strazi in plina noapte si ii roaga, ii implora pe evrei sa plece. Le da orice, permisiune, bani, aur, numai sa plece… Iar Dumnezeu ii scoate din Egipt beetzem haiom haze (in plina zi), pentru ca toata lumea sa vada.
    La Muntele Sinai, Cele Zece Porunci sunt date de asemenea beetzem haiom haze pentru ca toata omenirea sa vada cum Dumnezeu i-a ales pe evrei drept poporul Sau.
    Iar cand intreaga calatorie prin desert ia sfarsit si Moshe trebuie sa se urce pe munte pentru a vedea tara in care nu va avea voie sa intre, evreii nu vor sa il lase sa plece, nu vor sa se desparta de conducatorul lor. Aceeasi evrei care se revoltasera impotriva lui, care ii cerusera apa, mancare, care spusesera ca „era mai bine in Egipt”, aceeasi evrei se caiesc acum si nu il doresc pe Moshe plecat. Iar Dumnezeu ii porunceste sa se urce pe munte beetzem haiom haze, pentru ca toata lumea sa vada, pentru ca toti sa recunoasca puterea si maretia Creatorului.
    Dupa ani de exil, Holocaust sau comunism, in zilele de azi suntem cu totii beetzem haiom haze (in plina zi, in plina lumina). Avem indatoriri, avem lucruri pe care trebuie sa le facem acasa, la servici, pe strada. Dar mai avem – pe langa toate acestea – si „reflectoare” asupra noastra. Avem in spate istoria si credinta a zeci de generatii, traditiile lor si modul lor de a se identifica cu iudaismul. Avem in fata, ca niste file albe, pe copiii nostri pe care sa ii invatam, carora sa le dam din ceea ce am primit, cat mai mult.
    Trebuie sa vada toti, peste ani si ani, ca noi am fost evrei. Trebuie sa vada asta in copii nostri, care vor fi si ei – probabil – beetzem haiom haze, in lumina reflectoarelor. Asta este misiunea noastra de acum. Si Cineva, acolo sus, ne priveste… Sa nu-L dezamagim!
    In pericopa de saptamana aceasta, Tora ne spune ca devastarea Egiptului a fost facuta de catre Dumnezeu pentru ca noi sa stim „ca El este Dumnezeu.” Dar versetul 10.2, in care se afirma acest lucru, nu spune doar atat. Accentul principal nu cade pe existenta lui Dumnezeu, si nici pe recunoasterea de catre noi sau fiii nostri a faptului ca El este Dumnezeu. Accentul cade pe actiunea de a povesti, pe povestirea insasi, pe porunca de a spune fiilor.
    Logica este urmatoarea: a povesti, la masa de Seder, istoria iesirii din Egipt este o porunca data evreilor. Iar evreii cred in Dumnezeu (pentru ca altfel nu s-ar afla la masa de Seder, nu?). Insa lucrul mare, urias, pe care il realizeaza aceasta povestire este faptul ca transforma credinta in Dumnezeu in mod de a fi. Prin faptul ca evreii se aduna an de an, in seara de 14 Nisan, in jurul mesei (de acasa sau de la comunitate) si celebreaza Pesach-ul, pentru faptul ca deschid o Hagada si citesc – desi cunosc foarte bine povestea, care (evident) nu se schimba de la un an la altul – prin faptul ca Tora este citita in sinagogi in fiecare an (desi este aceeasi), prin faptul ca exista Talmud Tora si cursanti la Talmud Tora, prin toate acestea credinta lui Dumnezeu este transformata in practica, in mod de a trai.
    Se prea poate ca Dumnezeu sa loveasca Egiptul pentru a-i pedepsi pe egipteni. Se prea poate ca evreii sa fi avut si ei pacate si de aceea sa fi fost si ei atinsi de unele dintre plagi. Insa ceea ce este mai important decat toate acestea este faptul ca Dumnezeu a dorit ca noi sa dam mai departe aceasta poveste, sa o spunem fiilor si fiicelor noastre, pentru ca noi insine sa ne-o insusim.
    * * *
    Prin insasi actiunea de a da, crestem. Prin faptul ca povestim altora, stim si noi mai bine. Si – inca si mai mult – pentru a-i invata pe altii suntem noi obligati sa invatam.
    Gasiti si voi pe cineva pe care sa il folositi in scopul asta! Poate fi fiul sau fiica, prietenii, cei de la comunitate, chiar mama sau tatal. Nu e tarziu sa invatam la nici o varsta. Si nu e niciodata tarziu (si in nici un caz o rusine) sa cautam si sa gasim, cu ajutorul celor de langa noi, acele cateva minute pe saptamana pentru a „creste”.
    Shabat Shalom!
    Spor la studiul Torei

  9. Pingback: loans 5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s