Europa , spre CINE si spre CE te indrepti ? !! – ( 1 )

Atentie,  Popor al lui Yeshua ! Domnul nostru chiar vine !

         UN ACORD FOARTE PERICULOS

                           Lisabona

In data de 13 decembrie 2007 , cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au semnat la Lisabona, capitala Portugaliei, un document fundamental care va intra in vigoare in momentul in care toate statele il vor confirma ca fiind de acord cu masurile lor de drept constitutional. Acest acord nu este altceva decat un artificiu legal ce face posibila infiintarea unui stat totalitarist.
Acordul reformator incheiat la Lisabona este unul dintre cele mai actuale si mai importante subiecte legate de activitatea Uniunii Europene. Acest document constitutional reprezinta baza legala pentru intreg dreptul european si determina raportul dintre fiecare stat membru in parte si Uniunea Europeana, precum si cel dintre Uniune si fiecare cetatean al ei. Daca aceste aspecte sunt cat de cat cunoscute de opinia publica, faptul ca acordul constitutional contine numeroase dispozitii care ridica Uniunea Europeana la nivelul unui stat totalitarist  a fost ascuns cu grija de catre cei care l-au redactat, si aceasta bineinteles pentru a nu starni reactii critice vehemente din partea cetatenilor europeni.
Nu vom analiza acum pe rand toate paragrafele care alcatuiesc acordul constitutional ce promoveaza aceasta tendinta totalitarista, dar ne vom concentra atentia asupra unui articol fatal al Constitutiei, pentru ca in acesta , prin termeni bine alesi, este formulata extrem de precis pretentia Uniunii Europene de-a se constitui la un moment dat intr-un stat totalitarist. Iata cum suna acest controversat Articol 48 , Paragraful 2 al noului acord incheiat: ” Guvernul fiecarui stat membru , Parlamentul European sau Comisia, poate prezenta Consiliului propuneri de modificare a acordurilor incheiate anterior. Aceste propuneri pot avea ca scop o extindere sau o reducere a competentei acordate Uniunii in cadrul acordurilor respective. Propunerile vor fi transmise Consiliului European, dupa care vor fi aduse la cunostinta fiecarui parlament national in parte.” ( Mai departe lectura se continua  aici )

Anunțuri

Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Stiri, Teologie si Spiritualitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Europa , spre CINE si spre CE te indrepti ? !! – ( 1 )

  1. Kelly Askenazi zice:

    It s a very CO….OOOOLLL article Otniela. Thanks sharing all these things with us. Adonai bless yur heart with much more from His peace and grace. Bless you and your work here your site.

  2. Dana zice:

    Shabat Shalom!

    PERICOPA VAISHLAH (Geneza 32:4 – 36:43) |
    FATA IN FATA (Vaishlah 5767)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 07 Decembrie 2006 02:00

    In pericopa din aceasta saptamana, Iaacov se intoarce acasa si se reintalneste cu Esav. Este o intalnire plina de tensiune, o intalnire din care Iaacov poate iesi foarte rau, ba chiar este posibil sa nu iasa deloc. Este o intalnire pentru care Iaacov este nevoit sa trimita daruri inaintea sa (32:4-6), sa isi imparta tabara in doua, sperand ca macar parte din familie sa supravietuiasca (32:8-9) si sa se roage cu ardoare (32:10-13).

    Si, sincer, m-a framantat dintotdeauna intrebarea: Oare de ce vrea Iaacov sa se intalneasca cu Esav? De ce este necesar sa vina inapoi in Tara Canaanului? Nu poate sta acolo unde este, nu poate merge in alta parte? Desigur, un raspuns foarte simplu este acela ca in versetul 31:3, Dumnezeu Insusi i se arata lui Iaacov si ii spune: „Intoarce-te in tara parintilor tai si in locul in care te-ai nascut si Eu voi fi cu tine.”
    Un motiv suficient de bun si de clar pentru a se intoarce, nu-i asa? Da, insa ce vrea oare sa spuna Dumnezeu cu acest verset?

    –––––––––––––––––––––––––––

    Daca ne uitam cu atentie, in intreaga viata a lui Iaacov trasatura definitorie, „firul rosu” al povestii sale este TEMEREA. Incepand chiar de la nastere, Iaacov este cel de-al doilea, cel aparent fara putere, care reuseste doar sa prinda calcaiul (ekev) fratelui sau (25:26). El este un „ish tam ioshev ohalim”, un om simplu, care locuieste in corturi (25:27). Iaacov „fura” binecuvantarea parinteasca, insa numai la indemnul Rebecai (27:6). Iar atunci cand lucrurile degenereaza, cand conflictul dintre el si Esav este pe cale de a fi escaladat, Iaacov fuge (28:5). La Lavan, lui Iaacov ii trebuie douazeci de ani de munca incheiati pentru a dobandi ceea ce i se cuvine. Iar la final, atunci cand devine clar ca relatia cu Lavan este si ea in pericol, Iaacov fuge din nou (31:20).

    Insa in intalnirea cu Lavan din finalul capitolului 31, Iaacov devine barbat cu adevarat. Pentru prima data in viata, in versetele 31:36-37, Iaacov „isi ia inima in dinti” si vorbeste:

    „Iaacov a vorbit si i-a spus lui Lavan: Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atata inversunare. Mi-ai cautat prin toate lucrurile si ce ai gasit din lucrurile din casa ta?! Scoate-le aici inaintea fratilor mei si fratilor tai si lasa-i sa judece ei intre noi! Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu insumi te-am despagubit pentru ele; imi cereai inapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig si-mi fugea somnul de pe ochi. Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru turma ta si de zece ori mi-ai schimbat simbria. Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraham, pe Acela de care se teme Itzhak, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele si ieri noapte a rostit judecata.”

    Pentru prima data in viata, dupa douazeci de ani de munca, Iaacov vorbeste cu adevarat… Si acesta este momentul in care, la inceputul pericopei noastre, el trebuie sa isi intalneasca fratele si sa il priveasca in ochi. Pe tot parcursul pericopei din aceasta saptamana, un cuvant care revine aproape obsesiv este „panim” (fata, figura). Iaacov numeste locul in care se intalneste cu ingerul Peniel („pnei Elokim”, fata lui Dumnezeu). Iaacov trimite soli (sau ingeri) lefanav, inaintea sa catre Esav. Iar in versetul 32:21, Iaacov le porunceste solilor catre Esav: „Va’amartem gam hine avdeha Iaacov ahareinu, ki amar: ahapra panav baminha haolehet lefanai, ve’aharei hen ere panav, ulai isa panai.” („Sa ii spuneti [lui Esav]: Iata, slujitorul tau Iaacov este in urma noastra. Caci a spus: Il voi potoli cu ofranda aceasta care merge in fata mea, iar apoi il voi vedea fata in fata, poate ma va primi cu o fata [binevoitoare].”)

    Oare de ce vine Iaacov in Canaan? Si oare ce vrea sa ii spuna Dumnezeu in versetul 31:3 („Intoarce-te si Eu voi fi cu tine.”)? O explicatie simpla este ca Dumnezeu doreste sa il asigure ca totul va fi bine, ca il va apara, ca nimic rau nu i se va intampla… Insa acest lucru, si poate NUMAI acesta, s-a intamplat in toata viata lui Iaacov pana acum! Sincer, ceea ce cred ca Dumnezeu vrea sa ii spuna este ca este timpul sa devina adult! Cred ca Dumnezeu vrea sa ii spuna ca poate deveni ceea ce este menit sa fie, cel de-al treilea patriarh, mentinand astfel vie relatia cu El, numai daca vine acasa si isi priveste fratele in ochi…

    In versetele 32:25-32, chiar in toiul pregatirilor pentru intalnirea cu Esav, Iaacov ramane singur si lupta (32:25). Nu mai este nimeni care sa il salveze, nu mai exista parinti, nu mai exista slujitori, Iaacov este pe cont propriu. Si acesta este momentul in care chiar si Dumnezeu urmareste lupta „de departe”, o lupta intre el si un inger, conform Midrash-ului, chiar Satan, ingerul pazitor al lui Esav. Este momentul in care Iaacov (de la radacina „ekev”, insemnand „calcai” – Geneza 25:26) devine Israel (de la „sarita im Elokim ve’im anashim va’tuchal”, „care se lupta cum Dumnezeu si cu oamenii si invinge” – Geneza 32:29). ESTE MOMENTUL IN CARE FUGA LUI IAACOV INCETEAZA!

    In Midrash (Bereshit Raba 14:7), rabinii comenteaza asupra versetului din Geneza 2:7 in care Tora ne spune ca omul a fost creat din „afar ha’adama”, din praful pamantului. Spune Midrash-ul: „‘Afar’ inseamna de fapt ‘ofer’ (un om tanar). Cand Adam si Eva au fost creati, au fost creati in varsta de douazeci de ani, in plinatatea puterii lor.”

    Poate ca acestia sunt cei douazeci de ani ai lui Iaacov. Poate ca sunt anii in care Iaacov a incercat sa ajunga la plinatatea puterii sale, inainte de a isi infrunta destinul. Poate ca toti anii in care a ezitat au fost de fapt anii „copilariei”, aceia in care parintii trebuiau sa aiba grija, in care fuga era solutia unei probleme, in care viata era simpla, „traita in corturi”… Abia acum, dupa douazeci de ani cu Lavan, Iaacov infrunta lumea reala! Abia acum il priveste pe Esav in ochi si, desi se teme, se pregateste, se roaga si trimite daruri pentru a dezamorsa o situatie…

    De cate ori nu suntem si noi in fata acelorasi dileme? De cate ori nu am dori poate sa ne refugiem in lumea „cortului”, in lumea in care altii sa aiba grija de noi, in lumea in care daca gresim sa ne putem ascunde si sa nu fim raspunzatori? Insa spre deosebire de Adam si Eva, noi ne nastem inainte de douazeci de ani! Ne nastem, precum Iaacov, intr-o lume in care intr-adevar altii, parintii nostri, au grija de noi, insa pe care trebuie sa o parasim la un moment dat… Ne nastem in Gradina Edenului, in locul in care de obicei nu se intampla lucruri rele, in locul unde mama si tata au grija ca totul sa fie perfect. Ne nastem acolo pentru a ne incepe viata cu speranta, cu inocenta si naivitate, pentru a fi feriti o perioada de timp, asemenea lui Iaacov, de tragedii, de nevoi, de durere…

    Insa paradisul nu este etern! Nici chiar pentru Adam si Eva nu a fost, caci Dumnezeu le-a pus inainte „cheia” catre lumea si destinul oamenilor – Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. Iar atunci cand ajungem in lumea aceasta, ceea ce suntem meniti sa facem este sa nu fugim ci sa luptam! Cand si cat suntem aici trebuie sa incercam sa luam viata cu bune si cu rele, cu raset si cu lacrimi si sa incercam sa facem, pentru noi si pentru ceilalti, o lume mai buna. Acesta este destinul nostru ca oameni si asa trebuie sa faca si Iaacov daca vrea ca Dumnezeu sa fie cu el. Trebuie sa privim greutatile in fata si sa intelegem ca a fi oameni inseamna a lupta, a lupta cateodata cu Dumnezeu, cateodata cu oamenii, a fi biruitor uneori, a pierde alteori…

    Personal, daca as putea sa imi aleg destinul, daca as putea alege intre a trai in Gradina Edenului in absenta Pomului Cunoasterii si a privi viata in fata, aleg a doua varianta. Aleg sa vad bucuria unei nunti si tristetea unei inmormantari, sa imi utilizez potentialul la douazeci si patruzeci si saizeci si nouazeci si, daca va voi Atotputernicul, chiar la o suta douazeci de ani, pastrand cu mine o frantura din Gradina Edenului si din dulceata copilariei… Aleg sa nu fug de viata, ci sa o traiesc. Aceasta este viata care mi-a fost data, ca om pe acest pamant, si, sincer, Il iubesc pe Dumnezeu doar si pentru atat!

    Shabat Shalom!

  3. Dana zice:

    Sabat Salom,
    Haftaraua pericopei VAISHLAH este Cartea Obadyah.
    (Obadyah = Slujitor al lui Yah)
    1. Prorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: – „Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: „Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” –
    2. „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
    3. Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pământ?”
    4. Dar chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul”.
    5. Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tâlhari de noapte, – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă?
    6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
    7. Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe care nu le-ai băgat de seamă!
    8. „Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?
    9. Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
    10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.
    11. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
    12. Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!
    13. Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
    14. Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
    15. Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
    16. Căci, după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.”
    17. „Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.
    18. Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămâne nici unul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!
    19. Cei de la miazăzi vor stăpâni muntele lui Esau, şi cei din câmpie ţara Filistenilor; vor stăpâni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul.
    20. Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpâni ţara Canaaniţilor până la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miază-zi.
    21. Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.”

    Haftaraua se imbina perfect cu pericopa si asta gratie armoniei / frumusetii desavarsite a Tanach-ului.
    Daca privim urmatoarele versete:
    Geneza 35
    9. Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvântat.
    10. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.
    11. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
    12. Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”
    13. Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise.
    14. Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.
    15. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.

    Mergem mai departe si citim:
    Geneza 36:
    1. Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom.
    2. Esau şi-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Ţibeon,
    3. şi pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. –
    4. Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;
    5. şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan. –
    6. Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele, şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan, şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov.
    7. Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.
    8. Esau s-a aşezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.

    Daca ar fi sa-l intalnesc astazi pe Esau l-asi felicita pentru hotararea sa de a parasi tara Canaan in favoarea fratelui sau Israel!
    Deci la vremea aceea Iacov /Israel a ramas pe loc in Canaan si Esau s-a mutat pe muntele Seir!
    Esau a luat o hotarare clara si foarte buna atat pentru neamul sau dar si pentru neamul fratelui sau Israel.
    Timpul a trecut dar Cuvantul Domnului a ramas intiparit pe Sulurile Sfinte.
    Ce vreau sa spun cu acestea?
    Tara Sfanta este de drept a israelitilor si nu are sens ca urmasii lui Esau sa o cotropeasca deoarece se vor alege cu toate profetiile scrise de proorocul Domnului Obadyah .

    Cuvantul Domnului vestit de proorocul Obadyah este foarte puternic si avertizeaza nu numai pe urmasii lui Esau dar si neamurile!

    Obadyah
    10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.
    11. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
    12. Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!
    13. Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
    14. Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
    15. Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
    16. Căci, după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.”
    17. „Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

    Asa cum inteleg eu Cuvantul Domnului, oricine face dezordine si deranjeaza ( ca sa nu spun mai mult…) israelitii in Tara lor ISRAEL, se va alege cu necazurile mentionate mai sus de proorocul Odadyah!
    Multa pace si binecuvantare in Numele lui Yeshua Ha Mashiah!

    • Hag Sameach , Dana ! Multumim pentru pericopa Vaishlah si pentru haftaraua aferenta ei. Da, Obadia este un profet care se ocupa de pornirile edomite ( acele porniri ostile Israelului ). Domnul sa aiba mila de toti, sa le intoarca inimile spre BINE. Cuvantul Lui este cat se poate de clar. Ferice de cine Il intelege si Il accepta intr-o inima curata, si curatita in Marea Lumina ( ca tot suntem in Hanuka ). Amen !

  4. Dana zice:

    Sabat Salom!

    PERICOPA VAIESHEV (Geneza 37:1 – 40:23) |
    CINE E DE VINA? (Vaieshev 5762)
    Scris de Sorin Rosen
    Vineri, 07 Decembrie 2001 02:00

    Semne de intrebare

    [A CUI ESTE VINA?]
    Intrebarea completa ar fi „A cui este vina pentru tot ce i se intampla lui Iosef?” La prima vedere, fratii lui sunt oameni rai, fara suflet, invidiosi si cu o multime de defecte. Pentru orice om a-ti vinde fratele in sclavie este un lucru de neiertat. Circumstantele agravante sunt covarsitoare. Iosef nu le facuse nimic, nu venise sa-i ameninte. Ba chiar, fapta poate fi trecuta cu foarte multa usurinta la categoria „cu premeditare”, la categoria CRIMA ORGANIZATA.

    Pentru conformitate, textul biblic spune asa:

    „Iosef s-a dus dupa fratii lui si i-a gasit la Dotan. Ei l-au zarit de departe si pana sa se apropie el s-au sfatuit sa-l omoare. Ei au zis unul catre altul: «Iata ca vine fauritorul de visuri! Veniti acum, sa-l omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi; vom spune ca l-a mancat vreo fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visurile lui.»” [37.17-20]

    –––––––––––––––––––––––––––

    La prima vedere, lucrurile par clare: vina este a fratilor lui Iosef! Privind un pic mai de aproape pericopa in ansamblul ei, problemele se complica…

    In versetul 37.2, Iosef ii paraste pe fratii lui in fata tatalui lor.
    Un singur verset mai tarziu, in 37.3, Iaacob ii daruieste lui Iosef o haina pestrita, aratandu-si astfel dragostea fata de acesta. Si parca recompensandu-l pentru vorbele pe care le spunea despre fratii lui…
    In versetul 37:5, Iaacov viseaza ca el va domina peste fratii lui, apoi ii incita inca si mai mult povestindu-le acest vis cu o nonsalanta uimitoare.
    Un al doilea vis in care fratii ieseau – cum se spune – pe locul doi, Iosef li-l povesteste [37.9], apoi reuseste sa umple paharul repovestindu-l si in fata tatalui lor, Iaacov [37.10]
    Si parca toate acestea nu ar fi de ajuns, desi stiind ca fratii lui nu il au pe Iosef tocmai la suflet, Iaacov il trimite sa ii „controleze”, sfidand parca pericolul si invitandu-i pe acestia sa ia o atitudine. [37.13]
    Ce este cu toate aceste lucruri care aparent nu au sens? Pentru a gasi un raspuns, trebuie sa ne intoarcem cu circa 100 de ani in urma, la episodul in care Dumnezeu ii promite lui Avraham Tara Canaanului, Israelul de astazi. Atunci, in 15.7-8, Avraham il intreaba pe Dumnezeu: „Si cum am sa stiu eu ca ceea ce imi spui este adevarat?” Oare Avraham se indoia? Oare Dumnezeu putea sa spuna altceva decat adevarul?!? Cu siguranta NU! Insa Dumnezeu a reactionat la aceasta intrebare intr-o maniera oarecum stranie, spunand: copiii tai vor fi robi timp de 400 de ani intr-o tara straina. [15.14]

    Dumnezeu i-a spus lui Avraham: asa vei sti! Acesta va fi semnul! Si iata ca dupa o suta si ceva de ani, evreii, prin contributia lui Iosef si a faptului ca el a ajuns in Egipt, prin multitudinea de evenimente care au avut loc acolo si prin VOINTA DIVINA au fost salvati de la foamete, adusi in Egipt (intr-o tara straina), pentru ca mai apoi sa fie oprimati si transformati in sclavi. Abia atunci au gasit ei puterea sa strige catre Dumnezeu, sa se reintoarca la credinta, abia atunci au strigat suficient de tare si cu destul de multa convingere incat Dumnezeu i-a auzit si i-a salvat.

    Sclavia egipteana a avut un scop. Iosef a avut o misiune, de care probabil nu si-a dat seama de la inceput, insa a avut-o. Si aceasta misiune era sa ii convinga – direct sau indirect – pe altii, pe cei asemenea lui si facand parte din acelasi popor, ca Dumnezeu este Cel care stapaneste. Ca planul este al Lui. Ca El are „painea si cutitul” si ca oamenii ar trebui sa isi puna nadejdea si credinta in El.

    Se spune: „incurcate sunt caile Domnului”. Uneori asa este. Prin tot ce a facut Iosef (desi surprinzator), el i-a adus insa pe evrei pe o treapta mai inalta a legaturii lor cu Dumnezeu.

    [CE INSEAMNA „VALEA HEBRONULUI”?]
    In versetul 37.14, Iaacov il indeamna pe Iosef sa plece si sa isi caute fratii in Valea Hebronului. Si Iosef merge acolo unde ii porunceste tatal sau. In tot acest verset exista o singura problema, care insa schimba complet perspectiva. In Ioshua 14.12-13, Caleb se roaga de acesta:

    „Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Dumnezeu pe vremea aceea; caci ai auzit ca acolo sunt Ahachim, si ca sunt cetati mari si intarite. […] Ioshua a binecuvantat pe Caleb, fiul lui Iefune si i-a dat ca mostenire Hebronul”

    Pentru toti cunoscatorii de geografie (si bineinteles nu numai pentru ei) HEBRONUL ESTE UN DEAL! VALEA HEBRONULUI NU EXISTA! Talmudul raspunde la aceasta problema printr o analogie intre adancimile Hebronului si profunzimea, complexitatea planului lui Avraham (care este inmormantat in Hebron). Vinderea lui Iosef in sclavie de catre fratii lui se pare ca a fost o continuare a intrebarii lui Avraham catre Dumnezeu si a raspunsului Acestuia.

    Exilul egiptean, robia si opresiunea, urmau sa se intample urmasilor lui Avraham asa cum promisese Dumnezeu. Era ca un fel de soarta, implacabila si de neschimbat. Asa cum Moshe a fost, pe langa pozitia lui de lider al evreilor, o unealta in mana lui Dumnezeu (lucru care – cred eu – nu ii diminueaza deloc meritele, ba dimpotriva, i le extinde), la fel si Iosef a servit unui scop. Fara sa-si dea seama (asa cum am mai spus-o) de la inceput. Insa a avut rolul sau si si l-a dus la bun sfarsit…

    Ce putem invata pentru astazi?

    [DOAR NISTE IDEI…]
    Uitandu-se la un pahar care contine apa pana la jumatatea inaltimii sale, se spune ca un optimist vede ca „paharul este pe jumatate plin” iar un pesimist ca este „pe jumatate gol”.

    Asa dupa cum am incercat sa va arat, este usor, foarte usor, sa il vedem pe Iosef martir si pe fratii lui niste calai. Este evident, orice ar fi facut, nu merita sa i se intample ceea ce i s-a intamplat. Insa nu uitati ca pentru asta Iosef isi are locul sau in Tora si in istorie. Pentru povestea in care aparent a fost un martir si in care – la o analiza mai atenta – se dovedeste ca a gresit (voit sau involuntar) vis-a-vis de fratii lui. Cu greu, poate nu din primul moment, cu suferinte, Iosef si a inteles rolul si l-a jucat. S-a uitat in oglinda si a vazut dincolo de pahar, a vazut apa. A vazut dincolo de aparente, de faptul ca ceea ce i se intampla parea nedrept si dur. Si-a dat seama in cele din urma ca el si ceea ce se petrecea cu el erau parte din marele plan al lui Dumnezeu, la fel ca si orice altceva pe lume…

    Si cred ca lectia pe care Tora vrea sa ne-o predea in pericopa asta este aceea ca fiecare lucru care ni se intampla are un sens si ca procesul de crestere, procesul de maturizare, procesul de indeplinire a misiunii pe care am primit-o urmeaza cateodata o cale sinuoasa, cu multe ocolisuri. Sunt multe intrebari si multe piste false, multe situatii in care in loc sa ne intrebam „a cui e vina?” sau „Ce trebuie sa fac sa schimb lucrurile?” ar trebui sa incercam sa intelegem DE CE NI S-A INTAMPLAT? Si poate sa tragem invataminte…

    In tot ceea ce facem, dificultatile si problemele nu trebuie ocolite. Confruntarea cu realitatea grea, dar este solutia! Amanari exista destule. De multe ori este usor sa vedem ce ne convine, una sau alta dintre jumatatile paharului. Si este normal, pentru ca suntem oameni… Insa atunci cand stam singuri cu noi insine, BEETZEM HAIOM HAZE (in mijlocul zilei, in plina lumina) asa cum afirma Tora in alte randuri – atunci cand stam deci cu noi insine, este important sa uitam si de „jumatatea plina”, si de „jumatatea goala”, sa vedem doar paharul care contine apa pana la jumatatea inaltimii sale si sa incercam sa intelegem de ce ne-a fost dat acest pahar si – mai ales – ce trebuie sa facem cu el. Sper sa o reusim cu totii…

    [HANUCA]
    Saptamana aceasta, incepe Hanuca. Aprindem din nou lumanari, cantam cantece vesele, mancam gogosi si latkes. Este unul din momentele care ne bucura, care ne fac sa ne simtim din nou copii…

    Spre deosebire de orice alta sarbatoare evreiasca, de Hanuca nu exista decat o singura mitzva, o singura porunca pe care o avem de indeplinit: sa aprindem lumanarile. Da, exista paragrafe care se adauga in serviciul sinagogal si in rugaciunea de dupa masa, se citeste din Tora, se spune Halel, insa lucrul cel mai important, lucrul pentru care ne amintim de Hanuca in fiecare an sunt lumanarile. Asta si poate Hanukiada. O alta mare lumanare…

    In toate interpretarile pe care le-am auzit pana acum, lumanarile inseamna lumina. Care biruie intunericul, care triumfa. Sunt lumanari pe care le aprindem nu pentru a ne aduce aminte de cineva, nu pentru a comemora vreun eveniment (desi povestea de Hanuca are si multe evenimente care sunt reamintite si aniversate), ci pentru a face lumina.

    In primele momente ale Creatiei, Dumnezeu a creat lumina. Pentru ca a vrut sa fie lumina… Si sper din tot sufletul ca anul acesta lumanarile de Hanuca se vor aprinde in fiecare casa de evrei. O sper pentru ca ar fi frumos. Pentru ca poate ar face niste oameni (pe noi toti) sa zambeasca si sa se gandeasca daca nu vor sa aprinda lumini mai mari in viata lor. Sper sa simtim cu totii dorinta de a aprinde aceste lumanarele timp de 8 seri pe an si de a aprinde altele, mai mari si mai importante poate, in restul timpului, in restul anului, pentru noi si cei de langa noi.

    AVEM NEVOIE DE LUMINA SI O MERITAM.
    FIE SA AVEM CU TOTII O HANUCA FRUMOASA!

    Stiati ca?

    … Hanuca este mentionata in Tora, chiar daca este o sarbatoare post-biblica?
    * Al 25-lea cuvant din Tora, aflat in Geneza 1:3, este OR (lumina). Sarbatoarea de Hanuca incepe pe data de 25 Kislev
    * Pe drumul dinspre Sinai spre Cades, in cei 40 de ani petrecuti prin pustiu, a 25-a oprire a evreilor a fost localitatea Hashmona, aluzie la dinastia hashmoneilor, din care se trageau macabeii.

    … numele de macabei provine de la initialele a patru cuvinte ebraice care constituiau strigatul de lupta al acestora: Mi Camoha Baelim A-donai (Cine este ca Tine, Doamne!)

    … numele sarbatorii de Hanuca provine in limba ebraica de la doua cuvinte care inseamna „[evreii] s-au odihnit in ziua a 25-a [a lunii Kislev, dupa ce si-au infrant dusmanii]”

    … numele de Hanuca provine de asemenea de la Hanucat HaBait (inaugurarea Templului Sfant, devastat si profanat de catre greci)

    Shabat Shalom !
    Hanuca Sameah !

  5. Very good interesting post Otniella. thanks ! God bless you !

  6. Franz Waetzig zice:

    This website certainly has all the information I wanted concerning this subject and didn t know who to ask you dear Otniela to write more and more about. Please go on growing the kingdom of God. ! The Lord of hosts be with you Daughter of Zion !!!! I m from Germany and my granma was a jew who had found the Messiah, Jesus the Lord. So I must say Shalom!

  7. Kristiana zice:

    E cool articolul ! Vă felicit pentru blog şi pentru scriituri. Sunt norocoasă că am descoperit blogul dvs şi voi reveni cu plăcere.

  8. ileana.gv zice:

    Vă felicit şi eu pentru blog şi articole. Imi place…frumos.

  9. haimwinkler zice:

    Stimata Doamna,toata admiratia! ati scris un articol foarte bun, de mare actualitate…..imi place cum scrieti.

  10. azi_este_ziua_mintuirii zice:

    O constatare trista…Lumea se indreapta spre apocalipsa finala. Dar cine ia seama la aceste lucruri? Ferice de cei care si-au spalat hainele in singele Mielului lui Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s