Din nazbatiile teologice ale Fratiorului mai mic – ( 1 )

Shalom , Prieteni !

Va salut in Numele lui Yeshua Ha Mashiach !
Consirand ca Biserica este Fratele cel mic al Israelului, cred ca este firesc sa fim interesati de ceea ce se intampla in curtea ambilor frati, cu-atat mai mult cu cat destinele lor sunt clar si armonios precizate in Cuvantul lui Dumnezeu.
De aceea inauguram astazi un nou ciclu de articole, studii si comentarii , menite sa prezinte si sa denunte orice influenta straina din Biserica lui Yeshua, pentru a-i intari si a-i sprijini pe fratii nostri dragi , pentru  a pastra puritatea Credintei noastre ” care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.” ( Iuda 3 )
Sa fiti cu totii binecuvantati din Sion !

De la Bultmann la Persoana istorica a lui Yeshua Ha Mashiach

In data de 9 mai 2009 , la Leer, Germania, fosta profesoara de teologie Eta Linnemann a plecat la Domnul in cel de-al 83-lea an al vietii sale. Calea ei in invatatura si cercetare a fost o davada remarcabila a Harului lui Dumnezeu.

Ca studenta a profesorului de Noul Testament dr. Rudolf Bultmann ( 1884-1976 ) , prof . dr. Eta Linnemann, nascuta in 19 octombrie  1926, a publicat si a predat Metodica istorico-critica a Sfintei Scrpturi. Pentru ea , Biblia nu era Cuvantul lui Dumnezeu, nici ADEVARUL ABSOLUT. Astfel si-a influentat ea, pe parcursul carierei de profesor , studentii la teologie de la Braunschweig si Marburg, pana in momentul in care Dumnezeu i-a schimbat radical viata. In anul 1977, Eta Linnemann a experimentat HARUL lui Dumnezeu si s-a intors la ISUS CHRISTOS, dezicandu-se public de teologia istorico-critica .  Si-a distrus propriile lucrari acuzatoare la adresa Bibliei , si si-a aruncat cartile la gunoi, iar de atunci inainte a privit Sfanta Scriptura  cu alti ochi. Aici se continua lectura )

About otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Dezbateri, Teologie si Spiritualitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Din nazbatiile teologice ale Fratiorului mai mic – ( 1 )

  1. Dana spune:

    GENEALOGII PARALELE (Bereshit 5767)

    Scris de Sorin Rosen
    Marţi, 17 Octombrie 2006 02:00
    DIN NOU LA INCEPUTURI…

    Pornim din nou la drum cu un ciclu de comentarii asupra Torei… Vom parcurge impreuna, cu ajutorul lui Dumnezeu, pericopele Torei si episoadele pe care le contin, incercand sa surprindem idei si ipostaze care sa ne ajute sa fim oameni mai buni, sa ne traim astazi vietile cu mai multa spiritualitate si apropiere de Dumnezeu, cu mai multa implicare, cu mai multa dorinta de a face bine si mai mult respect fata de ceilalti…

    De multe ori, din pacate, atunci cand ne revenim la primele pericope ale Torei, sau chiar atunci cand revenim de cateva ori asupra unui subiect oarecare, avem la inceput o reactie plictisita. “Oare nu am mai citit si anul trecut toate acestea? Stim deja ca Dumnezeu a creat lumea in sase zile si S-a odihnit in a saptea! Stim ca Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii! Stim ca Abel a fost omorat de Cain! Ca a fost un Potop, ca fratii l-au vandut pe Iosef, ca Moshe a vazut un tufis arzator, ca Dumnezeu a dat Tora la Muntele Sinai…” Cu siguranta ca am mai auzit de toate acestea. Insa pentru mine personal, de fiecare data cand deschid si recitesc un paragraf al Torei, intotdeauna, absolut intotdeauna, descopar ceva nou! Chiar daca toata lumea, de ani si zeci si sute de ani incoace, vorbeste despre acelasi subiect, tot vor fi lucruri care inca nu s-au spus, lucruri care asteapta sa fie descoperite, care asteapta sa ne invete ceva nou…

    In saptamana de dinaintea citirii unei pericope, multa lume invata si se pregateste cu un Dvar Tora. Insa exista pentru multi anumite “subiecte preferate”, subiecte care apar si reapar, care sunt comentate si re-comentate, din diverse perspective… Multe Divrei Tora pentru pericopa Bereshit, spre exemplu, vor vorbi despre Creatia lumii in sase zile sau despre Adam, Eva si Pomul Cunoasterii, sau poate despre episodul in care Cain il ucide pe Abel… Insa acest ciclu, al saselea (!), de comentarii asupra pericopelor Torei, va incerca sa aduca nu numai idei noi despre texte pe care le-am mai intalnit, dar si texte noi pe care sa le descoperim impreuna.

    Ciclul de comentarii pe care il incepem in acest Shabat va aduce in discutie episoade din Tora care de multe ori sunt “trecute cu vederea”, episoade si fragmente de text biblic care NU intra in “topul” celor mai discutate idei despre pericopa saptamanii… Stiati, spre exemplu, ca, dupa Potop, Noah a construit un altar pentru Dumnezeu si ca a avut un dialog cu Acesta? Stiati ca Avraham s-a indoit de ceea ce ii promisese Dumnezeu? Stiati ca Sara a fost rapita de doua ori? Stiati ca Avraham a mai avut o sotie, pe Ketura? Si as putea continua cu exemplele inca mult timp…

    Despre aceste episoade mai putin cunoscute si mai putin comentate vom discuta anul acesta.

    Vom descoperi impreuna comentatori clasici asupra Torei, Midrash si texte talmudice si vom cauta sa ne luminam mintile si sufletele cu ceea ce toate aceste fragmente adesea “ignorate” vin sa ne spuna.

    O recomandare pe care as dori sa o fac inca de la inceput este ca, in masura posibilului, sa cititi si voi, pe cont propriu, pericopa sau macar sursele pe care le voi cita in comentarii. Comentariile vor incerca sa ofere toate ideile necesare, insa nimic nu se poate compara cu o privire, fie ea si sumara, asupra textului biblic (chiar daca este tradus in romana si nu in limba ebraica). Cred sincer ca veti avea o imagine mult mai completa astfel…

    As fi incantat sa aud si idei de-ale voastre pe marginea acestor comentarii, pe marginea formei, gradului de dificultate si mai ales continutului lor. Puteti oricand sa va spuneti o parere prin intermediul formularului de la sfarsitul fiecarui comentariu . Imi va face multa placere sa citesc mesajele voastre…

    Sper sa invatam cu totii cat mai multe si sa avem un an minunat impreuna. Tuturor, va doresc invatare placuta si mult spor la… studiul Torei !

    ………………………………………………………………………………………………………..

    Si Cain a cunoscut-o pe sotia lui si ea a ramas insarcinata si l-a nascut pe Hanoh (Enoh). El a zidit un oras si a numit orasul dupa numele fiului sau Hanoh (Enoh). Lui Hanoh (Enoh) i s-a nascut Irad, si Irad l-a avut ca fiu pe Mehuiael, si Mehuiael l-a avut ca fiu pe Metushael si Metushael l-a avut ca fiu pe Lameh. Lameh si-a luat doua sotii: numele primeia era Ada, iar numele celei de-a doua era Tzila. Si Ada l-a nascut pe Iaval; el a fost tatal celor care locuiesc in corturi si cresc animale. Numele fratelui lui era Iuval; el a fost primul dintre cei care canta cu harpa si flautul. Si Tzila, de asemenea, l-a nascut pe Tuval-Cain, cel care ascute toate uneltele de cupru si fier. Sora lui Tuval-Cain era Naama.

    Si Lameh le-a spus sotiilor lui: “Ada si Tzila, ascultati glasul meu! Neveste ale lui Lameh, ascultati vorba mea! Caci [oare] am omorat un om prin rana mea si un tanar pentru vanataia mea? Cain a fost razbunat dupa sapte generatii, Lameh dupa saptezeci si sapte…” (Geneza 4:18-24)

    In pericopa Bereshit, Cain isi ucide fratele si este izgonit dinaintea lui Dumnezeu pentru fapta sa (Geneza 4:10-12) Iar daca ar fi sa facem un sondaj de opinie legat de ceea ce i se intampla lui Cain dupa aceasta, sunt ferm convins ca putini ar sti sa raspunda… Insa Tora, in versetele 4:17-24 din Geneza, ne spune ca lui Cain i s-au nascut urmasi si ne indica chiar si numele acestora. DE CE ESTE IMPORTANT ACEST LUCRU? Ce putem invata din aceasta genealogie? Oare de ce exista acest fragment in Tora si ce relevanta are el in intreaga “economie” a evenimentelor?

    Unul din raspunsurile posibile este acela ca fiecare dintre numele descendentilor lui Cain are o semnificatie, iar acest lucru justifica, intr-un fel, de ce aceasta linie genealogica era destinata disparitiei prin Potop. Pentru unii dintre ei, nu neaparat numele, ci mai mult comportamentul, ceea ce Tora ne spune despre ei, este important…

    HANOH (ENOH)
    Avand drept tata pe Cain, primul criminal al istoriei, Hanoh este cel care da numele pentru primul oras al istoriei. La prima vedere, pare ca acest lucru este unul pozitiv. In fond, ideea constructiei, a civilizatiei, este una pozitiva in esenta sa… Insa daca privim cu atentie in episoadele biblice, aproape toate personajele din Cartea Genezei care au legatura cu traiul urban sunt destinate pieirii. In Cartea Genezei, ceea ce se asteapta de la oameni este sa traiasca in sanul naturii, in completa comuniune cu aceasta (“Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in Gradina Edenului, ca sa o lucreze si sa o pazeasca” – Geneza 2:15)… De fiecare data cand auzim vorbindu-se despre un oras, este un semn rau. Sa vedem numai cateva exemple…

    Nimrod, un personaj aparent secundar al Genezei, construieste orase (Geneza 10:8). Doua din orasele construite de el sunt deosebit de cunoscute: Babel, cu turnul sau pe care constructorii il doreau inalt pana la ceruri (Geneza 11:4), este destinat esecului, Dumnezeu venind si incurcand limbile oamenilor, pentru a ii opri din dorinta lor de marire (Geneza 11:5-9). Un al doilea oras construit de catre Nimrod este Ninive, care apare in Cartea Profetului Iona, atunci cand Dumnezeu ii spune lui Iona: “Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a suit pana la Mine!” (Iona 1:2) In finalul Cartii Iona, orasul Ninive este salvat in ultimul moment. (Iona 3:10)

    Sodoma si Gomora sunt alte doua orase celebre in Cartea Genezei, ele fiind transformate in ruine de catre Dumnezeu pentru rautatea lor, pentru faptul ca locuitorii erau atat de barbari si de rai incat nu meritau practic sa existe pe acest pamant (Geneza 19:29). In mijlocul distrugerii, Dumnezeu ii vorbeste lui Lot, nepotul lui Avraham, care locuia in Sodoma, si ii spune sa fuga la munte (in mijlocul naturii). Raspunsul lui Lot, consemnat in Geneza 19:20: “Iata, orasul acesta [Tzoar] este suficient de aproape si este mic. Nu este oare mic? Lasa-mi sufletul sa traiasca!” Conform interpretarii Midrash-ului, citat de Rashi, orasul Tzoar despre care vorbea Lot era “mic” in sensul ca rautatea lui era mai mica decat a celorlalte orase care fusesera deja distruse si, in consecinta, a fost lasat in picioare. In orice caz, nici chiar Tzoar nu era un exemplu bun pentru ceea ce trebuia sa fie omenirea…

    Servitorul lui Avraham, trimis sa caute o sotie pentru Itzhak, isi aduce camilele la o fantana, in afara orasului (Geneza 24:11). In Geneza 28:19, Iaacov are o revelatie divina si transforma numele unui loc din “orasul Luz” in “Casa lui Dumnezeu” (fara a mentiona cuvantul “oras” in aceasta noua denumire). Orasul Shechem este cel al carui conducator o rapeste si violeaza pe Dina, fiica lui Iaacov, locuitorii sai sfarsind prin a fi ucisi drept pedeapsa de catre Shimon si Levi (Geneza 33:18 si cap. 34).

    In Cartea Genezei, orasele sunt rele. Iar Hanoh (Enoh), fiul lui Cain este cel care da numele primului oras din lume. Conform Midrash-ului, linia genealogica a lui Cain dispare odata cu Potopul, iar explicatiile pentru acest lucru devin acum mult mai clare…

    IRAD este fiul lui Hanoh, iar numele lui este asociat in limba ebraica cu cuvantul “oras” (“ir”). MEHUIAEL si METUSHAEL sunt alte doua nume din aceasta linie genealogica si ele includ particula “E-l” (Dumnezeu). Insa ambele nume fac aluzie la denigrarea si nu la slavirea lui Dumnezeu. Mehuiael poate fi de fapt tradus prin “mehulalel” (cel care il profaneaza pe Dumnezeu). Iar Metushael inseamna de fapt “cel care il slabeste pe Dumnezeu”. Trei nume evident destinate pieirii…
    ………………………………………………………………………………………………………..
    LAMEH este cel care, pentru prima data in istorie, isi ia doua sotii. Iar Rashi explica faptul ca aceasta practica era de fapt standard in generatia de dinainte de Potop. Una dintre sotii, Ada, era tinuta pentru procreare, pentru a avea urmasi. In arameica, “ada” inseamna “indepartata” sau “impinsa intr-o parte”. Ada era sotia pe care Lameh nu o iubea, ci doar o folosea, ca pe un simplu obiect, pentru a-i produce copii. Iar cea de-a doua, Tzila, al carei nume inseamna “umbra”, este interpretata ca fiind tinuta pentru relatii sexuale. Ea era sotia cea “iubita”, sotia care se afla mereu aproape de sotul ei, in “umbra” lui… Copiii pe care Lameh ii face cu Tzila sunt de fapt conceputi “din greseala”, conform explicatiilor Midrash-ului. Cat de groaznice sunt aceste relatii de familie! Daca privim la Lameh prin aceasta prisma, nu cred ca mai avem probleme in a intelege de ce si el este destinat distrugerii…

    In plus, intr-un episod descris cu lux de amanunte de catre Midrash, Lameh devine cel de-al doilea ucigas al istoriei. Fiind orb, Lameh era ajutat de catre fiul sau TUVAL-CAIN, sa mearga la vanatoare. Intr-una dintre zile, la indemnul lui Tuval-Cain, Lameh ocheste si doboara cu sageata o “fiara salbatica”, dovedita mai apoi a fi de fapt Cain, caruia Dumnezeu ii promisese ca isi va primi pedeapsa pentru crimele sale dupa sapte generatii (Geneza 4:15). Constatand crima pe care o comisese, Lameh il loveste in disperarea sa pe Tuval-Cain si il omoara si pe acesta. Versetele prezentate mai sus si incluse in Geneza 4:23, in care Lameh se adreseaza celor doua sotii ale sale, sunt o incercare de autoincurajare: “[Daca] Cain [care a ucis intentionat pe frate sau Abel] a fost razbunat [abia] dupa sapte generatii, [atunci] Lameh [care a ucis neintentionat, va trebui razbunat abia] dupa saptezeci si sapte…” Insa si linia lui Lameh se incheie si ea odata cu Potopul… Singura exceptie (pe linie feminina) care supravietuieste este NAAMA (al carei nume inseamna “placuta”) si care, conform Midrash-ului, devine sotia lui Noah (Noe).

    Fratii vitregi ai Naamei, IAVAL si IUVAL sunt descrisi de catre Midrash ca fiind cei care cresteau vite si respectiv cantau muzica pentru ritualuri religioase idolatre (Rashi, citand Bereshit Raba 23:3).
    ………………………………………………………………………………………………….
    Iata asadar cum dispare linia genealogica a lui Cain. Criminali, ziditori de orase in care faradelegea domnea, denigratori ai lui Dumnezeu, idolatri, oameni care aruncau la gunoi relatiile de familie si ii foloseau pe cei din jur pentru propria lor placere — aceasta linie genealogica este sortita pieirii nu pentru ca se trage din Cain, ci pentru ca nu a reusit niciodata sa se ridice mai presus de nivelul lui Cain, de nivelul primului ucigas al istoriei.

    Iar ceea ce este si mai interesant in toata aceasta poveste este faptul ca pentru fiecare dintre aceste potentiale personalitati, care insa si-au ratat sansa de a ramane pe calea binelui si umanitatii — pentru fiecare dintre ei, Tora ne prezinta o alternativa… In capitolul imediat urmator (capitolul 5) al Genezei, o alta genealogie, cea a lui Set (al treilea fiu al lui Adam si al Evei) este prezentata. Iar numele care apar acolo sunt absolut corespondente cu cele ale descendentilor lui Cain: ENOSH (corespunzand lui Hanoh), KENAN (corespunzand lui Cain), MAHALALEL (ortografiat cu “hei” si nu “het” si insemnand “cel care il preaslaveste pe Dumnezeu; corespunzand lui Mahuiael), IARED (corespunzand lui Irad), ENOH (despre care Geneza 5:24 ne spune ca “mergea cu Dumnezeu”), METUSHELAH (cunoscut si ca MATUSALEM, omul cu cea mai lunga viata din istorie, 969 de ani; corespunzand lui Metushael) si, in final, LAMEH, care l-a avut ca fiu pe NOAH (NOE), salvatorul omenirii.

    Omenirea, asa cum o cunoastem astazi, este produsul uniunii dintre aceste doua linii genealogice, a uniunii dintre Noah (Noe) si Naama. Insa numai atunci cand din linia cea rea a lui Cain s-a desprins o femeie “placuta” (Naama) si numai atunci cand un om a reusit sa fie o “mangaiere” (Noah), numai atunci omenirea a putut sa se mentina si sa supravietuiasca…

    Va las voua sa decideti ce invataminte putem trage pentru astazi din toata aceasta varianta midrashica a genealogiei urmasilor lui Cain. Sunt convins ca veti gasi, fiecare dintre voi, cate ceva care merita retinut…

    Shabat Shalom!

  2. Pingback: triouvzsitz

  3. Pingback: aramnitso

  4. Pingback: arminioun

  5. Dana spune:

    Salom

    Pericopa din acest Sabat , pentru aceasta saptamana :
    Bereshit / Geneza | PERICOPA NOAH (Geneza 6:5 – 11:32) | Am gasit-o pe net in engleza :

    God said to Noah, “Enter … into the ark” (Genesis 7:1)
    The current Hebrew month, Cheshvan, is classically referred to as Marcheshvan, the prefix of which is the word mar. In Hebrew, this word means “bitter,” which our Sages connect to the fact that there are no special occasions that occur in this month. Even Av, the month when we mourn the destruction of the two Holy Temples, is not referred to as “bitter,” because the sad days of the year offer us an opportunity for introspection, to contemplate where we have gone wrong. Thus, both the festive days and the negative days can be used to connect to spirituality. A month that is bereft of any significant days, even sad days, is more bitter than anything, because there are no moments that arise to give us pause.
    It is significant to note that the original name of this month was not Marcheshvan. This Babylonian name was adopted when the Jews went through the 70-year exile between the first and second temples. The original Hebrew name for the month was Bul, which denotes the idea of “drying up,” as the leaves begin to decay with the approach of Autumn.
    Clearly, the month of Marcheshvan, or Bul, as its name suggests, is a month of darkness and decay. Indeed, the biblical Book of Kings cites Bul as the month when King Solomon completed the construction of the first Temple – though the dedication did not take place until a year later, in the Hebrew month of Tishrei. What is the deeper significance of this, and what can we learn from it?
    Two Key Events
    If we search further, we find two other events that occurred in the month of Cheshvan. The first was the flood in the times of Noah. The flood began on the 17th of Cheshvan, and the waters receded by the following year on the 27th of Cheshvan, allowing Noah and the other inhabitants of the ark to disembark. Interestingly, one explanation of the name Bul is that it stems from this month as the beginning of the rainy season in Israel; it is thus connected to the word mabul, flood – an overabundance of rain.
    It is significant to note that the flood was originally intended to begin on the 11th of Cheshvan. However, Methuselah passed away, and thus the flood was delayed in deference to the seven-day period of mourning that followed his death.
    The second important event that occurred in Cheshvan seems unrelated at first glance. This was the death of Jacob’s wife Rachel, as well as the birth of Benjamin, which occurred on the 11th of Cheshvan. It was precisely the same day as Methusaleh’s death, the very day that flood had originally been slated to begin. As there are no coincidences in the Torah, we must ask: What is the connection between these two events, and what do they reveal about the essence of the month of Cheshvan?
    In thinking about what the matriarch Rachel and her son Benjamin stand for, respectively, we can see that Rachel represents the Jewish people in exile, and Benjamin represents the completed state of the Jewish people in the Land of Israel. Rachel spent her entire life outside of Israel, and passed away just as Jacob and his family entered the holy land. As our Sages tell us, her spirit accompanied the Jewish people as they went into Babylonian exile, and it is she who cries for her children in exile until the final redemption comes.
    In contrast, Benjamin is the last son of Jacob, the twelfth of the tribes, whose birth marks the completion of the people of Israel. He is also the only son of Jacob that is born in Israel, and thus represents the Jewish people’s perfected state in the land of Israel. This is further underscored, as the Ramchal explains, by the fact that Saul, the first king of the Jewish people, came from the tribe of Benjamin. Furthermore, the miracle of Purim, which immediately preceded the return of the Jews to Israel and the building of the Second Temple, was brought about through the vehicle of Mordechai and Esther, who came from the tribe of Benjamin.
    Deep Hibernation
    Exploring further, we see that the very death of Rachel resulted in the birth of Benjamin. This would correspond to the idea that the exile itself is that which births the redemption. The descent into darkness creates the potential for the future light.
    This theme can be seen in the flood, as well. Although the world in its previous state came to an end, at the same time, there was a new beginning which was being sown in the person of Noah. The very passing of Methusaleh opened the curtain for Noah to assume leadership of the next generation. The death of the previous order gave rise to a new potential for growth.
    Now we can explain the essence of the month of Cheshvan, as brought to light by the events that occurred in this month. Cheshvan is a time that is “bitter,” for there seems to be no opportunities for growth and spiritual connection. It is a time of deterioration, as the leaves wither and the world enters a state of deep hibernation. And yet, it is also a time when the rains begin, when the potential for future growth is being sown. It is a time when spiritual darkness reigns, yet when spiritual growth begins deep beneath the surface. It is the moment when Rachel passes on, when all seems bleak, when the darkness of exile closes in; and it is the moment of the birth of Benjamin, the seed of the Jewish people’s perfected state, which is sown in that very darkness.
    Cheshvan begins the extended time span between the last festival, Sukkot, and the next, Passover. In the meantime, the spiritual seeds planted during the Jewish month of Tishrei begin to take root – to be watered and to grow, finally appearing and bearing fruit in Nissan of next year.
    The message of Cheshvan is that despite the darkness, and even because of the darkness, there is future growth that awaits us. We have the opportunity to nurture that right at this moment. It is now that we gather the seeds from the holidays of the month of Tishrei, plant them, and carefully water them through the winter months. With God’s help, we will soon marvel at the beautiful spring bounty that we merit to cultivate.

    Spor la studiul Torei !

  6. Dana spune:

    Sabat Salom!

    Pericopa Leh Leha prezentata de Rabinul Sorin Rosen.
    Geneza 12:1 – 17:27
    CIRCUMCIzIA (Leh Leha 5764)

    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 06 Noiembrie 2003 02:00
    „Dumnezeu i-a spus lui Avraham: „Cat despre tine, tu sa respecti legamantul Meu, tu si urmasii tai dupa tine, in toate generatiile lor. Acesta este legamantul Meu pe care sa il respecti intre Mine si tine si urmasii tai dupa tine: Fiecare barbat dintre voi sa fie circumcis.

    Sa circumcizi in carnea preputului tau si acesta va fi semnul legamantului intre Mine si tine. La varsta de opt zile fiecare [copil de sex] barbatesc sa il circumcizi, in toate generatiile voastre, fie el nascut in casa ta sau cumparat cu bani de la orice strain care nu este urmasul tau. Cel care este nascut in casa ta sau cumparat cu bani sa fie cu siguranta circumcis. Legamantul Meu sa fie in carnea voastra ca legamant vesnic. Un barbat cu carnea preputului necircumcisa, acel suflet va fi nimicit din mijlocul poporului sau: a renuntat la legamantul Meu.”” [Geneza 17:9-14]

    „Apoi Avraham a luat pe fiul sau Ishmael si pe toti servitorii nascuti in casa sa si pe toti aceia pe care ii cumparase cu bani, toti membrii de sex masculin ai casei lui Avraham si a circumcis carnea preputului lor in chiar acea zi in care Dumnezeu a vorbit cu el. Avraham avea nouazeci si noua de ani cand a fost circumcis in carnea preputului sau. In chiar acea zi a fost Avraham circumcis impreuna cu fiul sau Ishmael si toti oamenii casei sale, nascuti in casa sau cumparati cu bani de la un strain, au fost circumcisi impreuna cu el.” [Geneza 17:23-27]

    „Asa sa fie oare? Oare circumcizia este cu adevarat un ritual „invechit” si la care ar trebui renuntat? Daca o gandim numai ca pe o simpla interventie chirurgicala, este posibil. In fond, chiar daca medicii sunt de acord ca igiena personala este imbunatatita (cel putin statistic vorbind) la persoanele circumcise, sunt inca foarte multi oameni care nu realizeaza aceasta operatie si nu li se intampla nimic rau din punct de vedere medical. Si, mai mult decat atat si poate mult mai important, sunt atatia oameni care nici NU TREBUIE sa realizeze aceasta operatie, pentru ca, de fapt, ea nu este numai o operatie…
    In pericopa Leh Leha pe care o citim saptamana aceasta, pe langa numeroasele fragmente epice continand povestea primului evreu din lume, Tora ne aduce in prim plan o mitzva deosebit de importanta: circumcizia. In doar cateva versete, Tora ne ridica o simpla interventie chirurgicala la rangul de porunca divina! Si, cu toate ca porunca circumciziei este un exemplu tipic de „hok” (lege divina careia nu i se poate asocia o explicatie sau o motivatie logica), cred ca ar fi foarte interesant de inteles macar parte din ceea ce Dumnezeu ii spune lui Avraham in aceste momente cruciale.
    Dar povestea incepe cu mult timp mai inainte… Asa dupa cum explica inteleptii in tratatul talmudic Sanhedrin (38b), Adam, primul om de pe pamant, a fost creat de catre Dumnezeu circumcis, fara acea bucata de piele pe care mai tarziu evreii au primit porunca sa o inlature. Dupa cum se explica in Talmud, aceasta bucata de piele a preputului penisului, purtand in limba ebraica numele de orla, este de fapt un fel de „bariera spirituala”, franand (daca putem spune asa) dezvoltarea spirituala a omului. Inainte de pacatul originar (nesocotirea vointei divine si mancatul din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului), Adam era pe cea mai inalta treapta a spiritualitatii posibil de a fi atinsa de catre un om. Insa, continua Talmudul, in momentul pacatului, orla a crescut la loc pe preputul lui Adam, demonstrand decaderea sa. Inteleptii spun ca prin indepartarea, la circumcizie, a acestei bucati de piele suplimentare, se elimina barierele naturale ale dezvoltarii spirituale.
    La prima vedere, aceasta explicatie poate parea absurda, sau, in cel mai fericit caz, de domeniul misticului. Insa modul in care circumcizia realizeaza acest lucru nu este unul foarte usor de inteles.
    Prima explicatie se refera la faptul ca, asa dupa cum suna si porunca divina, ritualul circumciziei trebuie facut in cea de-a opta zi de viata a unui copil. Conform lui Maharal, ordinea naturala a creatiei implica existenta de cicluri de sapte perioade de timp (sapte zile ale Creatiei, ciclul de sapte ani pana la anul sabatic, etc.). Cifra opt, pe de alta parte, reprezinta posibilitatea de inaltare deasupra legilor naturii (ca de exemplu miracolul lumanarilor de Hanuca). Prin indeplinirea circumciziei la opt zile, ni se da posibilitatea sa recream spatiul si conditiile in care traia Adam, adica ni se deschide o poarta catre Gan Eden (Gradina Raiului).
    O a doua explicatie se bazeaza pe versetul 26:41 din Levitic. Vorbind despre cei care nu doresc sa isi schimbe in bine obiceiurile rele, preferand sa traiasca vieti pline de imoralitate departe de calea normala si corecta, Dumnezeu spune: „Si Eu le voi plati faptele si ii voi aduce in tara dusmanilor lor, poate atunci inima lor indaradnica (in ebraica „he’arel”, din aceeasi familie semantica cu „orla”) se va umili si atunci vor primi iertare pentru pacatul lor”. Iata asadar ca orla reprezinta mai mult decat o bucata de piele. Este o bariera catre spiritualitate creata (adesea) de propriile noastre idei si moduri de a actiona, o bariera care trebuie inlaturata.
    O alta idee este faptul ca ritualul circumciziei nu este o simpla interventie chirurgicala. In pericopa Leh Leha, Dumnezeu ii spune BRIT (legamant). Dar oare – si revin astfel la problemele din debutul comentariului – Dumnezeu poate face un legamant cu un copil de opt zile?!? Sau, mai exact, un copil de opt zile poate accepta un legamant? Varsta majoratului este in iudaism 13 ani (pentru baieti), iar conform legii civile chiar 18 sau 21 de ani…
    Ei bine, raspunsul este ca Dumnezeu nu face un legamant cu un copil de opt zile! El a facut deja un legamant, cu Avraham si cu toti urmasii lui, iar circumcizia este numita „ot brit” (semn al legamantului)! Ceea ce este considerata astazi drept intrare a copilului in randul comunitatii evreiesti, nu este altceva decat o recunoastere formala a acestui fapt! Un copil evreu este parte a legamantului lui Dumnezeu cu Avraham din momentul in care se naste!
    Si atunci, veti intreba poate, de ce doar cateva versete mai incolo, Dumnezeu spune: „Un barbat cu carnea preputului necircumcisa, acel suflet va fi nimicit din mijlocul poporului sau.”? [Geneza 17.14] Pentru ca, raspunde imediat Tora, „a renuntat la legamantul Meu”. Neindeplinirea voita a ritualului circumciziei este un mod de a- i spune lui Dumnezeu „nu am nevoie si nu vreau legamantul cu Tine”. Iar acest lucru se pedepseste prin „nimicirea acelui suflet din poporul sau”, in elucidarea comentatorilor prin pierderea locului in lumea viitoare, prin pierderea oricarei posibilitati de evolutie spirituala in cadrul creat de catre Dumnezeu pentru aceasta.
    O a patra idee, sub forma unei intrebari de fapt, este si urmatoarea: De ce oare tocmai aceasta operatie? Unul dintre comentatorii Torei explica faptul ca semnul legamantului cu Dumnezeu a fost plasat pe organul de reproducere pentru a demonstra importanta acestui legamant pentru continuitatea poporului evreu. Tot asa precum o disfunctie sexuala influenteaza generatiile viitoare (sau exclude posibilitatea existentei acestora), tot asa si o „disfunctie” a legamantului cu Dumnezeu influenteaza negativ viitorul poporului evreu.
    In plus, asa dupa cum arata Radak, porunca Torei este aceea ca fiecare parinte sa isi circumcida fiul. Cu alte cuvinte, fiecare parinte este dator sa isi educe fiul in asa fel incat sa ii determine o evolutie spirituala corecta, „impregnand” (ca si la circumcizie) in caracterul acestuia legamantul lui Dumnezeu cu Avraham. Iar daca parintele nu reuseste sa determine aceasta evolutie corecta, cade in sarcina copilului sa se schimbe si sa aleaga calea cea buna…
    Iata deci cate lucruri spune Tora despre brit… Aproape ca te intrebi daca nu cumva Tora ne spune atatea pentru a compensa faptul ca persoanele care trec prin acest ritual (in imensa lor majoritate copii de opt zile) nu ne pot spune prea multe… Insa aceasta comunitate de „beneficiari ai legamantului cu Dumnezeu” a fost inaugurata de catre un personaj care ne spune foarte multe, Avraham. Si culmea, avea 99 de ani cand a intrat in acest legamant al circumciziei!
    Iar ceea ce ne spune Avraham este in primul rand ca si-a dorit mai mult decat orice aceasta relatie cu Dumnezeu. „Beetzem haiom haze”, in chiar ziua aceea (in care Dumnezeu ii poruncise sa se circumcida), chiar atunci Avraham a facut circumcizia. Fara regrete sau frica, cu dragoste si credinta… „Beetzem haiom haze”, in plina zi si „la lumina”, in vazul tuturor acelora care l-ar fi putut lua in deradere pentru un gest atat de inexplicabil pentru ei! „Beetzem haiom haze”, pentru ca nimeni sa nu poata zice: „Daca am fi stiut ca Avraham este pe cale sa intre intr-un legamant atat de important cu Dumnezeu, l-am fi oprit”. Avraham a devenit evreu prin circumcizie pentru a da un exemplu pentru toate circumciziile tuturor copiilor evrei de atunci incoace…
    Sunt astazi evrei care se ascund si care doresc sa uite ca sunt bnei brit (fii ai legamantului). Iar noi, cei care nu uitam, suntem datori si pentru ei. Suntem datori sa aratam lumii ca intelegem legamantul circumciziei ca pe un legamant si nu ca pe o circumcizie. Suntem datori sa fim evrei „beetzem haiom”, in miezul zilei si in vazul tuturor, suntem datori sa ne aducem si copiii in legamantul lui Avraham, pentru ca – prin noi si prin ei – Am Israel sa traiasca.”

    Shabat Shalom!

  7. Dana spune:

    Sabat Salom!
    PERICOPA VAIEIRA (Geneza 18:1 – 22:24) |
    PRAF DE STELE (Vaieira 5769)
    Scris de Sorin Rosen
    Marţi, 11 Noiembrie 2008 02:00
    Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: „Ridica-ti ochii si, din locul in care esti, priveste spre nord si spre sud, spre rasarit si spre apus, caci toata tara pe care o vezi ti-o voi da tie si urmasilor tai in veac. Iti voi face urmasii precum praful pamantului: daca va putea numara un om praful pamantului, atunci si urmasii tai vor fi numarati. Scoala-te, strabate tara („kum lehitalech baaretz”) caci tie ti-o voi da”. (Geneza 13:14-16)

    Si a spus Domnul: „Pe mine Ma jur, spune Domnul, caci pentru ca ai facut acest lucru si nu ai crutat pe fiul tau, pe unicul tau fiu, te voi binecuvanta foarte mult si iti voi inmulti foarte mult urmasii precum stelele cerului si precum nisipul de pe malul marii si urmasii tai vor mosteni poarta dusmanilor tai.” (Geneza 22:16-17)

    Ce bine trebuie sa se fi simtit Avraham! Sa primesti atatea binecuvantari, ba chiar in mod direct de la Dumnezeu! Sa stii ca vei avea o tara, ca vei avea un rost, ca vei avea urmasi… Insa probabil ca ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa spuna de fiecare data acelasi lucru atunci cand binecuvanteaza, nu? Si iata ca doua pasaje, la doar cateva capitole distanta, vorbind despre aceeasi binecuvantare pentru Avraham si urmasii sai, in care insa limbajul utilizat este diferit. In capitolul 13, Dumnezeu ii promite lui Avraham urmasi „precum praful pamantului”, iar in capitolul 22 i se spune despre urmasi „precum stelele cerului si precum nisipul de pe malul marii”. Care sa fie?

    Bineinteles, textele biblice ar putea veni aici sa se completeze unul pe celalalt… Daca vorbim despre poporul evreu, urmasii lui Avraham pe linia legamantului incheiat cu Dumnezeu (a se vedea Geneza cap. 22), multimea acestora este probabil ultimul lucru la care ne-am gandi in zilele noastre. Suntem putini, in Romania foarte putini, insa chiar si in lume, daca raportam la cele cateva miliarde de oameni. Evreii sunt atat de putini incat nici nu ar trebui sa intre la socoteala. Prin comparatie cu numarul evreilor, doar marja de eroare la un recensamant in China este aproape dubla! Si totusi, Dumnezeu a avut dreptate: desi putini, nu poti sa numeri evreii din lume si cu atat mai putin contributia lor la progresul acesteia.

    In comentariul sau asupra textului biblic, Rashi (1040-1105) ne explica faptul ca pasajele de mai sus vorbesc despre momente diferite ale existentei noastre ca popor si, mai mult, ca nu numai numarul este cel important. „Urmasii tai vor fi imprastiati in lume, precum praful, care este pretutindeni.”, spune Rashi.”Mai mult, daca nu ar fi praf, adica pamant, nu ar exista copaci si recolte. La fel si cu Israel: daca nu ar exista Israel, popoarele lumii nu si-ar gasi o sursa de binecuvantare.”

    Exclusivist, veti spune! (De altfel, am fost „acuzat” deja de exclusivism in trecut, dupa comentariul la pericopa Bereshit din acest an.) De fapt, nu e vorba de exclusivism deloc. Israel este un simbol in lume, un simbol al unei relatii cu Divinitatea: „isra-el”, cei care se lupta cu (si de partea lui) Dumnezeu.

    Dar mai exista o varianta a textului, cea din capitolul 22, cea in care deja Israel nu mai este la fel cu „praful pamantului”, ci asemenea „stelelor si nisipului”. Tot Rashi ne explica faptul ca acel text face referire la Era Mesianica, la un moment pe care fiecare, in orice credinta am avea, il asteptam pentru ca este momentul de izbavire, de transformare totala si definitiva a lumii in bine. Ne spun Rashi si supra-comentariile la ideile sale ca momentul descris atunci va fi acela in care spiritualitatea va triumfa si va straluci (asemenea stelelor), iar „toti dintii celor rai vor fi tociti si toate stomacurile celor rai vor fi deranjate de nisipul acestei spiritualitati”. Un comentariu care ne vorbeste, metaforic desigur, despre lupta tuturor pentru triumful binelui.

    Daca nu v-ati gandit inca, nisipul are o simbolistica aparte. Nisipul este indestructibil! El a fost odata piatra dura, a fost tocit si macinat, calcat in picioare si lovit, transformat in praf si raspandit in lume, insa nu a putut fi niciodata distrus. Poporul lui Israel a avut aceeasi soarta in decursul istoriei. A fost odata o natiune mare, a trecut prin lupte si robii, prin loviri si exilari, prin persecutii si Holocaust, insa a ramas intotdeauna ceva indestructibil, oriunde s-ar afla. Oricate variante au fost incercate, oricate „solutii finale” au fost puse la cale (cu consecinte dezastruoase pentru noi, dar si pentru intreaga omenire) – am Israel hai (poporul lui Israel traieste) si odata cu el simbolul spiritualitatii si legaturii cu Divinitatea traieste de asemenea.

    Am fost saptamana aceasta pentru doua zile la Bruxelles, in Belgia, la o manifestare organizata de Congresul Evreiesc European (EJC) si Parlamentul European si dedicata comemorarii a 70 de ani de laKristallnacht. In urma cu doar cateva zeci de ani, in inima Europei, o noapte atat de suav numita „Noaptea de Cristal” a insemnat moartea a catorva sute de evrei, deportarea a aproape 30.000 in lagare de concentrare de unde multi nu s-au mai intors, distrugerea de magazine, case si sinagogi deopotriva, incendierea, sfaramarea si calcarea in picioare a atator idealuri si vieti omenesti… A fost, inainte de orice, un test pentru a se vedea reactia (sau, mai exact, lipsa de reactie) lumii civilizate, a lumii care abia de atunci incolo a avut de mers inca mult pentru a se civiliza si a lua atitudine la intoleranta, rasism, antisemitism si violenta xenofoba – plagi care mai exista si astazi in lumea noastra de secol 21. Avampremiera Solutiei Finale, avampremiera genocidului a 6 milioane de evrei si alte multe, nenumarate, milioane de neevrei din Europa, a inceput cu spargeri de vitrine si de vitralii din sinagogi, cu transformarea aproape simbolica a sticlei inapoi in nisip. Geamuri sparte si oameni tarati prin praf afara din casele lor au condus la alte crime si au vorbit de alte nisipuri si pamanturi care, in toate colturile Europei, au trebuit sa bea sange si sa ingroape trupuri.

    In urma cu saptezeci de ani, nisipul si praful nu mai erau simbol de spiritualitate si abundenta, nu mai erau promisiunea lui Avraham, nu mai vorbeau despre Israel, ci reprezentau suferinta si moarte. Stelele de pe cer se stinsesera si praful distrugerii invada lumea, tarand-o, prin mizerie si durere, catre un nou Razboi Mondial, al Doilea, care avea sa mature Europa si lumea intreaga timp de aproape sapte ani.

    In lumea noastra de astazi, nisip, praf si stele, fie ca numar, fie ca indestructibilitate, fie ca stralucire, fie ca material pentru (re)constructie, exista din abundenta. Fiecare avem ocazia sa privim, asemenea lui Avraham, „spre nord si spre sud, spre rasarit si spre apus”, pentru a incerca sa ne reamintim si sa avem grija sa nu se repete ceea ce s-a intamplat. Drumul binelui transforma nisipul in stralucire de cristal, iar drumul raului este acea cale inversa, impotriva firii, impotriva naturii umane si a lui Dumnezeu, care faramiteaza, care profaneaza, care divide.

    Kum lehitalech baaretz! Scoala-te, omule, si mergi prin tara, mergi prin toate tarile Europei si ale lumii, mergi si spune shalom fiecarui om, mergi si vorbeste-i de pace, de toleranta, de reconciliere. Mergi si simte-te si tu urmas al lui Avraham, „mosteneste poarta dusmanilor tai”, ai dusmanilor nostri, si ajuta la indestructibilitatea lumii in care traim. Vegheaza ca niciodata, nimeni, niciunde, sa nu repete un Kristallnacht, vegheaza la pace si bunatate si adu-ti aminte acum de ceea ce altii au uitat atunci.

    Tot ce trebuie pentru ca raul sa invinga este ca oamenii buni sa nu faca nimic., s-a spus si s-a tot repetat, din cuvinte rostite cu mult inainte, la intalnirea de la Bruxelles. Haideti sa fim impreuna, toti cei care citim aceste randuri, impreuna poate si cu toti cei carora li le citim la randu-ne, haideti sa fim o sursa de binecuvantare, o sursa de spiritualitate, o sursa de lumina pentru intreaga lume! Si haideti sa fim oameni buni care fac ceva, care lupta, pentru a avea impreuna o lume cum ne-o dorim!

    Shabat Shalom!

  8. Dana spune:

    Sabat Salom!
    Revin pentru haftara ( din http://www.shemayisrael.com/parsha/haftorah/archives/vayera62.htm )
    The Haftarah for Parashat Vayeira
    From the Book of Kings 2, Chapter 4:1-37

    Miracles can and do happen.
    The story line: A poor widow complains to Elisha that she has no money to pay her debt to king Ahab. Her deceased husband was the prophet Obadiah minister to the King Ahab. He had spent all his money on oil for the lamps that lit the two caves that hid the last 100 prophets from the evil king Ahab and his, even more, evil wife Jezebel. Elisha asks the widow if she has anything of value, she replies, the only thing I have is this pitcher with only a drop of oil left in it. That was good enough for Elisha the Prophet. He requests that the widow bring as many empty pitchers as she can to him. Elisha causes the small amount of oil in her pitcher to fill many pitchers, a non stop flow of oil. By selling the oil she was able to repay her debt and still have money to live on. Elisha travels with his servant Gaichazi and along his travels he lodges in the home of a women in Shunem known for her hospitality. The Shunemite women and her husband showed Elisha great hospitality, and kindness, they gave him a bed, a table, a chair, and a lamp in a room of his own. She insured that he always had a place to sit and learn for when he came in to town. On Rosh Hashanah Elisha sends his servant to ask the women how he can repay her. She did not ask for anything. Elisha did not want to accept that, Gaichazi told him that she did not have any children of her own and her husband was old. Elisha called for her to come to him and he promised her „This time next year you will embrace a son.” That time the following year she did have a son. A couple of years pass and the child is playing out in the field and is struck with a heat stroke. His mother comes running out into the field to hold her son as he dies in her arms. She takes her son to lie in Elisha’s bed. The Shunamite woman travels to find Elisha to tell him of her tragedy. Elisha, with much compassion, sends Gaichazi to revive the child. Gaichazi’s attempt at performing the miracle is unsuccessful. Elisha comes to Shunam to perform this great miracle himself, to revive the child. He puts his mouth on the child and says Hashem’s name. The child sneezes seven times and awakens.

    Elisha performed another great miracle.

    The Connection of the Haftarah to the Parasha: just like Abraham and Sarah the Shunamite women and her husband were old and childless. In both cases Hashem miraculously granted them a child.
    Haftorahman’s thought of the week. When a person tries to be a logical being they often become limited by the laws of logic, God is not limited by the laws of logic. When a person approaches a situation logically they get logical results based upon what’s reasonable. What Abraham & Elisha understood is that they were connecting to God who could supersede logic, they realized the most important thing, not to rely just on the laws of logic. God’s vocabulary doesn’t contain the words, „can’t” and „impossible.” If Hashem wants a man who is one hundred years old to have child then it will be so. If Hashem wants a poor person to get rich, it can happen in a second. We all know the story but how many of us still say, „business is not good, I’ll work harder ,” instead of saying, „Hashem is the source of all blessings and I will pray to him for help.” Next time choose faith over logic and see what happens.
    Elite’s Biography: Elisha lived about 2850 years ago. His name means „Hashem is salvation.” Elisha was Eliyahu Hanavi’s deceiple and successor. He traveled everywhere with him. Elisha came from a wealthy family he originally was a farmer and came from a town called Abelmehola in the Jordan Valley. Elisha was the head teacher of the school called Benai Hanneveim. Otherwise known as The Sons of the Prophets. There they learned the skills of prophecy. Elisha was anointed by Eliyahu as his successor and served as his assistant. Elisha’s own lengthy ministry began when Eliyahu was taken to heaven by a fiery chariot and a whirlwind. Just before a fiery chariot appeared that would carry Eliyahu up to heaven, he asked Elisha what he would like from him, Elisha replied „Let me inherit a double share of your spirit.” Eliyahu couldn’t say for sure that G-d would grant the blessing so he gave Elisha a signal to know if he got the blessing. The signal was that his robe would drop down from the heavens and it did. Eliyahu performed eight miracles and one resurrection of the dead. His student Elisha performed sixteen miracles and two resurrections of the dead.
    Realizing his own need of divine assistance, Elisha requested a double portion of Eliyahu’s prophetic spirit.
    Famous Phrases from The Book of Kings II 18:39. „Hashem who haElokim, Hashem who haElokim”. The entire people saw and fell on their faces and said „Hashem – He is the G-d, Hashem – He is the G-d”.

    Spor la studiul Torei!

  9. Dana spune:

    Sabat Salom!
    Zilele acestea m-am gandit la Adam si Eva.Asa ca am recitit Geneza .Mi-a atras atentia faptul ca dupa ce au pacatuit ,cei doi , si-au dat seama ca sunt goi.Consecinta a fost ca Domnul le-a facut haine de piele, i-a dat afara din rai si au fost restrictionati de a mai manca din Pomul Vietii.
    Am rasfoit Apocalipsa si am observat procesul invers.Oamenii se imbraca in haine spalate care reprezinta procesul de implinire a poruncilor lui Dumnezeu si drept urmare au acces la Pomul vietii intrand pe portile Noului Ierusalim.
    Apocalipsa22:14
    14. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

    Oamenii scrisi in Cartea Vietii Mielului sau altfel spus Cartea Vietii lui Yesua Ha Mashiah sunt readusi in starea perfecta de ascultare fata de Dumnezeu.
    Toata gloria se cuvine sa o dam lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhului Sfant!

    • Shabat Shalom, Dana !

      Ai dreptate in comentariul tau , pacatul goleste dar Salvarea , Mantuirea oferita in dar de Mantuitorul nostru , imbraca. Asa se face ca la sfarsitul tuturor lucrurilor, toti rascumparatii in Jertfa lui Yeshua vor intra imbracati in hainele albe si neprihanite ale noii sfintiri, ale Slavei lui Dumnezeu, pe portile Noului Ierusalim. Sorin Rosen afirma odata ca Dumnezeu le-a facut haine lui Adam si Evei , tocmai pentru ca ii iubea, si in marea Lui Iubire nu a suportat ca omul sa fie complet dezbracat de Slava Lui. Acest lucru a insemnat, intr-adevar , marea si tragica Rupere de EL, pentru ca pana la urma aici duce pacatul, neascultarea : la goliciune . Iar ” goliciune ” inseamna lipsa Slavei Lui. Cand Shekina Lui nu se mai odihneste peste noi, cand nu mai suntem imbracati cu Slava Domnului, atunci suntem goliti si de Dumnezeu – de Duhul Lui Cel Sfant – si implicit si de Putere.
      De aceea este BINE sa cautam sa ramanem in aceasta Slava cu care Tatal nostru ne-a onorat, ne-a proslavit , inca de-aici de pe pamant ( daca Ii ramanem loiali Fiului ) si, mai ales, in vesnicia intreaga, alaturi de EL. Iar daca – accidental si nepremeditat – am cazut din Slava , sa ne reintoarcem, inca avem la Tatal Un Mijlocitor : YESHUA HA MASHIACH – CHRISTOS DOMNUL ( Evrei 2: 16-18 ). Glorie Lui !

  10. Pingback: Din nazbatiile teologice ale Fratiorului mai mic – ( 2 ) | otnielabattzion – עותניאלה בת ציון

  11. Pingback: Bondi plumbing

  12. I really like your writing style, fantastic info , appreciate it for posting : D. Shalom. Thanks for share your site Otniella. God bless you ! regards , Deidra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s