” The Hoppers ” si Ierusalimul lor drag – ( 2 )

The Hoppers  – un grup de Muzica Gospel  in voga in SUA,   si  omagiul lor dedicat Yerusahalayim-ului ceresc si pamantesc . Melodia , si versurile aferente ei,  au fost compuse  de Paula Stepanovich, si sunt promovate cu mare succes de acest grup. Sa ne alaturam si noi bucuriei lor. Imaginile clipului sunt de la Festivalul Corturilor, celebrat la Yerushalayim,  acum 2 ani. Ce bine le sta impreuna celor doi copii ai Tatalui Ceresc ! Israelul si Biserica ! Si ce minunat va fi in Imparatia Mesianica,  si in Yerushalayim – ul ceresc !

John saw a city that could not be hid.
John saw the city. Oh yes he did.
John caught a glimpse of the golden throne.
Tell me all about it, go right on.
Around the throne he saw a crystal sea.
There’s got to be more,
What will it be?
I want to go to that city he saw,
New Jerusalem.

I want to walk
Your streets that are golden.
And I want to run
Where the angels have trod.
I want to rest
On the banks of your river,
In that city,
City of God.

John saw the Lion lay down by the Lamb.
I want to know everything about that land.
John saw the day, but he did not see night.
The Lamb of God, well, it must be the Light.
He saw the saints worship the great I am.
Cryin’, “Worthy, worthy is the Lamb.”
I want to go to that city he saw,
New Jerusalem.


Jerusalem, Jerusalem,
Sing for the night is on.
Hosanna in the Highest,
Hosanna forever, forever more.


A City of God,
Jerusalem, Jerusalem,
City of God,
It’s the City of God.


Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Muzica mesianica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la ” The Hoppers ” si Ierusalimul lor drag – ( 2 )

  1. Dana zice:

    Shabbat Shalom .
    Organizatia Messianic Bible va prezinta parashaua din acest Sabat:
    Parsha VA’ETCHANAN (And I Pleaded)
    Deuteronomy 3:23-7:11, Isaiah 40:1-26, Matthew 23:31-39

    This week’s Parsha begins with Moses’ remembrance of how he implored God
    to allow him to enter the good land beyond the Jordan (Deuteronomy 3:23-27).

    God refused, however, and instructed him to ascend a mountain so that he could
    see the Promised Land.

    The Promised Land was Moses’ dream, vision, and goal. And after all his hard
    work, not only was he not allowed to enter, but he had to support his successor
    who would—Joshua.

    Imagine his disappointment!

    How should we respond when God says NO?

    We desperately want something with all of our heart and soul. We plead with God
    over and over again, but in the end, He refuses to grant our request.

    We can learn how to respond to these situations from Moses and other great
    Bible characters.

    When King David’s infant son from his adulterous affair with Bat Sheva became
    gravely ill, David begged God to spare the child’s life. He fasted and prayed and
    prostrated himself, face to the ground all night. (2 Samuel 12:16)

    Nevertheless, the child died.

    How did King David react to God’s decision?

    When David learned that his child was dead, he picked himself up, washed and
    anointed himself, changed his clothes, and went into the house of the Lord and
    worshipped. Then he went home and ate something. (2 Samuel 12:20)

    What a picture of submission to the will of God!

    David realized that God in His wisdom had made His judgment. David accepted
    God’s divine rule and sovereignty.

    In the Brit Chadashah (New Covenant), we see another example of perfect submission
    in the Apostle Paul.

    Three times Paul pleaded with God to remove his thorn in the flesh. Three times
    God refused saying, “My grace is sufficient for you, for My strength is made perfect in
    weakness.” (2 Corinthians 12: 8-10)

    Although this unnamed thorn must have caused Paul great distress, God allowed it to
    remain in order to refine Paul’s character.

    In our own lives there may be a situation so aggravating that we beg God to remove
    it. But if the sovereign God allows the situation to remain, like Paul we can trust
    in the sufficiency of His grace.
    Even Yeshua (Jesus) was met with the answer ‘No’ from his beloved Father. In the
    Garden of Gethsemane, Yeshua asked if the cup of suffering could be taken from him.

    “O My Father, if it is possible, let this cup pass from Me; nevertheless, not as I will, but
    as You will.” (Matthew 26:39)

    Although Yeshua was sorrowful and deeply distressed to realize the terrible suffering
    he’d endure, even death on a cross, he submitted to the will of God, saying,

    “O My Father, if this cup cannot pass away from Me unless I drink it, Your will be
    done.” (Matthew 26:42)
    In Hebrew, the Garden of Gethsemane is called Gat Shemanim. The word is the
    plural form of shemen, the Hebrew word for oil.

    Since oil represents the anointing of Ruach HaKodesh (Holy Spirit), it was an
    appropriate place for Yeshua to submit to the will of his Abba (Father) and receive
    an anointing to carry it out.

    “Although He was a Son, He learned obedience from the things which He
    suffered.” (Hebrews 5:8)

    What can we learn from these great men of God?

    We learn that there will be times when God’s resounding NO may cause us
    pain and sorrow.
    Encouraging the Next Generation

    “But charge Joshua, and encourage him, and strengthen him, for he shall go over before
    this people.” (Deuteronomy 3:28).

    Just as God told Moses to encourage Joshua to cross over the Jordan and to take the
    next generation into the Promised Land, we may also be called to pass the torch of faith.

    This parsha discusses this very thing – the importance of encouraging and strengthening
    the next generation to follow God even more wholeheartedly than we do!

    In Deuteronomy, God commands us to teach His Torah to the generations to come:

    “Teach them to your children and to their children after them.” (Deuteronomy 4:9)

    Observing and doing the commandments of God is to be our wisdom and understanding
    in the sight of all the peoples. God’s people should be known as a wise and
    understanding people. (Deuteronomy 4: 6)

    We also learn that if we graciously accept this as the perfect will of God, out trials
    will refine our character and make us more like Yeshua.

    Here is a true test of character. Not only accepting that we won’t have our heart’s
    desire, but also being happy for someone who does, and even encourage them?
    The Shema: Hear O Israel

    This Torah portion contains the most famous prayer in Judaism called The Shema:

    Shema Yisrael, Adonai Eloheinu, Adonai Echad (Hear, O Israel, the Lord is our
    God; the Lord is One…)

    When the Scribes asked Yeshua which was the first and most important commandment,
    he answered, “Shema Yisrael…” (Mark 12: 29-31).

    The Shema is an affirmation of the basic tenets of Jewish faith. It is also a
    declaration of faith in one God for a nation surrounded by a sea of pagans
    worshipping a variety of false gods.

    The Shema expresses Israel’s duty to love God with all her heart, soul, and might:

    “You shall love the LORD your God with all your heart and with all your soul and
    with all your might.” (Deuteronomy 6: 5)
    This is the first instance in human history that the love of God was demanded in
    any religion. The love of God is the distinctive mark of a true worshipper.

    What is love of God? The First Letter of John provides a wonderfully succinct
    answer: “For this is the love of God, that we keep His commandments.
    And His commandments are not burdensome.” ( 1 John 5:3)

    We are to remember God’s commandments and to teach them to our children
    and to speak about the Word of God with them all day long:

    “Impress them on your children. Talk about them when you sit at home and
    when you walk along the road, when you lie down and when you get up.”
    (Deuteronomy 6:7)

    We are even to go so far as to bind God’s word as a sign on our hand and
    between our eyes: “And you shall bind them for a sign on your hand, and
    they shall be as frontlets between your eyes.” (Deuteronomy 6:8)

    Observant Jewish men keep this commandment literally with the custom
    of putting on ‘tefillin’, little leather boxes containing these verses that are
    worn on the head and arm.
    The word of God is to be written on the doorposts of our house and
    on our gates.

    “You shall write them on the doorposts of your house and on your gates.”
    (Deuteronomy 6:9)

    Jewish people observe this part of the Shema by affixing a mezuzah to the
    right-hand side of the doorpost of the outer entrance to every dwelling
    room in the house.

    This little box contains a parchment on which the Shema is carefully handwritten, as well
    as Deuteronomy 11: 13-20 and Numbers 15: 37-41. The Hebrew word Shaddai
    (Almighty) is written on the back of the parchment.

    The mezuzah is a symbol of God’s watchful care over the house and its occupants. It
    is a reminder to everyone who goes in and goes out that this house is devoted to God
    and keeping His commandments.

    The Mezuzah is in itself a declaration: “As for me and my household we will
    serve the Lord.” (Joshua 24:15)
    Haftorat Va’etchanan (Prophetic Portion)

    “Comfort, yes, comfort My people, says your God. Speak comfort to
    Jerusalem, and cry out to her that her warfare is ended, that her iniquity is
    pardoned, for she has received from the Lord’s hand double for all her sins.”
    (Isaiah 40:1-2)

    This prophetic reading follows Tisha B’Av, a time of severe judgment against Israel. Now,
    through the prophet Isaiah, God speaks messages of comfort and encouragement to His
    people, Israel.

    God’s prophet, Isaiah, is a voice crying out to comfort Israel, and to proclaim to her
    the Restoration of Zion.

    “Get yourself up to a high mountain, m’vasseret (female messenger of good
    tidings) to Tziyon (Zion), raise your voice with strength, m’vasseret to
    Jerusalem; fear not…” (Isaiah 40: 9)

    To share the ‘good news’ (gospel) in Hebrew is levasser. The word used here is the
    feminine form – a female messenger bringing the good news to the people of Israel.

    God is calling His people up into the high mountains of Israel to proclaim ‘good tidings’
    to Jerusalem. In Hebrew, the word for this is “Mevasseret Tziyon”, which is also
    a city in Israel on the outskirts of Jerusalem.

    “Behold, the Lord God will come as a mighty one, and his arm will rule for him:…
    He will feed his flock like a shepherd, he will gather the lambs in his arm, and
    carry them in his bosom, and will gently lead those that have their young.”
    (Isaiah 40: 10-11)

    This Shabbat is called the Sabbath of Comfort, “Shabbat Nachamu.”

    All those who love Jerusalem are commanded to comfort Israel.

    Will you be a ‘mevasseret’ and partner with God, the Compassionate One, in
    bringing comfort to Israel and to those who mourn in Jerusalem?

    Shabbat Shalom from all of our ministry staff in Israel!
    „I will bless those who bless Israel.” Genesis 12:3

  2. Dana zice:

    Shabat Shalom,
    PERICOPA VAETHANAN (Deuteronom 3:23-7:11) |
    CU TOATA INIMA (Vaethanan 5767)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 26 Iulie 2007 02:00
    Unul dintre cele mai cunoscute, poate, versete din intreaga Tora este un verset din pericopa acestei saptamani: „Ve’ahavta et Hashem Elokeha behol levavha uvehol nafsheha uvhol meodeha…” („Sa Il iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta”) – Deuteronomul 6:5. Aceste cuvinte sunt parte din rugaciunea de Shema („Asculta, Israel!”) pe care o recitam in fiecare zi…

    Insa ceea ce este deosebit de interesant este ca multi dintre comentatorii Torei incearca sa gaseasca o traducere cat mai fidela pentru acest verset. Iar Rashi, poate cel mai mare comentator evreu al tuturor timpurilor, sugereaza urmatoarea varianta: „Sa Il iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu ambele instincte ale tale, chiar daca altcineva te ameninta cu moartea si cu toti banii pe care ii ai.” O traducere deosebit de stranie!…


    Insa sa luam cele trei componente pe rand… „Behol levavha”, explica Rashi, ar insemna in mod normal, „cu toata inima ta”. Insa cuvantul ebraic pentru inima este „lev” si nu „levav” („ha” fiind particula care formeaza posesivul – „a ta”). „Levav” face aluzie la cele doua „inimi” ale omului, la inclinatia sa catre bine (Ietzer Ha’Tov) si la inclinatia catre rau (Ietzer Ha’Ra). Conform acestui verset, explicat in Sifrei 32 si in Talmud (Tratatul Berahot 54a), iubirea pentru Dumnezeu trebuie practicata chiar si atunci cand Instinctul Rau al omului, Ietzer Ha’Ra, il impinge catre fapte reprobabile. Poate chiar trebuie ca iubirea sa fie atunci mai mare…

    O explicatie alternativa oferita de Rashi este ca „levavha” se refera la dualitatea lumii, la bine si la rau, si la modul in care acestea il afecteaza pe om. Chiar si atunci cand lucrurile sunt rele sau atunci cand (asa cum se intampla din pacate adesea) binele este rasplatit cu rau, Tora porunceste evreilor sa Il iubeasca pe Dumnezeu cu toata inima lor.

    „Behol nafsheha”, „cu tot sufletul tau” – Rashi il traduce prin fraza „chiar daca cineva ti-ar lua sufletul” (Sifrei 31). Alti comentatori ai Torei ofera explicatii similare: conform acestui verset, suntem obligati sa Il iubim pe Dumnezeu chiar daca viata ne este pusa in pericol de aceasta iubire. In decursul istoriei, cazurile de acest fel au abundat. „Reneaga-l pe Dumnezeu, treci la o alta religie, si viata iti va fi crutata”, ni s-a spus in diverse contexte si perioade istorice. Iar Tora ne spune ca dezicerea de Dumnezeu (alaturi de crima si relatii sexuale ilicite) este printre cele trei pacate capitale pentru care un om amenintat cu moartea daca nu le comite trebuie sa aleaga moartea…

    Insa traducerea cea mai stranie este aceea a celei de-a treia componente a versetului: „behol meodeha”. In mod normal, in ebraica, „meod” inseamna „mult”. Evident, traducerea „[iubeste-L pe Dumnezeu] cu tot multul tau” nu este posibila in nici o alta limba… Insa ce inseamna oare „behol meodeha”? Ibn Ezra explica aceasta sintagma prin fraza: „iubirea de Dumnezeu trebuie sa se manifeste prin tot ceea ce se poate, sa fie o iubire care sa cuprinda intreaga inima”. Ramban (Nahmanide) ne spune ca „iubirea trebuie sa fie foarte multa, foarte mare”. Iar Tora Temima si Rashi, citand Sifrei 32 si Talmudul (Tratatul Berahot 54a) ajung la concluzia surprinzatoare pe care am mentionat-o mai sus: „Sa Il iubesti pe Dumnezeu cu toti banii pe care ii ai”.

    Cum adica? „Il iubesc pe Dumnezeu de 3000 de lei… De 5 milioane de lei… De 1 miliard de dolari…” ?!? Oare tipul acesta straniu de iubire s-ar aplica si la altii, la cei din jur, pe care Tora ne indeamna sa ii iubim „ca pe noi insine”? Si pe ei ar trebui sa ii iubim – sa zicem asa – „de toti banii”?!?

    Explicatia pe care o da Rashi este deosebit de surprinzatoare: exista oameni care isi iubesc banii mai mult decat isi iubesc inima si mai mult decat isi iubesc sufletul. De aceea ne spune Tora sa Il iubim pe Dumnezeu „cu toti banii” – pentru a include in aceasta porunca si pe aceia pentru care banii inseamna totul.

    In anii ’40-’50, un spectacol radiofonic si de televiziune din Statele Unite, numit The Jack Benny Show, a consemnat intr-una din emisiunile sale poate cea mai lunga repriza de ras in urma unei glume difuzate in direct pe post din intreaga istorie a radioului. Intr-una dintre emisiuni, Jack Benny, cunoscut lumii intregi pentru zgarcenia sa proverbiala, a intarziat aproape o ora. Cand a ajuns in cele din urma in studio, cu o ora intarziere, scuza pe care a formulat-o a fost aceea ca, venind spre sediul postului radiofonic, un necunoscut l-a agresat si l-a jefuit. Un interlocutor l-a intrebat: „Si totusi, o ora intreaga?!? Dureaza oare un jaf atat de mult?” Iar Jack Benny a raspuns simplu: „Jefuitorul m-a amenintat cu un cutit si mi-a spus: ‘Asta e ultima ta sansa, banii sau viata!’ Iar eu am inceput sa ma gandesc…”

    Intr-adevar, exista oameni care pretuiesc banii mai mult decat viata. Sunt si altii care au alti „idoli”, cum ar fi viciile daunatoare, chiar munca excesiva, convingerile religioase sau politice. Pentru toti acestia, a le spune ca trebuie sa Il iubeasca pe Dumnezeu, Cel care ar trebui iubit mai mult decat orice pe lume, „cu toata inima si tot sufletul”, nu inseamna mare lucru.

    Si mai exista si alte liste de prioritati… Oare care este insa lista noastra de prioritati? Ce iubim noi cu adevarat? Pentru ce simtim ca merita sa luptam? Pentru ce suntem dispusi sa ne sacrificam? Ce idealuri si valori ne pun in miscare?

    Intrebari mari, care de multe ori ne definesc ca indivizi sau ca si comunitati. Intrebari pe care ar trebui, macar din cand in cand, sa se simtim „behol levaveinu, uvehol nafsheinu uvhol meodeinu” („cu toata inima noastra si cu tot sufletul nostru si cu tot ceea ce avem.”)

    Shabat Shalom!

    • Shalom !

      Rabinul Sorin Rosen a reusit sa focalizeze intr-un scurt comentariu toata drama relatiei Dumnezeu – om. M-am obisnuit cu multe dintre comentariile lui Sorin, insa acesta eexceleaza in spiritualitate realista. Poate va intrebati ce inseamna acest lucru … ! Omul este o fiinta spirituala care transcende inevitabil materialitatea lumii create. Omul este o fiinta superioara , creata intr-o alta ordine de valori divine, decat celelalte vietuitoare. ” Sa facem om ( NOI, DUMNEZEU, ELOHIM ) dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra ” ( Bereshit 1 : 26 ). Omul poarta cu sine reflectarea Chipului lui Dumnezeu, adica proiectarea Caracterului lui Dumnezeu in constiinta sa. Acest lucru ii vizeaza pe toti oamenii, credinciosi sau necredinciosi, religiosi, mai putin religiosi sau atei. Asadar in om, in fibra sa intima, va exista intotdeauna – manifestata vizibil sau nu – acea continua alergare dupa proiectarea initiala, dupa Fiinta nevazuta a Creatorului sau ; de multe ori acest lucru se petrece in subconstient, pana cand ceva irumpe in afara, starnind acea cautare ( benefica ) cu neputinta de stavilit.
      Ce se intampla astazi de fapt cu acest om alienat, pierdut de identitatea sa vesnica ? Aici apare un fenomen care – din nefericire – a patruns si in Biserica ; materialismul contemporan sufoca intr-atat spiritualitatea, incat lucruri care odata ii bucurau pe bunicii nostri – strangerile fratesti, agapele, rugaciunile etc – au ajuns pentru multi crestini ultramoderni lucruri demodate, batranesti, care nu se mai potrivesc vitezei in care este obligat sa functioneze omul. ” Trebuie sa recunoastem : nivelul de spiritualitate printre noi este scazut, afirma A. W. Tozer. Ne-am masurat cu propria noastra masura pana ce imboldul de-a cauta locuri mai inalte in lucrarile Duhului a disparut . Sectiuni mari si pline de putere din domeniul crestinismului fundamental au fost lepadate in schimbul unor practici complet nescripturale , absolut nejustificabile in lumina adevarului crestin istoric si profund daunatoare vietii launtrice a crestinului individual. S-a ajuns sa se imite lumea , sa se caute favoarea oamenilor, sa se produca placeri ca substituent al bucuriei Domnului , si o putere ieftina si artificiala ca substituent al puterii Duhului Sfant. Licuriciul a luat locul rugului in flacari si personalitati sclipitoare inlocuiesc acum focul ce s-a pogorat de la Rusalii.”
      Tozer are dreptate ! De fapt ce-am pierdut ?? Am pierdut ESENTIALUL : ” Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau CU TOATA INIMA TA…” ” Cu toata inima ta „, inseamna ca trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce noi iubim in aceasta viata mai mult. Unii oameni iubesc banii – prototipul avarului lui Moliere are atatia adepti – altii o persoana , un lucru, o cariera, o pozitie sociala, o familie, o casa, o masina etc. Ei bine Rashi este genial cand afirma : Iubeste-L pe Dumnezeu cu tot MULTUL TAU ! Bine, bine veti spune , dar asta nu inseamna renuntare ? Daca – L iubesc pe Dumnezeu cu toata inima , mai pot avea si ceea ce iubeam inainte ? Cred ca aici se realizeaza cea mai frumoasa MINUNE cu care se poate confrunta un om intr-o viata : DEDICAREA . Dedicare inseamna sa-i predai lui Dumnezeu multul tau , pentru ca EL sa ti-l intoarca intr-o noua ordine. Sa ne gandim la Abraam Avihnu … ( Bereshit 22 : 16-18 ). Promisiunea unei asemenea dedicari este imuabila, si ne va propulsa in minunatul nostru destin vesnic.
      Ceea ce -i spune Domnul Martei este atat de valabil pentru fiecare dintre noi : ” Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu, dar un singur lucru trebuieste . Maria si-a ales partea cea buna , care nu i se va lua ” ( Luca 10: 41-42 ). ” Partea cea buna ” , asculta Israele !

  3. Dana zice:

    Shabat Shalom,
    MAI MULT INSEAMNA MAI PUTIN (Vaethanan 5762)
    Scris de Sorin Rosen
    Luni, 15 Iulie 2002 02:00
    Semne de intrebare

    [CAND MAI MULT INSEAMNA MAI PUTIN – adaptat dupa rabinul Shraga Simmons]
    Un rege isi convoaca sfetnicul de incredere si ii spune: „Am o misiune foarte importanta pentru tine. Mergi in regatul vecin si prezinta-te in fata regelui de acolo. Tine minte insa un singur lucru: sa nu cumva ca, in timpul acelei intrevederi, sa-ti scoti camasa! Mergi acum si fa cum ti-am poruncit…”

    Sfetnicul pleaca si ajunge la curtea regelui vecin, cerand audienta. Este primit in sala mare a palatului unde il asteapta regele. Incep sa aiba o discutie foarte serioasa si foarte protocolara, insa in mijlocul acesteia, omul vede cum cativa din sfetnici incep sa-si dea coate si sa rada. „De ce radeti?”, intreaba sfetnicul aflat in audienta. „Pentru ca nu am vazut niciodata pe cineva atat de cocosat”, i se raspunde. „Despre ce vorbiti?”, ii intreaba el cu uimire, „nu sunt deloc cocosat”. „Ba esti!”, continua sfetnicii. „Nu sunt!” „Ba da si uite, ca sa-ti dovedim, facem pariu cu tine pe un milion de dolari.” „Foarte bine, facem pariu”. „Scoate-ti acum camasa si dovedeste-ne”, ii spun sfetnicii regelui vecin.


    Cel aflat in audienta isi aduce aminte atunci de vorbele regelui lui… „sa nu cumva sa-ti scoti camasa in timpul acelei audiente…”. Si totusi, un milion de dolari este o avere, cu siguranta ca regele nu se va supara cand va veni acasa cu cufarul plin de bani. Iar pariul nici nu poate fi pierdut…

    Plin de incredere, sfetnicul isi scoate camasa si isi expune spatele perfect drept. Apoi, cu mare satisfactie, primeste un cec de un milion de dolari si pleaca.

    Ajuns acasa, sfetnicul nu-si mai incape in piele de bucurie. „Am castigat un milion de dolari pentru visteria regala!!”, ii spune el regelui. „A fost usor, tot ce a trebuit sa fac a fost sa imi scot camasa pentru a dovedi ca nu sunt cocosat.”

    „Ce-ai facut?!?!”, striga regele. „Ti-am spus foarte clar sa nu cumva sa-ti scoti camasa. Am avut incredere in tine si am facut un pariu cu regele vecin pe zece milioane de dolari ca nu va reusi sa te convinga sa-mi incalci porunca!”

    * * *
    In pericopa de saptamana aceasta, in versetul 4.2, Tora ne spune: „Sa nu adaugati si sa nu scoateti nimic din porunci.” Este evident de ce a elimina ceva din poruncile divine nu este un lucru bun. Insa ce se intampla cu porunca de a nu adauga ceva la cele 613 mitzvot? A face mai mult, a fi mai strict, nu este oare mai bine? Ei bine, nu intotdeauna… Exemple in istorie au fost suficiente. In pericopa Bereishit, atunci cand Adam primeste porunca de a nu manca din Pomul cunoasterii binelui si raului, el ii transmite Evei aceasta porunca cu o mica adaugire, care a cantarit insa mult: „Sa nu mancati din el si sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu a zis doar „NU MANCATI!”, Adam a adaugat si „Nu va atingeti de copac!” Iar Eva, ispitita de sarpe, a atins copacul si, vazand ca nu se intampla nimic, a luat un fruct si l-a mancat. Si asa au inceput oamenii sa moara…

    Si totusi, chiar nu putem sa adaugam nimic la poruncile lui Dumnezeu? Cand facem mai mult decat trebuie chiar nu este mai bine? Sunt cazuri in care este mai bine… Insa imaginati-va adaugand cateva note la o simfonie a lui Beethoven sau cateva tuse de culoare la un tablou de-al lui Rembrandt…

    A adauga la poruncile lui Dumnezeu nu inseamna a-L sluji pe El, ci a sluji propria placere de a face mai mult. Bineinteles, asta nu inseamna in nici un caz ca initiativa personala nu este de incurajat. Dimpotriva, initiative in a aduce pe altii mai aproape de iudaism, de a oferi un strop de spiritualitate sau de a crea un sentiment de comunitate, de apartententa, desi nu sunt explicit porunci in Tora, sunt intotdeauna binevenite.

    In discursul sau catre evrei, Moshe doreste doar sa spuna ca Tora cu cele 613 porunci ale sale este o capodopera, o opera perfecta si imposibil de egalat, ca a scoate sau a adauga ceva la ea este o profanare. A adauga o porunca la Tora inseamna a spune implicit ca Dumnezeu a uitat sau ca invatatura Lui nu este tocmai completa. Iar cand se vorbeste de eliminat, atunci cand poruncile Torei sunt supuse unei analize de tipul „asta nu mai e actuala, poate ar trebui scoasa” sau „se poate face cutare lucru, chiar daca este impotriva Torei, pentru ca Tora a fost data de Dumnezeu in urma cu multi ani si astazi avem alte reguli”, cand Tora este privita cu asemenea ochi, consecintele pot fi devastatoare. Se poate ajunge la distrugerea conceptului de comunitate, la pierderea unor valori comune, la uitarea sau desconsiderarea unor idealuri pentru care generatii de-a randul au luptat.

    Dumnezeu a dat Tora pentru a fi cartea de capatai a poporului evreu, pentru a fi acea „Torat Hashem temima” (invatatura divina perfecta) pe care sa o pretuim si sa o intelegem asa cum ne-a fost data, pe care sa o integram in viata noastra zilnica, pe care sa o traim si interiorizam… Dumnezeu a dat Tora pentru a ne apropia intre noi, pentru a ne apropia de El si pentru a ne face mai buni. Dumnezeu a dat Tora pentru a ne spune cum ar dori El sa fim, cum ar dori sa fie lumea in general, pentru a ne oferi 613 moduri de a trai „betzelem Elokim” (dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu)…

    Ce putem invata pentru astazi?

    Pentru ca am inceput comentariul la pericopa Vaethanan cu o poveste, voi continua cu o poveste:

    Se spune ca traia odata, intr-un satuc de departe, un om care obisnuia sa spuna, despre toate lucrurile care i se intamplau, ca „nu stie daca sunt spre bine sau spre rau”. Omul acesta traia impreuna cu fiul sau, avand drept singura avutie un cal. Si iata ca intr-o zi, calul pleca de acasa si nu se mai intoarse. Satenii venira la bietul om sa il consoleze pentru pierderea sprijinului sau de nadejde, insa omul nostru ii intampina cu replica sa favorita: „Nu stiu daca lucrul asta este spre bine sau spre rau…”

    Oamenii plecara fiecare la casa lui si viata isi continua cursul. Dupa doar cateva zile, calul se intoarse acasa insotit de o intreaga herghelie de cai salbatici. Satenii venira din nou la casa batranului pentru a-l felicita, pentru a se bucura impreuna cu el de marele noroc si marea bogatie care a dat peste el, insa omul nostru le raspunse din nou simplu: „Nu stiu daca lucrul asta este spre bine sau spre rau…”

    Si nu trecura decat inca vreo cateva zile si iata ca fiul sau intra fara ca omul sa isi dea seama in imprejmuirea unde pasteau caii cei salbatici si acestia se speriara si il lovira. Baiatul isi rupse un picior si omul nostru fu nevoit sa il care in casa si sa cheme doctorul pentru care plati o gramada de bani. Satenii venira iar, pentru a-i spune cat de rau le pare, pentru a il ajuta in gospodarie, acum cand baiatul sau nu mai putea munci. Iar atunci cand satenii il compatimira pentru necazul ce se abatuse asupra lui, batranul le raspunse cu fraza-i obisnuita: „Nu stiu daca lucrul asta este spre bine sau spre rau…”

    Si mai trecura cateva zile… Incepuse un razboi sangeros cu regatul vecin si in sat venira oamenii regelui, pentru a convoca tinerii in armata. Iar fiul batranului, in pat si cu piciorul rupt, nu fu recrutat…

    * * *
    In urma cu cateva pericope, aflandu-se in desert, evreii ii cer lui Moshe apa, iar acesta, lasandu-se un pic „purtat de val”, loveste stanca in loc sa ii vorbeasca, anulandu-si astfel dreptul de a intra in Israel.

    In pericopa de saptamana aceasta, Moshe le povesteste evreilor cum s-a rugat lui Dumnezeu sa il lase sa intre totusi in tara la care atat de mult a ravnit. Iar Dumnezeu ii refuza intrarea in Israel si i-l arata in schimb, de pe varful unui munte. Vorbind despre acest episod, Moshe foloseste insa o formulare care ridica oarece probleme: „Domnul s-a maniat pe mine, din pricina voastra, si nu m-a ascultat.” [3.26] La prima vedere, acest „din pricina voastra” nu pare problematic, pentru ca s-ar putea referi la episodul din desert, cand evreii au cerut apa. Si totusi, exista o problema. Respectivul episod a fost intotdeauna referit in Tora ca o greseala a lui Moshe, si nu a evreilor. Oare de ce ar dori Moshe, acum, in apropierea mortii sale, sa arunce vina pe evrei?

    Raspunsul este ca nu vrea acest lucru. Formularea „din pricina voastra” se refera la o cu totul alta idee, traducerea corecta a variantei ebraice fiind de fapt „de dragul vostru”, „pentru voi”. Iar episodul capata o cu totul alta nuanta si intrebarea se schimba radical: cum se poate ca interdictia ca Moshe sa intre in Eretz Israel sa fi fost de dragul evreilor, pentru binele lor?!? Explicatia oferita de Malbim pentru aceasta aparenta ciudatenie este urmatoarea: daca Moshe ar fi intrat in Israel, chiar in postura de evreu pur si simplu, fara a fi lider, Templul din Ierusalim ar fi fost construit imediat pentru meritele sale, sub directa sa coordonare. Iar un templu construit de Moshe nu ar fi fost niciodata distrus. Si de ce asa ceva nu e bine?!? Pare foarte bine, nu? Sa fi fost Dumnezeu nedrept si sa nu vrea ca Templul sa fie construit pentru totdeauna?!? Evident, absurd! Explicatia este alta…

    Poporul evreu insa nu era pregatit atunci pentru un Templu etern. Daca poporul ar fi pacatuit catusi de putin, cum de altfel s-a si intamplat, Dumnezeu ar fi abatut intreaga pedeapsa asupra evreilor insisi, pentru ca Templul nu ar fi fost acolo sa „preia” o parte din mania divina.

    Cu Templul din Ierusalim construit de catre altcineva si nu de catre Moshe, Dumnezeu a pedepsit pe evrei in parte prin distrugerea acestui simbol al prezentei Sale in mijlocul poporului, mania divina lovind in primul rand pietre, lemne, aur si argint, si numai apoi pe evrei…

    Bineinteles, explicatia nu se poate opri aici… Cateva versete mai incolo, in 4.25-26, intr-un pasaj care se citeste si in dimineata zilei de Tisha Be’Av (cand se comemoreaza distrugerea celor doua Temple), Moshe le spune evreilor: „Cand vei avea copii si copii din copiii tai si vei imbatrani in tara, daca va veti strica, daca va veti face chipuri cioplite, infatisari ale vreunui lucru, daca veti face ce este rau inaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca sa-L maniati, iau astazi martor impotriva voastra cerul si pamantul, ca veti pieri de o moarte rapida in tara pe care o veti lua in stapanire…”

    In explicatia sa asupra acestui episod, Rashi, marele comentator al Torei, vede in cuvantul „venoshantem” („vei imbatrani”) o aluzie la cei 852 de ani care ar fi trebuit sa se scurga de la intrarea evreilor in Israel si pana la inceperea exilului (cuvantul „venoshantem” are valoarea numerica 852). Si totusi, exilul evreilor a inceput doar la 850 de ani de la intrarea in tara. Oare S-a grabit Dumnezeu si a fost aprig la manie? Oare (iarasi revin cu intrebarea) a fost nedrept?!? Oare Dumnezeu a decis sa ii trimita pe evrei in exil cu doi ani inainte de data care fusese hotarata pentru acest trist eveniment?

    Bazandu-se pe Talmud, Rashi explica insa ca a fost (din nou!) vorba de mila divina. Exilul babilonian a inceput odata cu distrugerea Primului Templu pentru ca evreii decazusera spiritual si adoptasera obiceiurile populatiei canaanite pe care Dumnezeu Insusi le-a condamnat. Daca evreii ar mai fi stat in Israel inca doi ani, decaderea spirituala ar fi fost completa si reintoarcerea ar fi devenit imposibila. Dumnezeu a distrus Templul si a trimis poporul in exil, pentru a nu-i distruge pe evrei…

    * * *
    Morala – aceeasi ca in povestea cu batranul care spunea „Nu stiu daca lucrul asta este spre bine sau spre rau…”. Ni se pare deseori in lumea aceasta ca lucrurile se intampla intr-o maniera alta decat cea la care ne asteptam. Uneori aflam ca in final „necazul” a fost spre bine, alteori nu. Insa ceea ce este foarte important este ca, indiferent daca aflam sau nu, NU AVEM VOIE SA NE BLOCAM! Nu avem voie sa ne oprim din a trai!

    In urma cu aproape noua ani, in Ierusalim, varul meu a alergat dupa un autobuz nr.1 si nu l-a prins. L-a luat pe urmatorul, care insa a trebuit sa opreasca dupa numai cateva statii. Avusese loc – unul din primele dintr-o serie care, din nefericire, continua si astazi – un atentat sinucigas. Autobuzul dupa care alergase el si nu il prinsese era in mijlocul drumului, transformat intr-o gramada de fiare fumegande. Iar el a scapat, poate impreuna cu altii care, poate, alergasera si ei dupa acel autobuz si nu il prinsesera…

    Se intampla lucruri nedrepte pe lume. In Israel e razboi si mor oameni, fara sa aiba vreo vina. In tari sarace ale lumii se moare de foame si sete, de boli si mizerie. In urma cu 60 de ani au murit milioane pur si simplu. Vedem zilnic oameni care traiesc bine, desi stim ca nu o merita, iar altii, cinstiti si integri, abia isi duc traiul… Si simtim de multe ori nevoia sa intrebam „de ce?”. Avem poate si dreptul… Insa de multe ori raspunsul nu se obtine, pentru ca numai Unul, sus in ceruri, il stie.

    Noi trebuie sa nu uitam, sa nu lasam lucrurile sa treaca pe langa noi, sa nu le „pierdem”. Trebuie sa ne facem datoria si sa ne apropiem, pe noi si pe copiii nostri, de iudaism si de spiritualitate. Asa si numai asa putem merge inainte. Priviti la Israel, care traieste, printre gloante, bombe si atentate comise cu lasitate si cruzime. Priviti la cei care au supravietuit ororii de acum 60 de ani, priviti-i cum traiesc, cu tot ce inseamna acest cuvant mai frumos. Priviti-i cum isi cresc copiii, cum isi mangaie nepotii, uitati-va la ei cum – dupa toate prin care au trecut – mai au puterea sa zambeasca…

    Uitati-va la ei si uitati-va la sentinta, aparent atat de nedreapta, ca Moshe sa nu intre in Israel. Ganditi-va la istoria in care evreii ar fi trebuit, dupa aparente, sa se piarda deja de mult! Uitati-va la Israelul de astazi si la viata aceea care pulseaza printre bombe si gloante, sau la Diaspora care pare, dupa toate violentele din Europa, atat de fragila! Uitati-va la puterea din ea, la puterea de a citi printre randurile Torei despre vremea bucuriei si linistii noastre, uitati-va la forta de a spune ca lucrurile vor fi in cele din urma spre bine, uitati-va la versetul din Haftara de saptamana aceasta: „Mangaiati, mangaiati, pe poporul meu, spune Domnul Dumnezeul tau” [Isaia 40.1] Uitati-va la puterea din fiecare din noi si la puterea din noi impreuna! UITATI-VA LA TOATE ACESTEA SI TRAITI !!!

    Shabat Shalom!

    • Shalom si Hazak , tuturor !

      Din comentariul de mai sus – merituos in variatele sensuri ale simbolisticii iudaice – putem si noi , in plan mesianic, sa desprindem cateva idei care sa ne ajute sa intelegem ca Yeshua – sau Yeoshua – Ha Maschiach a fost indubitabil manifestarea – OGLINDIREA – cea mai perfecta a TOREI. Este cat se poate de bine ca TORA este legata de MITZVOT, iar acestea chiar nu sunt putine – 613 este un NUMAR ! Din Brit Hadasha stim cu ce inflacarare pledeaza rabbi Sha`ul – si toti ceilalti apostoli pentru – in Spiritul lui Maschiach , pentru o Credinta a faptelor. O credinta fara fapte , este o Credinta moarta, o credinta care nu IL onoreaza si nu IL multumeste pe Adonai ( Evrei 11 : 6 ) . Cu alte cuvinte Credinta cere implicare, cere ascultare, cere disponibilitatea alinierii la scopurile si la valorile lui Dumnezeu. Amin !
      Cele 613 mitzvot – conform datinii iudaice – nu inseamna nici mult, nici putin, inseamna de fapt un numar complet de atitudini transpuse corect in practica , conform principiilor Torei. A scoate sau a adauga inseamna sa se altereze acest echilibru perfect , care IL reprezinta de fapt pe Dumnezeu. Folosind acelasi limbaj , Yohanan in Apocalipsa 22 : 19 , isi explica si isi prezinta Revelatia in aceeasi ampla semnificatie a rasplatirii dupa caz, a binelui sau a raului fiecaruia pe cand va fi trait in trup. Se pune in continuare problema daca Yeshua a respectat intr-adevar Mitzvot si daca implinindu-le i-a pastrat Torei aura de capodopera. Aici trebuie sa avem in vedere urmatoarea axioma , pe care nu o putem nicicum evita : Yeshua este Fiul lui Dumnezeu – deci este Dumnezeu – O Persoana a Dumnezelui Triunic, Dumnezeul care nu trece niciodata peste ceea ce este scris. Cerurile si pamantul pot trece dar nu Cuvintele Lui ( Ishaiahu 55 : 10 – 11 ). Yeshua nu a implinit doar Tora in cele 613 MItzvot, ci a ridicat Legea lui Dumnezeu la rangul unei creatii unice, care se poate implini numai prin Iubire consacrata, acest sentiment sporindu-i inmiit frumusetea. Legea nu s-a implinit in viata si in Lucrarea Sa ca un ritual corect dar searbad, ci a devenit un mod de-a trai, o respiratie naturala a unei inimi circumcise.
      Acesta a fost scopul venirii Sale pe pamant. A afirma ca EL a desfiintat ceea ce de fapt a creat de la inceput, in Ordinea Lui, inseamna sa ne obisnuim cu intelegerea unui Dumnezeu schimbator, cu toane , in functie de imprejurari , de contexte. Insa nu acesta este Dumnezeul Bibliei, al Torei si al profetilor. Dimpotriva , DUMNEZEU ESTE VESNIC si IMUABIL, este cel mai sigur sistem de referinta , Dumnezeu este STANCA. Asa percepandu-L pe Dumnezeu, putem intelege ce frumoase si benefice Mitzvot a creat in Zilele de Shabbat, in calitate de Domn al Shabbat-ului. Vindecarile si toate minunile Sale – toate – sunt adevaratele Mitzvot cerute de Moshe. Iata de ce , Yeshua nu a stricat Legea ci a implinit-o pana in cele mai mici detalii, conferindu-i aureola iubirii, altruismului si a sacrificiului de Sine. Glorie Lui , in veci de veci ! Asa sa facem si noi. Amin!

      • “Nu stiu daca lucrul asta este spre bine sau spre rau…”

        Cred ca este unul dintre cele mai pertinente raspunsuri despre posibilitatea construirii unui Templu la Yerushalayim. Este un posibil raspuns si in ceea ce-l priveste pe Moshe, si interdictia acestuia – considerata de multi comentatori extrem de dura – de – a intra in Eretz. Se pare ca sunt lucruri pe care Dumnezeu le vede mai bine decat noi. De multe ori ne grabim sa-L judecam pe Cel Preainalt dupa criteriile noastre atat de marginite.
        Numai Dumnezeu, in prestiinta Lui , cunoaste viitorul, numai EL poate discerne ce este dupa un munte sau dupa o vale. Pentru noi – aplicand toate acestea in plan mesianic – singurul raspuns trebuie sa fie CREDINTA : ” acea puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad ” , pe care insa – sa fim siguri de asta – le vede EL intotdeauna. Iar acest lucru inseamna BINELE nostru. Glorie Lui !
        Shavua Tov !

  4. Iulian zice:

    Piesa e Parfum !
    Alifie pentru suflet.


    • Dana zice:

      Salom Domnule Profesor,
      Ati afirmat urmatoarele:
      Si sunt de acord cu Dvs. in aceasta privinta.Poporul evreu de-a lungul istoriei a avut parte de multe, foarte multe greutati si s-a aflat in situatii dificile.Au existat mai multi salvatori, sa-i numim asa, precum: Iosif, Moise, Iosua, Samson, Ghedeon, Iefta, David si lista ramane deschisa.Totusi numele pe care le-am dat mai sus au fost oameni cu slabiciunile lor si care au adus o rezolvare partiala a problemelor poporului israelit.
      Sa nu uitam ca Dumnezeu a dat putere acestor oameni si toti cei mai sus numiti salvatori recunosc acest lucru si faptele lor sunt consemnate in Tanach.
      In Tanach sta scris ca Domnul este Salvatorul Suprem si Imparatul Adevarat al lui Israel!
      Sa ne concentram atentia pe acesta afirmatie consemnata de Tanach si voi da cateva versete importante in acest sens.
      Exod cap 13
      1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
      2. „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
      3. Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.
      4. Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
      5. Când te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
      6. Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
      7. În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
      8. Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.”
      9. Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
      10. Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.

      Domnule Profesor in Hagada de Pesach straluceste faptul ca Unicul Salvator al poporului israelit este Domnul! Domnul este Salvatorul si El nu isi da slava Sa nici unui inger si in nici un caz unui om.
      Va aduc aminte de episodul trist in care poporul ales, de abia scos din Egipt pacatuieste facandu-si vitelul de aur.Domnul fiind tare suparat ii spune lui Moise ca El nu mai merge cu poporul si ca trimite un inger al Sau.
      Dar mai bine sa lasam Tora sa vorbeasca.
      Exod 33
      1. Domnul a zis lui Moise: „Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: „Seminţei tale o voi da!”
      2. Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Canaaniţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
      3. Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţânat.”
      4. Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
      5. Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor şi lui Israel: „Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.”
      6. Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat de la muntele Horeb.
      7. Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce întrebau pe Domnul, se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără.
      8. Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort.
      9. Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.
      10. Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ la uşa cortului lui.
      11. Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.
      12. Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!”
      13. Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!”
      14. Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.”
      15. Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
      16. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”
      17. Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!”
      18. Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”
      19. Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!”
      20. Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
      21. Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
      22. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii, şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece.
      23. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.”

      Domnule Profesor in versetul 14 Cap 33 Exod Domnul spune clar ca El insusi merge cu poporul deci nu un inger si nu un om !

      Este limpede ca Salvatorul poporului israelit este Domnul si Numele Sau este Minunat!
      Acum doresc sa va pun o intrebare.
      Cum se traduce in ebraica : DOMNUL MANTUITOR ?

      Si acum daca intelegem ca Unicul Salvator este Domnul Dumnezeul lui Avraam, Itzac si Iaacov si ca El nu isi da slava uniu inger cu atat mai mult nu isi da slava/onoarea unui om.
      Vine o alta intrebare calificata: Cine este Iosua Ha Mashiah???
      Cine ne poate raspunde la aceasta intrebare???Dupa parerea mea la aceasta intrebare nu pot raspunde nici ingerii nici oamenii.Atunci CINE??? Raspunsul este TANACHUL!
      Da, TANACHUL/TORA are puterea sa dea un raspuns intreg, calificat!

      Sa lasam pe Majestatea Sa, TORA sa ia CUVANTUL si sa NI-L arate incepand de la Moise si de la toti profetii Sai adevarati:
      Geneza 3:15
      15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
      Geneza 22:18
      18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”
      Geneza 26:4
      4. Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată
      Geneza 49:10
      10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.
      Numeri 21:9
      9. Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
      Deuteronom 18: 15
      15. Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!
      Psalmul 16:9,10
      9. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
      10. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
      Psalmul 22
      1. Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
      2. Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
      3. Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
      4. În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
      5. Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
      6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
      7. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
      8. „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” –
      9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
      10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
      11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
      12. O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
      13. Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfâşie şi răcneşte.
      14. Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
      15. Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
      16. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
      17. toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
      18. îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
      19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
      20. Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghearele câinilor!
      21. Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
      22. Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
      23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
      24. Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
      25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
      26. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
      27. Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
      28. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
      29. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
      30. O sămânţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
      31. Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
      Psalmul 132:11
      11. Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
      Isaia 7:14
      14. De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).


      Isaia 9:6
      6. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

      Isaia 40:10-11
      10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
      11. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”
      Isaia 50:6
      6. Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.

      Isaia 53
      1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
      2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
      3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
      4. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
      5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
      6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
      7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
      8. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
      9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
      10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
      11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
      12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

      Ieremia 23:5
      5. „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.
      14. „Iată, vin zile, zice Domnul”, când voi împlini cuvântul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
      15. În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.
      Ezechiel 34:23
      23. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
      Ezechiel 37:25
      25. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.

      Dan 9:24
      24. Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

      Mica 7:20
      20. Vei da cu credincioşie lui Iacov, şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam, ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.”

      1. Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor. –
      Maleahi 4:2
      2. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.

      Cuvantul Torei este cea mai pretioasa Marturie !Majestatea Sa Tora ne indeamna mereu cu cuvintele Sale alese: Mergeti la Lege si la Marturie!

      Spor la studiul Torei!

    • Domnule Profesor Tony Barat,

      Draga Tony – Salom !

      Dana ti-a daruit citate atat de relevante din Tanach , incat dovezile ies la suprafata ca uleiul. Bineinteles , avem tot dreptul sa spunem NU ! Nu vreau , nu-mi trebuie, nu accept. ! Insa asta nu schimba cu nimic lucrurile , sunt foarte multi care cred si care accepta.
      Pana una alta , cel mai bine si mai cinstit ar fi sa CITIM SI SA MEDITAM la cele scrise in Tora. Da, YESHUA a fost UN LIDER foarte MARE…, mult mai mare decat MOSHE !
      Sa fii binecuvantat in LUMINA !

  6. Pingback: powder coating wheels

  7. Pingback: ancientgreece

  8. My site zice:

    Thanks for another informative site. Where else could I get that kind of info written in such an ideal method? I’ve a venture that I’m just now running on, and I have been found your site wonderful dear Otnielabattzion. Nice music here…God bless!

  9. Pingback: Kopi Luwak

  10. Elijah zice:

    This is a excellent music, thanks. Cheers sing cannot get enough wish there was more like this. I will like this kind of post on my site. Hashem bless you Otniela Bat Tzion.Shalom.

  11. Miło przeczytać Twój post | Dziękuje – zapraszam do siebie | Ciekawa informacja | Zapraszam do mnie | To mi się przyda ! | Świetny blog – polecam! | Dobry blog otnielabattzion | Wspaniały blogasek

  12. Elbert _ Rosetta zice:

    Wonderful ! God bless your heart with much accomplished joy !!!!! Shallom !!!!

  13. verna zice:

    Schallom Otniella, may God of Abraham, Isaac and Jacob be your strog shelter each day always and reward with peace from Him your work in His Kingdom…Be blessed !!!!!!

  14. Erwin zice:

    şalom deşi nu sunt de acord cu voi mesianicii.. cei care sunteţi născuţi din evrei ar trebui să reveniţi în iudaism. ce vreţi să demonstraţi ? că sunteţi evrei dar de fapt sunteţi creştini !
    Aveţi totuşi o muzică frumoasă…cu interpreţi foarte buni.

  15. anda zice:

    foarte frumos , Otniela fiti binecuvintata! Domnul Mesia fie laudat ! .

  16. luci zice:

    Minunata muzica !! Cintam aceasta cintare de multe ori impreuna cu tinerii bisericii noastre…Si asteptam Ierusalimul promis pentru care ne rugam sa vina. Shalom draga sora Otniela. Dumnezeu sa va tina aproape de El!

  17. lizzie zice:

    Hi Otniella Bat Zion, nice to meet your site, wonderful music, gorgeous writings ! God bless you !!!!!

  18. shoshana.p-kney zice:

    Schallom Otniella Bat Zion , greetings from ha Eretz Israel, kehilat Melekh Ha Mashiakh. Shannah Tovah – Sweet Happy New Year !!!!!! Love and joy, your sister , Shoshana

  19. bobywalter zice:

    Shannah tovah din California.Superb cintec !!!!!!

  20. mary zice:

    Dumnezeu sa apere Ierusalimul ! Sa ne rugam pt evrei si pacea in Ierusalim orasul sfint. Salom cu multa iubire pt toti evreii si mai ales pt aceia care cred in Domnul nostru Isus.

  21. miky.l.s zice:

    Sarut mainile distinsa doamna Otniela, un cantec superb! sunt consternat de ce s/a intamplat in Ierusalim ieri dimineata…o adevarata impietate sa patrunzi intr/un spatiu sacru si sa ucizi cu o ura crancena. Imi pare rau, dar din pacate chiar traim timpuri apocaliptice…Sunt crestin baptist si respect Biblia si poporul de unde ne/a venit mantuirea. Doamne Isuse binecuvanta Israelul, poporul la care vei reveni !

  22. stefana_love zice:

    Shalom D-voatra Otniela Bat Tzion si la toti evreii mesianici. Ne rugam pentru Ierusalim, pentru pace in Tara lui Mesia si pentru pregatirea noastra, a tuturor celor mintuiti, sa putem avea o inima curata cind vine Domnul sa ne ia la El. Multa binecuvintare !

  23. arielle zice:

    Thanks Otniela Bat Zion ! This song is so gorgeous !!!! God bless you !!!!!

  24. ottodupree zice:

    Oh my goodness! Awesome song Otniella Bat Zion!!!!!! Thanks! I love it a lot!!!!!!!

  25. miki zice:

    O superbitate de cintec! mersi Otniela Bat Tzion!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )


Conectare la %s