Tzipori – Orasul ” inundat ” de o frumoasa Istorie

Templu roman gasit sub o biserica

In orasul galilean TZIPORI arheologii Universitatii Ebraice din Ierusalim au descoperit sub ruinele unei biserici bizantine, zidul de fundatie  al unui templu pagan roman.
In trecut , pe langa evrei , in Tzipori traiau si foarte multi pagani care s-au convertit ulterior la crestinism. Orasul istoric Tipori  este astazi parc national , cu numeroase vestigii arheologice, in centru putand fi admirate ruinele unei biserici bizantine.
Recent, arheologii coordonati de prof. Zeev Weiss,  de la Departamentul pentru Arheologie al Universitatii Ebraice din Ierusalim,  au descoperit sub aceste ruine ramasitele unui templu roman, care se pare ca a fost construit in sec. al 2-lea d Ch.
Templul a fost localizat la sud de Decumanus, strada principala a orasului, care se intinde de la est la vest si care era , in trecut , marginita de coloane dupa modelul roman. Templul acesta avea dimensiuni destul de mari si reprezenta unul dintre cele mai importante edificii ale orasului. Studiind monedele din vremea imparatului roman Antonius Pius, istoricii au ajuns la concluzia ca in Tzipori a existat intr-adevar un templu dedicat lui Jupiter ( zeul suprem al romanilor ) si zeitei Fortuna ( care intruchipa destinul si bunastarea ). Din cauza faptului ca toate zidurile templului au fosat distruse intr-o perioada ulterioara, nu a mai ramas decat fundatia, insa aceasta nu poate confirma sau infirma indiciile oferite de monede.   
Construirea suprapusa a unei biserici peste un templu pagan , si pozitia centrala  in care au fost ridicate cele 2 cladiri indica faptul ca in oras exista o inclinatie puternica inspre religie.  Celelalte ruine de cladiri marturisesc despre faptul ca aici au locuit impreuna evreii, paganii si mai tarziu crestinii , cu totii aducandu-si contributia  in vederea dezvoltarii infrastructurii acestui oras. Peste drum de ruinele bisericii bizantine s-au gasit in timpul sapaturilor din aceasta primavara-vara si urmele unui vechi monument.Nu se stie cu exactitate cui ii era dedicat , dar dimensiunile si amplasamentul sau indica faptul ca avea o importanta deosebita.  Majoritatea peretilor si a coloanelor s-au prabusit, probabil din cauza unui cutremur, dar s-au pastrat intacte gresia si mozaicurile viu colorate.
In apropirea orasului se afla Nazaretul, care pe vremea lui Yeshua   era un mic sat , in timp ce Tzipori se dezvoltase, transformandu-se  intr-o cetate mare si foarte bogata. Datorita faptului ca Iosif , sotul Mariei , este numit in Noul Testament grecesc  tekton , teologul Carsten Peter Thiede a presupus ca Iosif  ar fi fost de fapt un fel de arhitect si nu un dulgher obisnuit. Pe baza acestui considerent, Thiede a inaintat teoria  ca Iosif ar fi putut lucra in cetatea Tzipori , aflata in proximitatea fizica  a  familiei lui Yeshua.

( Comentariu – Otniela ;  realizat cu ajutorul informatiilor furnizate de  Jerusalem Post , Bucuresti – Aprilie 2012 )

About otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Istorie si arheologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Tzipori – Orasul ” inundat ” de o frumoasa Istorie

  1. Iulian spune:

    Informatii noi si actualizate. Multumim.

  2. Madi spune:

    Frumoasă relatare. Mi-as dori sa vizitez si eu acele locuri. Mai ales ca istoria aceasta il include si pe Domnul nostru Isus Hristos. Domnul sa binecuvanteze Israelul.

  3. Dana spune:

    Shabat Shalom!
    Foarte frumos acest topic.Este vremea descoperirilor si Israelul arata spre Yeshua Ha Masiah sau altfel spus fiecare palma de pamant pe care o cerceteaza arheologii il glorifica pe Mieluselul Jertfit!HalleluYah!
    Si pentru ca este Shabat avem o pericopa noua care intamplator este una dintre preferatele mele.

    Am ales comentariile Rabinului Sorin Shlomo Rosen.
    PERICOPA BALAK (Numeri 22:2-25:9) |
    CUNOASTEREA INSEAMNA PUTERE
    Mai multe definitii exista in dictionar in dreptul cuvantului „optimist”. Una dintre acestea insa este cea pe care o utilizam in mod regulat: „Conceptie filozofica potrivit careia in lume binele precumpaneste asupra raului, iar lumea existenta este cea mai buna dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveste cu incredere viata si viitorul; tendinta de a vedea latura buna, favorabila a lucrurilor.” Pesimismul este, evident, opusul acestei conceptii.

    Atunci insa cand lucram empiric, in viata de zi cu zi, unul dintre exemplele clasice pe care le citam de obicei este acela al paharului pe jumatate plin sau gol. Optimistul va vedea jumatatea plina, pesimistul pe cea goala.

    –––––––––––––––––––––––––––

    Ce se intampla insa daca paharul nu este in raza noastra vizuala? Cum privim lucrurile in cazul in care exista necunoscute, atunci cand nu avem posibilitatea, nici daca am dori, sa vedem lucrurile in intregul lor si cand suntem nevoiti sa ne multumim doar cu fragmente, cu imagini partiale sau chiar cu lipsa unei imagini?

    Sa va dau un exemplu, foarte personal chiar… Sotia mea si cu mine asteptam un copil. De fapt, il asteptam chiar in orice moment, pentru ca Livia este insarcinata in noua luni… Si in toate aceste noua luni, asa cum face probabil orice viitor parinte, ne-am gandit si ne-am imaginat cum va fi acest copil. Tot ce stim este ca pare sanatos, pentru ca sonogramele si testele de la spital au iesit bine. Stim ca ii bate inima regulat si ca se misca, pentru ca am auzit bataile si am vazut miscarea. Insa nu stim o multime de alte lucruri: cum arata, ce personalitate va avea, va fi cuminte sau nu…

    Tot ce putem face este sa ne imaginam, sa ne rugam, sa speram. Putem chiar sa anticipam anumite lucruri, din imaginile partiale pe care le avem: va fi mai mare probabil la nastere decat a fost fiica noastra Shiri, probabil mai activ si nebunatic, probabil ca travaliul va dura ceva mai putin… Insa toate acestea sunt practic presupuneri, unele mai ancorate in realitatea pe care o cunoastem, altele mai putin ancorate, mai speculative.

    Asa arata adesea viata. Am vrea adesea sa cunoastem mai mult, pentru a putea avea presupunerile si sperantele mai ancorate in ceea ce cunoastem. Cu cat mai putin necunoscut, cu atat mai bine…

    Insa exista si modelul opus, pe care pericopa din aceasta saptamana ni-l prezinta…

    [Balak] a trimis mesageri la Bilaam fiul lui Beor, la Petor pe rau, in tara fiilor poporului sau, ca sa il cheme si sa-i spuna: „Iata, un popor a iesit din Egipt si acopera fata pamantului si s-a asezat in fata mea. Vino, te rog, sa-mi blestemi poporul acesta, caci este mai puternic decat mine. Poate ca asa il voi putea bate si-l voi izgoni din tara, caci stiu ca pe cine binecuvantezi tu este binecuvantat si pe cine blestemi tu este blestemat.” (Numeri 22:5-6)

    Intreaga pericopa Balak vorbeste de fapt despre calatoria lui Bilaam si incercarile sale de a blestema poporul evreu. Incercari de a-I „forta mana” lui Dumnezeu sa il lase sa plece cu slujitorii lui Balak, o calatorie pe o magarita vorbitoare in care Bilaam este facut de rusine si aproape intors din drum, urmate de trei incercari nereusite de a blestema, toate trei transformate de fapt in binecuvantare…

    Aceasta este pe scurt odiseea lui Bilaam. Insa oare de ce este necesara toata aceasta odisee? Ce nu merge in planul lui Balak? Ce cauta de fapt Bilaam si nu obtine, fiind fortat sa isi transforme blestemele in binecuvantari?

    Un raspuns la aceste intrebari poate fi gasit citind cu atentie versetele pericopei si selectand cateva dintre ele… Inca de la inceput, Bilaam explica mesagerilor ca el este numai o „unealta” a lui Dumnezeu. Dumnezeu ii spune sa nu mearga, iar el le spune mesagerilor: „Nu pot sa trec peste cuvantul lui Dumnezeu si sa fac [impotriva acestuia] nici un lucru, fie mic, fie mare.” (Num. 22:18) Insa imediat dupa aceea adauga: „Si acum, si voi rameneti aici pentru noapte si voi vedea ce imi va mai spune Dumnezeu.” Bilaam a auzit ce avea Dumnezeu de spus, insa continua sa insiste si sa caute o portita de scapare. Cum s-ar spune: „Poate, poate…”

    Calatoria sa pe magarita urmeaza acelasi tipar. De trei ori un inger al lui Dumnezeu i se posteaza in cale cu o sabie in mana, nevazut, insa magarita (care il poate vedea pe inger) il ocoleste, pentru ca in final, nemaiavand loc sa treaca, sa se aseze pe jos si sa se opreasca din drum, salvandu-i viata lui Bilaam.

    Midrash Tanchuma explica aceste trei opriri ale magaritei ca facand aluzie la cei trei patriarhi, „protectorii” poporului evreu. Simbolistica sugerata este aceea ca pentru fiecare patriarh, Bilaam a incercat sa gaseasca un episod in viata acestuia in care, datorita unei greseli sau aparente greseli, sa isi poata „strecura” un blestem la adresa poporului. Intaia data (Num. 22:23), spune Midrash-ul, ingerul era in mijlocul drumului, cu sabia in mana, iar magarita l-ar fi putut ocoli fie prin dreapta, fie prin stanga. Blestemul pe care l-a incercat Bilaam in acest caz a fost legat de cele doua episoade problematice ale vietii lui Avraham: izgonirea de acasa a lui Ishmael si casatoria cu Ketura.

    A doua oara (Num. 22:24), magarita l-a putut ocoli pe inger doar printr-o singura parte. Acest ocol este asociat cu Itzhak, mai exact cu episodul problematic al vietii sale, relatia cu fiul lui Esau.

    In final, a treia oara, Tora ne spune: „Ingerul lui Dumnezeu a continuat sa treaca inainte si s-a oprit intr-un loc ingust, unde nu era loc de trecere, nici prin dreapta, nici prin stanga.” (Num. 22:26) Aceasta este simbolistica lui Iaacov, al treilea dintre patriarhi, cel care de fapt este Israel (prin schimbarea de nume din Geneza) si care intruchipeaza intreg poporul. Nici un blestem nu putea patrunde pentru a ii afecta negativ pe evrei.

    Dupa sosirea la curtea lui Balak, Bilaam are din nou la dispozitie trei incercari de a blestema. Acelasi numar trei! De fiecare data, cu toate altarele construite, cu toate incercarile de a gasi o „bresa” in bunatatea lui Dumnezeu, Bilaam este nevoit sa recunoasca: „Cum pot eu blestema? Dumnezeu nu a blestemat. Cum pot eu sa defaimez, cand Dumnezeu nu a defaimat?” (Num. 23:8) Daca nu exista rau, de unde sa il scot eu? Chiar si cautatul de nod in papura, cum se spune, are limitele sale!

    Insa urmatoarea incercare de blestem reprezinta de fapt cheia intregii intreprinderi: „Balak i-a spus lui [Balaam]: ‘Vino acum cu mine intr-un alt loc de unde ii vei putea vedea. Vei vedea de aici numai o parte din [popor], insa nu il vei vedea in intregime. Si de acolo sa mi-l blestemi!'” (Num. 23:13)

    Asa dupa cum am spus la inceput, Bilaam urmarea un model in care cunoasterea era nedorita. Cu cat vedea si stia mai putin, cu atat putea presupune mai mult ca restul, partea invizibila, era rea, ca avea in ea defecte ce puteau fi exploatate. Filosofia lui Balak si Bilaam era aceea pe care as numi-o „pesimism cautat”. Era un model despre viata si lume in care trebuia ca oamenii sa se fereasca de certitudini, pentru ca numai asa puteau face presupunerile convenabile (in acest caz, presupunerea ca partea necunoscuta a poporului era plina de defecte).

    Este un model de viata deosebit de interesant, urat si imoral, insa interesant. Este un model al manipularii realitatii, al evitarii certitudinilor, al inmultirii necunoscutelor si inlocuirii automate a acestora cu „bile negre”. Oare cum ar trebui sa reactionam la acest model? Oare ce trebuie sa facem noi atunci cand avem posibilitatea de a cunoaste, de a evita necunoscutele? Si oare ce ar trebui sa facem atunci cand necunoscutele sunt inevitabile? Ce credem despre aceste necunoscute? Credem si speram ca sunt bune sau rele?

    In general, oamenilor le este frica de necunoscut. Putini il cauta, putini se aventureaza, iar atunci cand o fac au fie pregatirea necesara pentru a se confrunta cu el, fie curajul (sau chiar nebunia uneori) de a-l infrunta. Dar sunt atatea lucruri necunoscute in jurul nostru… Optimistii spera ca acele lucruri vor fi in final bune. Pesimistii cred ca vor fi rele. Alegerea este in mana noastra, sa o luam pe o cale sau pe cealalta. Si, poate chiar mai important, alegerea ne apartine sa incercam sa limitam numarul si marimea necunoscutelor din viata noastra.

    Sunt atatea lucruri aparent banale, cotidiene, in care aceste principii se aplica… Atatea probleme de sanatate ar putea fi prevenite daca am merge la control regulat, daca nu am lasa la voia intamplarii, in necunoscut, propriul nostru corp. Daca am incerca sa aflam din timp de ce avem nevoie pentru a schimba un act, pentru a face o calatorie sau pentru a ne inscrie copilul la scoala, am economisi timp si energie atat de pretioase. Cunoasterea inseamna putere in zilele noastre!

    Iar atunci cand, absolut obiectiv, nu putem cunoaste ceea ce ne-am dori, sa incercam sa adoptam modelul pozitiv si moral al presupunerii binelui. Cand nu stim toate datele despre un subiect, sa nu inlocuim necunoscutele cu rele, sa nu ii denigram pe altii bazandu-ne pe presupuneri si sa nu cautam defecte acolo unde nu sunt… Dan le’kaf zechut, „judeca vazand partea pozitiva” ne spun rabinii in Pirkei Avot 1:6. Este modelul anti-Bilaam, modelul frumos, firesc si moral pe care al trebui sa il adoptam cu totii.

    Shabat Shalom!

  4. Dana spune:

    Shabat Shalom celor de aproape si celor de departe!
    Am revenit la aceasta pericopa : Balak
    Aceasta portiune a Torei chiar ma fascineaza.
    Am sa scriu cateva versete care imi plac foarte mult.

    Numeri 23: 5-10
    . Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
    6. Balaam s-a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
    7. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: „Vino, şi blestemă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!”
    8. Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
    9. Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, Şi nu face parte dintre neamuri.
    10. Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, Şi sfârşitul meu să fie ca al lor!”

    Numeri 23:16-24
    16. Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
    17. Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”
    18. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
    19. Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
    20. Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.
    21. El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.
    22. Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
    23. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
    24. Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, Şi n-a băut sângele celor ucişi.”

    Numeri 24:5-10
    5. „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!
    6. Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lângă un râu, Ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lângă ape.
    7. Apa curge din găleţile lui, Şi sămânţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai presus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.
    8. Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfărâmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
    9. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!”
    10. Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din mâini, şi a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

    Acum voi scrie un pasaj extraordinar, un pasaj care arata venirea lui Mesia!
    Numeri 24: 14-19
    14. Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”
    15. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,
    16. Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Preaînalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:
    17. Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
    18. Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
    19. Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpânitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.”
    Va doresc spor la studiul Torei!

  5. Dana spune:

    Shabat Shalom!
    Bamidbar / Numeri | PERICOPA PINHAS (Numeri 25:10-30:1) |
    POVESTEA SE REPETA (Pinhas 5764)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 08 Iulie 2004 02:00
    „Moshe a vorbit lui Dumnezeu si a zis: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricarui trup, sa randuiasca peste adunare un om care sa iasa inaintea lor, si sa intre inaintea lor, care sa-i scoata afara si sa-i bage inauntru, pentru ca adunarea Domnului sa nu fie ca niste oi care n-au un pastor pentru ei.”

    Dumnezeu i-a zis lui Moshe: „Ia-ti pe Iehoshua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul Meu, si sa-ti pui mana peste el. Sa-l asezi inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari, si sa-i dai porunci sub ochii lor. Sa-l faci partas la dregatoria ta, pentru ca toata adunarea copiilor lui Israel sa-l asculte. Sa se infatiseze inaintea preotului Eleazar, care sa intrebe pentru el judecata lui Urim inaintea lui Dumnezeu; si Iehoshua, toti copiii lui Israel, impreuna cu el, si toata adunarea, sa iasa dupa porunca lui Eleazar si sa intre dupa porunca lui.

    –––––––––––––––––––––––––––

    Moshe a facut cum ii poruncise Domnul. A luat pe Iehoshua si l-a pus inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari. Si-a pus mainile peste el si i-a dat porunci, dupa cum spusese Dumnezeu prin Moshe.” [Numeri 27:15-23]

    Daca ar fi sa incep comentariul din aceasta saptamana intr-un stil modern, cred ca fraza cea mai potrivita pentru pericopa Pinhas ar fi cea cu care debuteaza arhicunoscutul film „Stapanul inelelor”: „The world is changing…” („Lumea se schimba…”)

    Pericopa Pinhas pe care o citim Shabatul acesta este una intr-adevar plina de schimbare. In debutul sau, lui Pinhas i se schimba statutul social, de la un simplu evreu la Kohen Gadol (Mare Preot), pentru interventia sa din conflictul cu midianitii (pericopa trecuta). Apoi, catre finalul pericopei, lui Moshe i se spune ca trebuie sa predea conducerea generatiei urmatoare.

    Chiar si numai aceste doua evenimente sunt suficiente pentru o paralela intre epoca biblica si vremurile moderne. Vedem sub ochii nostri astazi cum oamenii acced la putere sau cum decad, vedem cum conducerile se schimba si cum liderii de ieri predau stafeta celor de maine. Suntem si noi, ca si evreii de acum cateva mii de ani, intr-o perioada de schimbare care ne afecteaza zilnic. Astazi ne alegem singuri liderii. Pe atunci insa, aveam cu totii un Conducator Suprem, ceresc, care ne ajuta in a ne alege conducatorii pamantesti. Si va propun in continuare sa vedem cum a decurs atunci, in vremurile biblice, acest proces de alegere a unui lider…

    In pericopa Pinhas, Dumnezeu ii repeta lui Moshe faptul ca va trebui sa moara in desert, inainte de a intra in Tara Fagaduita. Ca un conducator caruia ii pasa cu adevarat de poporul pe care il conduce, raspunsul lui Moshe la aceasta tragica veste este urmatorul: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricarui trup, sa randuiasca peste adunare un om care sa iasa inaintea lor, si sa intre inaintea lor, care sa-i scoata afara si sa-i bage inauntru, pentru ca adunarea Domnului sa nu fie ca niste oi care n-au un pastor pentru ei.”

    Raspunsul lui Dumnezeu: „Ia-ti pe Iehoshua, fiul lui Nun…”. In comentariul sau asupra acestei pericope, Rashi aduce in prim-plan o regula deosebit de importanta: in intreaga Biblie, oamenii nu „se iau”. A lua ceva inseamna a misca obiectul sau fiinta respectiva indiferent de vointa acestuia. Obiectele pot fi intr-adevar luate, deoarece nu au vointa. Chiar si animalele, care uneori se opun, pot fi luate pentru ca omul are o inteligenta superioara. Insa atunci cand textul Torei contine verbul „lakahat” (a lua) in relatie cu o persoana, interpretarea corecta este aceea de „a convinge”.

    Cum a putut atunci folosi Dumnezeu verbul „lakahat” (a lua) cand i-a poruncit lui Moshe sa il numeasca pe Iehoshua succesor al sau? Rashi ofera urmatoarea explicatie: Moshe a trebuit sa il „miste” pe Iehoshua cu cuvintele sale: „Cat de norocos esti tu, ca ai fost ales sa conduci pe copiii lui Israel in Tara Promisa de catre Dumnezeu!” Lui Iehoshua i s-a oferit o onoare fara margini, onoarea de a fi conducatorul unui popor ce avea sa influenteze pozitiv intreaga umanitate, al unui popor ce avea sa schimbe soarta si fata lumii timp de multe secole si milenii. Si, intr-un pur exercitiu de marketing, facand practic publicitate unei functii pe care Iehoshua trebuia sa o accepte, Moshe a reusit sa il convinga de importanta misiunii ce urma sa ii revina.

    In aceeasi fraza insa, aproape imediat, Moshe a fost nevoit sa umbreasca un pic bucuria lui Iehoshua: misiunea de a conduce un popor este una deosebit de dificila, mai ales atunci cand este vorba despre poporul evreu. Pentru a fi cu adevarat liderul lor, Iehoshua a fost nevoit sa inteleaga mai intai ca evreii sunt „un popor incapatanat” [Deuteronom 31:27], ca sunt un popor aparte si ca a ii conduce nu este o misiune usoara…

    Acest tip de abordare este insa o metoda de convingere cel putin ciudata! Orice om care incearca sa convinga pe altul de un lucru, va face publicitate lucrurilor pozitive si va trece sub tacere pe cele negative. Nu este oare anti-convingator sa ii spui unui om: „Ce norocos esti tu ca ai fost ales sa conduci un popor de oameni incapatanati si care se revolta tot timpul!”? Si in plus, Iehoshua ii cunostea prea bine pe evrei si modul in care reactionau ei. Fusese alaturi de Moshe timp de 40 de ani si stia tot ce era de stiut despre evrei… De ce este atunci atat de important ca Moshe sa „il convinga” sa preia stafeta, amintindu-i totodata in detaliu problemele pe care era foarte posibil sa le intalneasca?!?

    Pentru a raspunde la aceasta intrebare, rabinul american Eliyahu Hoffman include in comentariul sau la pericopa Pinhas o scurta poveste:

    Intr-o familie s-a nascut odata un copil cu o boala deosebit de grava. Dupa luni de zile de doctori, spitale si operatii, inima copilului a cedat si sufletul sau s-a reintors la Dumnezeu.

    Parintii au fost absolut devastati. Sa primesti in dar un copil doar pentru a-l pierde cateva luni mai tarziu – o astfel de situatie este una din care de obicei oamenii nu inteleg prea multe. „Oare cu ce am gresit? De ce am meritat o asemenea nenorocire?”, se intrebau parintii.

    Intr-o incercare de a raspunde la aceste intrebari, cuplul a venit la un mare rabin, prieten de familie, caruia i-au adresat intrebarea cu raspunsul cel mai dificil de oferit dintre toate: „De ce ni s-a intamplat acest lucru?”

    „In urma cu cateva luni”, si-a inceput raspunsul rabinul, „Dumnezeu S-a aflat intr-o mare dilema. Avea langa El un suflet deosebit, caruia ii era necesar un trup. Un suflet atat de aproape de perfectiune incat ii mai era necesar doar un timp foarte scurt in aceasta lume, cateva luni, pentru a isi termina misiunea si a se intoarce pentru totdeauna, complet implinit, la Creatorul sau, in cerurile cele mai inalte. Bineinteles, asta daca nu i s-ar fi intamplat ceva rau in timpul acestei existente de cateva luni…

    Cui, S-a intrebat atunci Dumnezeu, as putea sa incredintez acest suflet, aceasta comoara nepretuita? In cine pot avea incredere ca va avea grija de acest suflet cu atentia pe care o merita, ca va veghea ca trecerea sa scurta pe pamant sa fie lipsita de pericole?

    Dumnezeu v-a ales pe voi! Dintre multele cupluri si familii, El a avut incredere in voi si v-a incredintat voua comoara Sa de pret. A stiut ca voi sunteti capabili sa indepliniti aceasta sarcina, capabili sa va daruiti trup si suflet acestui copil! A stiut ca veti intelege ca despartirea lui de voi a insemnat si reunirea acestui suflet, pentru totdeauna, cu Creatorul. Nu ati fost pedepsiti, Doamne fereste! Ati fost rasplatiti!

    Pe cat de greu este, trebuie sa intelegeti ca acest suflet nu era menit sa se afle in aceasta lume mai mult decat a fost, si ca voi ati fost alesi de catre Dumnezeu sa il calauziti catre fericirea eterna…”

    Desigur, acest raspuns este deosebit de greu de oferit… Paralelele care se pot face nu sunt neaparat „sanatoase” si este greu, foarte greu, poate chiar periculos, sa ii spui asa ceva unui parinte care a pierdut un copil… Insa modul in care doresc sa folosesc aceasta poveste este acela de a spune ca in multe cazuri, situatiile cele mai grele cer oamenii cei mai capabili. Misiunile importante si dificile sunt incredintate celor mai buni, celor mai devotati, celor care isi inteleg misiunea si se straduiesc sa o duca la bun sfarsit.

    Probabil ca in urma cu cateva mii de ani, Moshe a trebuit sa treaca prin acelasi proces de a-i explica lui Iehoshua misiunea pe care urma sa i-o incredinteze: „Cat de norocos esti tu ca ai fost ales sa conduci poporul lui Dumnezeu! In fond, nu oricine este capabil de aceasta sarcina, de misiunea de a conduce un popor incapatanat si razvratit catre Eret Israel…”

    Asa cum am spus si la inceput, povestea de acum cateva mii de ani se repeta in zilele noastre. Atunci cand ni se dau sarcini grele la serviciu, cand suntem alesi pentru a face parte din cea mai dificila misiune, nu trebuie sa ne putem dezamagiti si speriati intrebarea: „De ce am fost ales tocmai eu? Ce am facut oare sa merit pedeapsa de a munci mai mult?”

    Poate ca, din contra, trebuie sa rostim in soapta o rugaciune de multumire pentru ca suntem capabili sa indeplinim misiunea si pentru ca oamenii din jurul nostru ne considera si ei capabili de misiune dificile.

    Este o sarcina grea! Cel mai usor lucru de facut este sa spunem: „Nu pot.” Ne scuteste de multe dureri de cap, de multe ore de munca asidua, de multe probleme… Dar ne „scuteste” si de satisfactia de a fi printre cei alesi! Ne „scuteste” si de bucuria de a vedea lucruri implinite, edificii construite, proiecte terminate sau oameni care ne sunt recunoscatori pentru ceea ce facem…

    Cand viata ne pune in postura de a alege intre implicare si neimplicare, corect este sa constientizam ca alegem de fapt intre un loc pe lista de onoare a istoriei si un loc in uitare. Sa fim asadar recunoscatori pentru calitatile pe care Dumnezeu si parintii ni le-au dat si sa alegem intrarea principala in eternitate!

    Shabat Shalom!
    Dvar Tora
    Comentariul Rabinului Sorin Shlomo Rosen

    • Dana spune:

      Shalom,
      Am primit pe mail un comentariu in limba engleza a pericopei Pinhas prin amabilitatea evreilor mesianici care au o misiune pretioasa in Israel: toti israelienii sa-L cunoasca pe Yeshua Ha Mashiah!

      Shabbat Shalom Filipeanu,

      Welcome to our Torah study on this week’s portion of scripture, named in Hebrew PINCHAS
      Parashah Pinchas – Numbers 25:10-30:1

      ‘The Zeal of God has Consumed me’

      In last week’s parashah (Balak), Balaam did not succeed in directly cursing Israel
      whom God had blessed. In the end the people of Israel brought destruction upon
      themselves through their own sin.

      The Midianites, unable to curse Israel directly, instead ‘beguiled them in the
      matter of Peor.” (Numbers 25:18)

      Balaam in the end must have somehow been involved in leading Israel into sexual
      immorality with Midianite women. It seems that the desire for riches won out
      over his desire to do God’s will.

      Pinchas, grandson of Aaron the Cohen (priest), took a spear and thrust it through
      Zimri and Cozbi, an Israelite man and Midianite woman caught in the sin of fornication.

      We may look at this act of violence in two ways.

      Today, societies’ opinion would say that this was a clear act of murder.

      However, this is God’s opinion: “That was credited to him as righteousness, through
      all generations forever.” (Psalm 106:28-31)

      Because of Pinchas’ zeal for the Lord, the plague against the Israelites was stopped and
      God rewarded Pinchas with the covenant of an everlasting priesthood.

      The word for zeal in Hebrew is usually translated as jealous in English. It comes from
      the root ‘kanah’ as in El-Kanah (God is jealous).

      Yeshua (Jesus) instructed us that the Kingdom of heaven must sometimes be taken
      by force or violence.

      “And from the days of John the Baptist (Yochanan the Immerser) until now, the kingdom
      of heaven suffers violence, and the violent ‘take it by force.” (Matthew 11:12)

      Pinchas was filled with hatred of evil and indignation against that sin which so grossly
      profanes God’s holy name.

      In Hebrew, there is a distinction between the words for murder (ratzach) and kill (harag).

      The covenant of everlasting priesthood was given to Pinchas – and to his seed (zerah).

      As Believers in Yeshua the Messiah, we should, therefore, possess this same zeal as Pinchas
      for righteousness, but need to be careful that our zeal is directed by Ruach HaKodesh (the Holy Spirit).

      Remember, Rabbi Shaul of Tarsus before he was transformed into the apostle Paul?
      Paul’s zeal for God caused him to persecute the first Believers in Yeshua. (Acts 22:3-4)

      Most Orthodox Jews are definitely zealous for the Lord, but they need the knowledge of
      Yeshua for their salvation: “For I bear them witness that they have a zeal for God, but not
      according to knowledge.” (Romans 10:2)
      Filipeanu, can you help us we reach the Jewish people with knowledge of the
      Messianic prophecies, please click here to partner with us today

      SAMCHUT – (In English, Authority)

      God delivered what must have been devastating news to Moses.

      Although Moses would be allowed to see the Promised Land, he would never be
      allowed to enter (see Parashah Chukat).

      Moses asked God to transfer the leadership to Joshua by the laying on of hands.

      This is a physical act to symbolize the transference of authority. In Hebrew, the word
      is ‘samach’, from which is derived the noun, Smichah, the act of rabbinic ordination.

      The word Samchut means authority.

      The root of this Hebrew word means ‘to trust, to support, or to rely on’.

      Being anointed for leadership of a group of people is a sacred trust that we may not take lightly.

      Moses made sure to ordain Joshua so that the congregation would not be left as sheep without
      a shepherd (Numbers 27:17)

      We all need godly leadership; we were created to be governed – to come under samchut (authority)

      Without a shepherd, we are scattered and helpless sheep, exposed to attack on all sides. There are
      Believers who are unable or unwilling to come under the leadership of a shepherd in a congregation;
      but the Word warns us that those who isolate themselves are not wise.

      Even though God is the ultimate authority, and Yeshua is our Great Shepherd, He will also ordain
      leaders to help guide and support us in our walk with God.

      However, we must be careful whose leadership we place ourselves under. A foolish or
      incompetent shepherd can lead us astray into deception or destruction.

      My people have been lost sheep; their shepherds have led them astray. (Jeremiah.50:6)

      Many of the people of Israel today and the Jewish people generally listen to what their ‘shepherds’
      (the Rabbis) tell them. Though most of them do not yet have the saving knowledge Yeshua fulfilling
      the Messianic Prophecies in their own Jewish Scriptures. Therefore they are, as Yeshua said, ‘the blind
      leading the blind into a ditch.’

      HAFTORAH: 1 Kings 18:46-19:21 The Zeal of Elijah

      The haftorah portion compares the zeal of Pinchas with the zeal of Elijah.

      Both demonstrated zeal on God’s behalf.

      Here, too, the Israelite nation has gone astray.

      And again, it is a foreign woman, Queen Jezebel, wife of King Ahab, who is at the core of
      their idolatry and sin.
      She persuaded the people of Israel to worship Ba’al, a false god.

      Much has been written about Jezebel and a controlling, rebellious ‘spirit of Jezebel’
      that can operate in people of both genders.

      However, I find an interesting message in her Hebrew name – E’zevel.

      E (pronounced ee) in Hebrew means not, (as in ‘E efshar’ meaning not able to).

      Zevel means garbage. Is E’zevel dealing with a spirit of pride, a sense of insecurity, inherent
      in her name, that she must proclaim “I am not a piece of garbage!”

      Is it haughtiness and pride that causes her to think more highly or herself that she ought,
      that leads to her ultimate destruction?

      On Mt. Carmel, alone and defenseless, Elijah (Eliyahu) single-handedly brings the people
      back to God through a dramatic display of Divine power.

      The people surrender and confess Adonai Hu Haelohim (YHVH He is God).

      In his zeal for God, Elijah slays the prophets of Baal.

      Afterwards, however, Elijah becomes demoralized and runs away in fear from the
      murderous threats of this one woman, Jezebel.

      Elijah flees into the wilderness, sits down under a broom tree and asks to die.
      “Now, O Lord, take away my life, for I am not better than my fathers.” (1 Kings 19:4)

      Isn’t it so typical that after a high, an exciting mountain top experience we often flop,
      morose and dejected into a deep, dark pit? What is God’s response to Elijah or even
      to us when we feel this way?

      First, He sends Elijah some good food to eat, and water to drink, and lets him have a
      good sleep.
      Then Elijah runs to a cave; he is not yet finished with his depression yet. God finds
      him in his dark cave and says, Mah l’cha po, Eliyahu (Elijah)? (1 Kings 19:9)

      In Hebrew, mah means what? He’s not really asking Why are you here? But ‘what?’

      In other words, what business do you have being in this cave, Elijah? What brings
      you to this place?

      Elijah gives his answer to ‘why’ – he describes why he is in retreat, demoralized
      by the difficulties of his work and overwhelmed by the task ahead of him, saying:

      “I have been very jealous for the Lord, the God of hosts; for the children of Israel
      have forsaken Thy covenant, thrown down Thine altars, and slain Thy prophets
      with the sword; and I, even I only, am left; and they seek my life, to take it away.”
      (1 Kings 19:10)

      Notice that in his dark mood of despondency, Elijah exaggerates the problem.
      I, even I, am the only one….whereas the truth is that there are 7,000 others who
      have not bowed the knee to Ba’al.
      The Lord instructed Elijah to stand on the Mount as God’s presence passed by. First a
      strong wind came that broke the rocks apart, and after the wind, an earthquake, and
      after the earthquake a fire, but the Lord was not in any of these things. The word for
      earthquake used in the Hebrew here is ‘ra’ash’ which also means noise.

      God was not in all these noisy, loud, dramatic manifestations.

      Then comes a still, small voice – kol d’mama daka.

      Elijah had known God in the high drama – he recognized Him as the God who brings
      down fire from heaven to consume a water drenched offering. But did Elijah yet
      know God in the silence?

      Dakah means thin (feminine) and d’mamah comes from damum, which means to
      be still or silent. “Be still and know that I am God (Elohim).” (Psalm 46:10)

      The Hebrew letter Hey is often used as a representation of the Almighty God.

      At the end of a word it is completely silent. Even at the beginning or middle of
      a word, it is a very soft, almost inaudible exhalation.

      We are so impressed when we hear that someone actually heard the audible
      voice of God; but what about hearing His barely audible whisper in our souls?

      In the ra’ash (noise) of our lives, with cell phones, and ipods plugged into our
      ears; and the noise of the T.V., video games, car alarms and traffic bombarding
      us on a daily basis, we need to find places of quiet and solitude in order to hear
      the kol d’mama daka (still, small voice) of God.

      If Yeshua, Son of God, needed to get away to solitary places to pray and hear the
      voice of His Father, how much more must we mortals need that as well?

      “The Lord is in His Holy Temple; let all the earth, keep silent before Him. (Habakkuk 2:20)

      On Holocaust Memorial Day (Yom Hashoah), sirens go off all across the nation of Israel.
      Cars and people everywhere stop what they are doing, for one minute of silence.
      That silence speaks a message of sorrow, more powerful than thousands of words.

      The message of this Parashah is Zeal for the Lord. Zeal can be defined as eagerness,
      enthusiasm, intense desire, and passionate commitment.

      When Yeshua (Jesus) cleansed the temple of the moneychangers, His disciples,
      witnessing His zeal, remembered the words, “Zeal for Your house has eaten Me
      up (consumed me).” (John 2:17, Psalm 69:9, Psalm 119:139).

      May we all come to a place of living our life with zeal, as did our Lord and Savior
      Yeshua Hamashiach (The Messiah).

      Shabbat Shalom

    • Toda Rabba, Dana ! Multumesc pentru slujba ta pe care ti-o faci asa de frumos si de constiincios, ca pentru Domnul. Parashalele pe care ni le pui la dispozitie sunt atat de hranitoare si eu ii incurajez pe toti prietenii nostri sa le citeasca, sa le studieze. Sa fii binecuvantata, si sa nu renunti la aceasta frumoasa indeletnicire.

  6. Dana spune:

    Draga Daniela,
    Pericopa Pinhas, comentata de Rabinul Sorin Rosen, contine o fraza care mi-a atras atentia in mod deosebit:
    „Misiunile importante si dificile sunt incredintate celor mai buni, celor mai devotati, celor care isi inteleg misiunea si se straduiesc sa o duca la bun sfarsit.”
    Misiunea pe care ti-a incredintat-o Cel PreaInalt este una care face parte din categoria descrisa mai sus.Este o misiune de succes pentru ca El a inceput-o si tot El o va termina cu brio dar cu ajutorul tau.
    LA MULTI ANI! BUCURIA SI FERICIREA SA TE INSOTEASCA IN TOATE ZILELE VIETII TALE!

  7. Elena Ionescu spune:

    O prezentare deosebita!
    Este un documentar ineresant, cu ajutorul DOMNNULUI poate ajungem si noi acolo. Mi-ar placea sa umblu pe unde a fost si Domnul Isus.

  8. Elena Ionescu spune:

    Am uitat sa precizez ca orasul are legatura cu istoria Noului Testament . Acest lucru ma bucura, pentru ca Israelul este o tara a noastra a tuturor. Este o tara universala.
    Sa fiti binecuvantata, d-na Daniela, si sa ne bucurati in continuare prin creatiile dvs revelate prin Duhul Sfant.

    • Draga Elena , Shalom!

      Iti multumesc pentru toate cuvintele tale frumoase, calde , de apreciere sincerra. Cu siguranta Israelul este o tara care ii bucura pe multi , de aceea numarul vizitatorilor este tot timpul la cote inalte. Israelul este o tara in care se regasesc toti , si mai ales cei care Il iubesc pe Yeshua , Regele Israelului si al intregii lumi. Nimeni nu-si poate afirma iubirea pentru Mantuitorul si, in acelasi timp , sa – i antipatizeze pe evrei. Trebuie sa ne fie clar ca Yeshua – in calitate de Rascumparator al lumii intregi – ” a venit la ai Sai …”
      Eu ma rog pentru toti, ma rog pentru o perceptie clara in domeniul spiritual, ma rog ca tuturor sa li se deschida ochii sa inteleaga DREPTATEA alegerilor lui Dumnezeu. Cei mai multi dintre crestini aici au probleme. Au senzatia ca Dumnezeu nu este suficient de democrat daca pana acum n-a renuntat la Israel. Pentru aceasta categorie am o veste : DUMNEZEU NU VA RENUNTA NICIODATA LA INTAIUL SAU NASCUT, iar promisiunile Sale se vor implini pana la ultima, cu privire la Poporul Sau. Glorie, in veci, lui Adonai !

  9. Pingback: Christian High School

  10. Pingback: Best Personal Cash Loans

  11. Pingback: garage floor protectors

  12. Pingback: plumber Bondi

  13. evangeline. bowmaker spune:

    Hi, Otniella ! It s a great privilege to find you. May God of Israel keep you in His hands…I visited Israel two years ago, this place too, and I find my beloved peace in God during this time of travel. I wish all the jews to find peace in their truly amazing Messiah , Jesus Christ. Shallom to everybody s messianic this blog….

  14. eleonoracrupescu spune:

    Shalom draga sora Otniela. Voi vizita Israelul in scurt timp si mi-ar place sa vizitez si aceasta localitate. Dumnezeu fie cu dv !
    Foarte interesant blogul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s