Despre o viziune mesianica – ( 3 )

Cea de-a treia parte a Cartii IESHAYAHU profet mesianic , prin excelenta ) este inaugurata de capitolul 40, ale carui subiecte principale sunt : implinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru Israel, intoarcerea poporului in tara, si restaurarea acestuia ca natiune. Toate acestea sunt in stransa legatura cu venirea lui MASHIACH.
Prima parte a Cartii Isaia ( cuprinsa intre capitolele 1-35 ) prezinta pacatele poporului Israel,  si chemarea lui Dumnezeu la pocainta.  Partea a 2-a prezinta o relatare istorica,  si include capitolele 36-39. In partea a 3-a ( de la capitolul 40 pana la finalul Cartii ) sunt rostite din nou avertismente si chemari la  o cainta adanca. Chiar daca exista indicii clare cu privire la revenirea semintiei lui Iuhuda ,  dupa 70 de ani de robie babiloniana , subiectul principal ramane restaurarea completa si definitiva a Israelului in Imparatia de 1000 de ani.
Profetul scrie ca si cum s-ar afla deja in viitor, in perioada exilului babiloian al lui Iuda, exil de care poporul a fost avertizat atat de des in prima parte a Cartii. Judecata a fost pronuntata , astfel ca Imparatia de Sud , a lui Iuhuda,  urma sa se destrame, poporul avea sa fie dus in robie din cauza neascultarii , insa, dupa un timp, urma sa fie reabilitat si readus  in Tara. Capitolul 40  vorbeste despre o chemare care se realizeaza prin mai multe glasuri... ( v. 1-3, 5-6, 9, 21, 25-28). Acestea sunt Glasurile din Pustie!. Israelul urma sa ramana 70 de ani departe de Casa lui draga, departe de Ierusalimul multiubit ; dar amaraciunea pe care poporul avea sa o simta nu se datora numai suferintei cauzate de viata de exil. Evreii incepeau, in sfarsit ,  sa realizeze,  ca in cea mai mare parte,   ei  purtau vina pentru situatia in care se aflau. Putem transpune acest lucru la experienta umana , in general. Pacatul  este  motivul principal care-l duce pe om  in robia pustiei spirituale. Sfanta Scriptura ne spune ca fiecare om a pacatuit, si din aceasta cauza se afla sub stapanirea celui rau. Consecinta acestei NEASCULTARI este Moartea la cele  trei nivelespiritual, fizic si vesnic.
Insa Un Glas al Dragostei , Glas care ne dovedeste inca o data in plus ca Israelul nu a fost uitat de Dumnezeu, in ciuda pacatelor sale ( Dumnezeu mustra , pedepseste dar nu distruge decat in cazuri foarte rare, atunci cand EL stie ca nu se mai poate face nimic ) striga raspicat : ” Mangaiati-l, mangaiati-l pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru” ( Isaia 40: 1). Aceasta Voce plina de Iubire S-a personificat ( nu doar pentru Israel, ci pentru toata Lumea pierduta) in Domnul ISUS CHRISTOS – MESIA lui Israel si al intregului Pamant : ” Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu Lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL sa nu piara , ci sa aiba viata vesnica” ( Ioan 3:16).  El a fost Glasul lui Dumnezeu, CUVANTUL ( Ioan 1:1-14 ), care a venit pe acest Pamant pentru a le aduce oamenilor MesajuDragostei Divine. EL S-a jertfit  pe Sine Insusi  pentru ca noi sa fim mangaiati, in Slava ,  o vesnicie intreaga. Glorie Lui!      
Este un lucru minunat sa stim ca Dumnezeu nu ne paraseste  si nu ne uita in SUFERINTA  pe care ne-am provocat-o, deseori,   singuri. In Persoana lui YESHUA HA MASCHIACH -ISUS CHRISTOS , Dumnezeu ne-a venit in intampinare, varsandu-Si Sangele Sau Pretios,  pentru a ne salva. Exista oare o dovada de Dragoste mai mare? Dumnezeul cel Infinit si Atotputernic vrea sa intre in partasie cu noi ( o relatie extraordinara, dumnezeiasca) , niste fapturi asa de slabe si de limitate. ” Vorbiti bine Ierusalimului” ( Isaia 40:2) . In pustia acestei lumi putem auzi multe glasuri care ne pot acuza la fiecare pas . Inima noastra, insa, va tanji intotdeauna dupa acea Dragoste autentica , si va recunoaste Vocea Lui tot asa cum in Cantarea Cantarilor a lui Solomon,  mireasa recunoaste vocea iubitului ei.  ” Strigati-i ca robia lui s-a sfarsit, ca nelegiuirea lui este ispasita” ( Isaia 40:2). Glasul Dragostei lui Dumnezeu este insotit intotdeauna de Glasul iertarii.
Dragostea  Lui este infinita, este imensa si coplesitoare. Glorie Lui! Exista insa o problema ce trebuie rezolvata inainte ca omul sa poata avea PACE cu Preainaltul . Aceasta problema este PACATUL Umbra lui face ca orice soare sa se intunece. Dumnezeu asteapta cainta sincera a omului, care trebuie sa faca dovada unei pareri de rau autentice pentru traiul lui in pacat . Insa chiar daca ne pocaim de pacatele noastre noi tot trebuie sa fim judecati , deoarece Dumnezeu trebuie ” sa aduca orice fapta la judecata”, la LUMINA. EL nu poate tolera , in NEPRIHANIREA Lui,  nici cea mai mica intinare. Acest lucru s-a intamplat ( prin substituire ) la Crucea de la Golgotha. Aici , numai AICI,  Fiul lui Dumnezeu, care nu cunoscuse niciodata pacatul in Trupul Sau, S-a facut PACAT pentru noi, si a fost judecat in locul nostru.  Aceasta a fost – si este-  singura modalitate prin care un pacatos putea  fi justificat inaintea lui DUMNEZEU: Sangele Scump al Fiului Sau ! Numai prin acest SANGE Lumea intreaga poate fi rascumparata . In sfarsit , Calea catre DUMNEZEU este libera pentru oricine primeste , prin credinta, JERTFA lui YESHUA . Glorie ” Mielului lui Dumnezeu care a ridicat pacatul Lumii” ( Ioan 29: 34 ), intr-un mod UNIC, Dumnezeiesc. Amin!

Anunțuri

Despre otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

Evreica mesianica
Acest articol a fost publicat în Teologie si Spiritualitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Despre o viziune mesianica – ( 3 )

  1. Iulian zice:

    Shalom !
    Dupa cum arata comentariul de mai sus, in vechime era nevoie de o jertfa fara cusur, pentru iertarea pacatelor, astazi beneficiem de jertfa lui Yeshua Hamashiah, Mantuitorul nostru.
    Faptele Apostolilor 4:12.
    „In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”

    • Bine-ai zis tu, Iulian . ” IN NIMENI ALTUL NU ESTE MANTUIRE ” , numai in Yeshua Ha Mashiach, singurul Nume dat noua oamenilor , in care Dumnezeu -Tatal Se oglindeste pe Sine ca si Urzitor al unei Mantuiri dumnezeiesti. Glorie Mielului lui Dumnezeu !

  2. Madi zice:

    Shalom Otniela,
    Interesanta aceasta prezentare, am invatat lucruri noi si le-am revizuit pe cele vechi si anume ca numai prin Domnul Isus Hristos putem ajungem la mantuire. Nu exista nici o alta cale.
    Si am mai invatat ca si evreii si neamurile pot fi una in Hristos.
    Sa fi binecuvantata pentru tot ceea ce faci pe acest blog, spre slava Domnului nostru.
    Te salut cu versetul urmator: „Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”, (1 Timotei 2-5).

    • Madi , TODA pentru aprecieri . Ai perfecta dreptate , numai in YESHUA – Isus Christos – evreii si neamurile pot deveni una. Este un proces nefiresc si ostil care nu se mai termina, fara EL. Cand insa ambele parti Ii apartin Fiului lui Dumnezeu, abia atunci EL poate ” surpa zidul de la mijloc care le despartea.” EL este DUMNEZEU ( are aceeasi Natura dumnezeiasca ca si a Tatalui Sau Sfant ) si Om ( Singurul fara de niciun pacat, in stare sa satisfaca dreptatea si neprihanirea lui Dumnezeu ). Intr-adevar, ce cuprinzator razbate peste veacuri mesajul apostolului Pavel din 1 Timotei 2 : 5 !
      Sa fii binecuvantata Madi, si fie ca Shalom- ul Domnului nostru , Yeshua Ha Mashiach, sa te insoteasca mereu.

  3. Iulian zice:

    Otniela, asa credem noi crestinii si asa este, dar hai sa ascultam si ce zic evreii mozaici. Eu unul astept comentarii si de la ei. Toti sunt bineveniti la mantuire.

  4. Dana zice:

    Shavua Tov,
    Pericopa saptamanii se intituleaza : HUKAT (Numeri 19:1-22:1)

    SARPELE DE CUPRU (Hukat 5766)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 06 Iulie 2006 02:00

    [Evreii] au calatorit de la Muntele Hor pe drumul catre Marea Trestiilor (Iam Suf) pentru a ocoli Tara Edomului si sufletul poporului s-a micsorat pe drum. Poporul a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moshe: “De ce ne-ai scos din Egipt pentru a muri in desert? Pentru ca nu este mancare si nici apa si sufletul nostru s-a saturat de mancarea asta usoara.” Dumnezeu a trimis serpii, cei care ard, impotriva poporului si ei au muscat poporul si un mare numar din israeliti au murit. Poporul a venit la Moshe si a spus: “Am pacatuit, pentru ca am vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva ta! Roaga-te la Dumnezeu pentru a indeparta serpii de noi.” Si Moshe s-a rugat pentru popor. Dumnezeu i-a zis lui Moshe: “Fa un [sarpe] din cei care ard si pune-l in varful unei prajini si oricine se va uita la el din cei care au fost muscati va trai.” Moshe a facut un sarpe de cupru si l-a asezat in varful unei prajini. Si daca un sarpe musca un om, acesta se uita la sarpele de cupru si traia. (Numeri 21:4-9)

    ——————————————————————————–

    In comentariul la pericopa de saptamana trecuta (Pericopa Korah), subiectul principal pe care l-am abordat a fost dualitatea lucrurilor pe care le intalnim in aceasta lume: ofranda de mirodenii, cu puterea ei de a distruge si de a salva, apele amare ale femeii suspectate de adulter (sota), Revelatia de la Muntele Sinai si multe alte obiecte si evenimente in care consecinte nefaste iau locul binecuvantarii in cazul in care anumite detalii sunt omise sau gresite… Saptamana aceasta, alte doua exemple sunt prezentate, iar la ultimul dintre ele as dori sa ma opresc: cenusa vacii rosii (adusa in discutie la inceputul pericopei si care avea proprietatea de a purifica pe cei impuri si de a impurifica pe cei puri – Numeri, capitolul 19) si sarpele de cupru.

    Asa dupa cum se poate vedea si din fragmentul de mai sus, sarpele de cupru este un obiect confectionat de catre Moshe pentru a salva viata multora dintre evreii care “au pacatuit impotriva lui Dumnezeu si a lui”. Dar care a fost exact pacatul lor?

    Midrash-ul, citat de catre Rashi, ofera ca raspuns la aceasta intrebare versetul: “Pentru ca nu este mancare si nici apa si sufletul nostru s-a saturat de mancarea asta usoara.” (Numeri 21:5) Conform explicatiilor Midrash-ului, “mancarea usoara” se numea mana si era numita asa deoarece ea era absorbita complet in corp, persoana care o manca neavand nevoie sa mearga la toaleta. De altfel, Talmudul (Tratatul Yoma 75b) si Sifrei 88 ii prezinta pe evreii care nu mai folosisera toaleta din momentul in care mana cazuse pentru ei prima oara, punandu-si o intrebare pe cat de simpla, pe atat de fireasca: “Oare poate un om care s-a nascut sa manance si sa nu elimine?!”

    Raspunsul la aceasta intrebare este insa poate mai putin important decat intrebarea insasi! Si asta deoarece exista intr-adevar doua “fiinte”, sau – mai bine zis – o fiinta si un stadiu in dezvoltarea unui om cand excretia nu este necesara. In primul rand, asa dupa cum explica si Midrash-ul, ingerii nu au nevoie sa elimine reziduuri alimentare, deoarece ei nu mananca. Singura “hrana” pe care o au este bucuria de a fi in apropierea lui Dumnezeu, ei “hranindu-se” cu lumina si caldura Prezentei Acestuia. Dar oamenii mananca, in consecinta ar avea nevoie sa elimine reziduuri. Si totusi, exista asa dupa cum am spus, un stadiu in viata unui om in care alimentatia nu este insotita de excretie, cel putin nu in modul conventional. Un fetus, un copil inca nenascut, “mananca” hrana pe care o consuma mama, insa nu are nevoie sa elimine reziduuri asa cum o fac adultii. Desigur, medicina a dovedit ca exista fara indoiala un proces de excretie chiar si la pruncii inca nenascuti, prin care substantele ce trebuie eliminate sunt transferate mamei, care mai apoi le elimina, insa aceasta nu este excretia sa-i spunem “conventionala”…

    In desert, evreii au mancat mana, care era o hrana neconventionala si nu au avut nevoie sa foloseasca toaleta, ceea ce era din nou neconventional. In desert, evreii refuzau sa creada de fapt ca sunt, intr-un fel, copiii “pe cale sa se nasca” ai lui Dumnezeu! Daca analizam multe dintre evenimentele petrecute in desert, aceasta concluzie va fi mult mai clara…

    In primul rand, sa privim pentru un moment cele doua evenimente care incep si incheie peregrinarile prin desert. Ambele, vorbind aici desigur de despartirea Marii in cadrul Exodului din Egipt si de despartirea apelor Iordanului in cadrul intrarii in Tara Canaanului in timpul lui Ioshua, implica trecerea printr-un canal de ape. Cu doar putina imaginatie, “apele ridicate precum un zid, la dreapta si la stanga evreilor” (capitolele 13-15 din Exod), pot fi interpretate ca simbolizand imaginea unei nasteri, in care copilul trece prin canalul de nastere pentru a parasi corpul mamei si a deveni parte din lume. Si, asa cum nasterea unui copil este un proces treptat, in cadrul caruia multe schimbari se produc pentru a face acest miracol posibil, perioada de patruzeci de ani in desert este tot un proces treptat si formativ pentru poporul proaspat eliberat din robia egipteana.

    Multiplele opriri ale evreilor pe traseul lor prin desert pot fi de asemenea asemuite cu diversele etape ale procesului de nastere si imediat dupa aceea. Asa cum un copil proaspat nascut cauta caldura mamei si uneori se simte mai bine daca este infasurat strans in scutece (acest lucru simuland, intr-un fel, mediul uterin de dinainte de nastere), tot asa si evreii plecati din robie isi spun cu voce tare, in repetate randuri, dorinta de a se intoarce la starea de dinainte de “nastere”, la sclavia din Egipt. Asa cum un copil are la inceput dificultati si trebuie sa invete si sa se obisnuiasca cu suptul de la sanul mamei sau din biberon, tot asa si evreii cer, de mai multe ori in decursul peregrinarilor, mancare ca in Egipt, refuzand “hrana aceasta usoara”, mana.

    De ce sunt pedepsiti insa evreii cu serpi? Tot Rashi, folosindu-se de Midrash, ofera chiar doua sugestii in acest sens… In primul rand, in Geneza 3:5, vedem ca pedeapsa pe care o primeste sarpele este datorata faptului ca, folosindu-se de cuvinte rauvoitoare, a convins-o pe Eva sa manance din Pomul Cunoasterii. In al doilea rand, pedeapsa data de Dumnezeu sarpelui in Cartea Genezei, explicata si de tratatul talmudic Yoma (75a) este aceea ca toata mancarea pe care o va manca sa ia, in gura lui, gustul prafului. In pericopa noastra, evreii se plang si rostesc cuvinte rauvoitoare la adresa celei mai bune mancaruri din lume, hrana pe care o primesc direct de la Dumnezeu, mana. In plus, pedeapsa divina este ca sarpele, cel pentru care toate mancarurile au acelasi gust, sa ii loveasca pe cei care ponegresc o hrana cu nenumarate gusturi, fiecare dupa dorinta celui care o consuma.

    Ceea ce este si mai interesant este modul in care Moshe, cu ajutor divin, ii salveaza de la moarte pe nemultumiti: “Fa un [sarpe] din cei care ard si pune-l in varful unei prajini si oricine se va uita la el din cei care au fost muscati va trai.” (Numeri 21:8) Tot in comentariul sau, Rashi pune urmatoarea intrebare, citand Talmudul: “Oare sarpele putea intr-adevar aduce moarte sau da viata?!” Raspunsul sau, inspirat din Talmud Rosh Hashana 29a: “De fapt, [sarpele din varful prajinii ii facea pe evrei sa se uite in sus.] Atunci cand Israel privea si isi indrepta inima catre Tatal lor din ceruri, ei erau vindecati, daca nu, erau pierduti.”

    Asa dupa cum am sugerat mai sus, peregrinarea evreilor prin desert era o “nastere”, un proces formativ care sa ii ridice definitiv de la stadiul de robi la cel de oameni liberi, care pot construi, guverna si trai intr-o tara a lor. Iar in timpul acestui proces formativ, rabufniri din trecutul de sclavi vin permanent in prim-plan si singura solutie pentru a le infrunta si invinge este aceea de a privi in sus, catre Divinitate.

    Sa ne uitam la procesele formative prin care trecem noi astazi, ca indivizi, de la copilarie la adolescenta, la viata adulta si mai apoi la batranete! Sa ne uitam la procesele formative prin care trecem in Romania, dupa ce ne-am “nascut” din nou in urma cu aproape 17 ani! Sa ne punem intrebarea cum infruntam si cum invingem noi reminiscentele trecutului, cum luptam cu dorinta pe care o mai simtim cateodata de a da timpul inapoi, de a reveni la lucruri mai bune sau mai rele, insa cunoscute, refuzand sa luam viata in piept si sa incercam sa transformam necunoscutul care ne sta inainte! Sa ne intrebam de cate ori privim in sus si cautam sa invatam de la Dumnezeu, de la parinti sau de la oameni mai intelepti decat noi, pentru a evita anumite greseli care ne-ar putea costa scump! Si sa ne intrebam de cate ori recunoastem si mergem sa multumim celor care, asemenea lui Moshe in episodul din desert, sunt aproape si intervin ca sa ne salveze! In limba ebraica, cuvantul “sarpe” (nahash) si cuvantul “cupru” (nehoshet) au aceeasi radacina… Moshe a stiut sa gaseasca “leacul”, facand pentru evrei un “sarpe de cupru” (nahash nehoshet) pentru ca a stiut sa priveasca in sus cu luare-aminte si sa asculte vocea care l-a indrumat.

    Sa ne uitam si noi in sus, cel putin din cand in cand, “prin partile esentiale”, si sa ne dam seama ca avem numai de castigat…

  5. Dana zice:

    Shavua Tov,
    Am revenit cu un alt comentariu despre pericopa Hukat
    BUCURIE SI MINUNI (Hukat 5767)
    Scris de Sorin Rosen
    Joi, 21 Iunie 2007 02:00
    In primul comentariu al acestui ciclu (Bereshit 5767), va propuneam sa ne oprim in acest an asupra pasajelor mai putin cunoscute din Tora. Ideea a ramas in mintea mea atunci cand am redactat majoritatea comentariilor la pericope din acest an, insa nu intotdeauna am concretizat-o. De multe ori, ideile “mari”, cele vehiculate de obicei in comentarii au avut intaietate. Insa in comentariul la pericopa Hukat din aceasta saptamana, voi “reinvia” ideea cu care am pornit la drum…

    Priviti cateva secunde la rezumatul acestei pericope! Evenimente majore: moartea lui Miriam si Aaron, pedepsirea lui Moshe, revolte ale poporului, razboaie si batalii… Sapte versete “strecurate” in capitolul 21 din Numeri nu pot decat sa treaca neobservate, nu-i asa? Si totusi…

    ——————————————————————————–

    Despre aceasta se va spune in Cartea Razboaielor lui Dumnezeu: “Ceea ce a fost dat la [Marea] Trestiilor si in Valea Arnonului. Si scurgerile vailor cand s-au miscat pentru a ajunge la Ar si s-au aplecat catre Moab. Si de acolo catre fantana; acesta este fantana despre care Dumnezeu i-a spus lui Moshe: ‘Strange poporul si le voi da apa!’

    Atunci a cantat Israel cantarea aceasta: ‘Ridica-te, fantana, strigati catre ea! Fantana pe care au sapat-o capeteniile; nobilii poporului au faurit-0, cu toiagul de carmuire, cu toiegele lor. Si din desert, la Matana. De la Matana la Nahaliel. Din Nahaliel la Bamot. De la Bamot la valea din Campia Moabului, in varful muntelui care priveste catre Ieshimon.’” (Numeri 21:14-20)

    Oare ce inseamna aceste versete? Despre ce este vorba in ele? Daca veti deschide probabil zece editii in romana ale Bibliei, veti vedea zece traduceri diferite. Si asta pentru simplul fapt ca exista multe opinii referitoare la mesajul exact al acestui paragraf. Si, cu toate ca nu voi reusi in nici un caz sa va ofer o imagine clara asupra acestui mesaj, voi incerca in cele ce urmeaza sa punctez doar cateva idei care se desprind din aceste versete si care au aplicabilitate cu siguranta chiar si in zilele noastre.

    O prima idee se bazeaza pe o intrebare a Midrash-ului… Versetul 21:17 spune ca acest paragraf este o “cantare” (“shira”). “Az iashir Israel et ha’shira ha’zot”, Israel a cantat cantarea aceasta. Intr-un alt pasaj al Torei, de data aceasta mult mai cunoscut, aproape aceleasi cuvinte sunt rostite: “Az iashir Moshe u’vnei Israel et ha’shira ha’zot”, Moshe si copiii lui Israel au cantat aceasta cantare. Este vorba de versetul Exodul 15:1 care da numele unuia dintre Shabaturile speciale din anul iudaic: Shabat Shira (Shabatul Cantarii [de la Mare]), de obicei in preajma sarbatorii de Tu BiShvat.

    Doua cantari, aproape aceeasi formula introductiva… Insa, se intreaba Midrash-ul, de ce Moshe este mentionat in cantarea din Cartea Exodului si nu este mentionat in cantarea din pericopa noastra? De ce acum doar Israel canta?

    Doua raspunsuri diferite sunt oferite… Mai intai, raspunsul pe care chiar Midrash-ul il sugereaza: in versetele din pericopa noastra nici Dumnezeu nu este mentionat! Spune Midrash-ul: “Este ca si cum un rege a fost invitat la un ospat si a raspuns: ‘Daca prietenul meu nu este invitat, nu vin nici eu.’”

    Unul dintre marii rabini ai secolului trecut, rabinul Eliahu Dressler (Michtav Me’Eliahu) explica faptul ca episodul prezentat in pericopa noastra este de fapt cel in care Moshe si-a pierdut dreptul de a intra in Tara Israelului. Fantana, in aceasta interpretare, este chiar aceea pe care Moshe a creat-o din stanca, dupa ce a lovit-o in loc sa ii vorbeasca. Iar suferinta pe care Moshe a simtit-o cand a aflat ca nu va intra in Israel pentru acesta greseala a fost atat de mare incat i-a anulat momentan capacitatea de a Il preamari pe Dumnezeu. In consecinta, evreii au pierdut si ei momentan aceasta capacitate, iar Dumnezeu nu a fost mentionat deloc in Shirat Ha’Beer (Cantarea Fantanii).

    Prima lectie a pericopei noastre este aceea a necesitatii crearii unei stari spirituale aparte pentru a putea avea o interactiune constructiva cu Dumnezeu. Talmudul vorbeste spre exemplu despre profetie (o alta interactiune aparte cu Divinitatea) spunand: “Ein ha’Shehina shore ela mitoh simha.” (“Prezenta divina nu poate salaslui [asupra cuiva] decat atunci cand acea persoana este bucuroasa.”)

    Iar primul exercitiu pe care vi-l propun eu astazi este chiar acesta: sa incercam, in viata fiecaruia dintre noi, sa cream aceste momente pentru relatia cu Dumnezeu! Sa le construim si sa le cautam si sa nu le lasam la voia intamplarii! “Ivdu et Hashem besimha” (Sa Il slujim pe Dumnezeu cu bucurie) — Psalm 100. Am putea pierde altfel ocazii magnifice…

    O alta explicatie a absentei lui Moshe din Cantarea Fantanii ofera o idee diametral opusa si se bazeaza pe distanta in timp dintre cele doua cantari… Shirat Ha’Iam (Cantarea de la Mare) a fost cantata de catre Moshe si de catre evrei la inceputul celor patruzeci de ani in desert. Shirat Ha’Beer (Cantarea Fantanii) a fost cantata numai de catre evrei la sfarsitul celor patruzeci de ani. Moshe a avut atat de mult succes ca lider si invatator al poporului evreu incat la finalul “mandatului” sau evreii au fost capabili sa Ii cante singuri lui Dumnezeu !!

    Aceasta este de fapt misiunea unui lider: aceea de a ii conduce pe oameni pana la un punct in care pot sa ia decizii si sa mearga mai departe singuri! Ca parinti, profesori, lideri de diverse organizatii, rabini sau chiar oameni pur si simplu — misiunea este aceea de a arata celor din jur drumul cel bun. Uneori trebuie sa ii luam “de mana” si sa le aratam in detaliu cum si unde si ce, insa scopul final este acela de a-i ajuta sa ajunga la un stadiu la care sa le putem spune: “Acum stii ce sa faci, unde sa faci si cum sa faci. Succes!” A ne lasa copiii sau prietenii sa isi ia zborul singuri atunci cand sunt pregatiti nu este un act de abandon, ci unul de respect si normalitate.

    Si ar mai fi o lectie, a treia pentru astazi… Versetele din fragmentul pericopei noastre sunt de fapt o enumerare a minunilor divine din desert, precum si a personajelor prin care aceste minuni au prins viata: Marea Trestiilor (numele corect de altfel pentru Iam Suf, adesea tradus prin Marea Rosie) vorbeste despre miracolul despartirii apelor odata cu Exodul din Egipt. In Valea Arnonului muntii dinspre Ar s-au apropiat de cei dinspre Moab pentru a ii feri pe evrei de edomitii care se ascunsesera in pesteri pentru a-i surprinde (episodul este relatat cu lux de amanunte in Midrash Raba si comentariul lui Rashi). Fantana este cea a lui Miriam, sursa de viata si apa potabila si portabila care i-a insotit pe evrei timp de patruzeci de ani in desert. Toiagul este cel al lui Aaron, transformat in sarpe in fata Faraonului. Toiagul de carmuire este cel care a despartit apele la Exod. Matana, Nahaliel si Bamot, insemnand in ebraica “cadou”, “mostenirea lui Dumnezeu” si “inaltimi” vorbesc probabil tot despre Exod (“cadoul” libertatii), despre Tora (“mostenirea lui Dumnezeu”) si despre “inaltimile” din Tara Moabului pe care a murit Moshe inainte de a intra in Israel.

    Minuni ne inconjoara peste tot. Trebuie doar sa privim cu atentie in jur… Si aceasta este a treia “tema pentru acasa” din aceasta pericopa: sa vedem intotdeauna minunile din jurul nostru!

    Sa recapitulam aceste trei idei, intr-o alta ordine acum:

    (1) Sa cautam bucuria, pentru a fi deschisi catre altii si catre Dumnezeu.

    (2) Sa cautam minunile care ne inconjoara si sa le recunoastem ca atare.

    (3) Sa ii educam si pe altii, asemenea lui Moshe, si sa le oferim posibilitatea de a-si lua zborul atunci cand vor fi pregatiti.

    Va doresc tuturor un success deplin in toate aceste misiuni…

    • Frumoase si intelepte sunt pericopele comentate de Sorin Rosen. Multumim pentru ele, Dana ! Adonai sa-l insoteasca pe Sorin acolo unde a plecat si sa-i dea intotdeauna MANA Lui cereasca, pe care acest minunat slujitor al Sau a stiut sa o imparta cu-atata bucurie si devotament, aici in Comunitatea din Bucuresti, spre Slava Lui.

  6. Iulian zice:

    Nasterea lui Christos L-a adus pe Dumnezeu la om, insa doar crucea Lui Christos il poate duce pe om la Dumnezeu.

  7. Superb site lay out !!!!! otnielabattzion God bless you !!!!!! Keep up this job for God sake !!!!!!!

  8. penelopa zice:

    Otniela sau cum te-o fi chemind, ce treaba ai tu cu evreii ? cind te-ai dat cu crestinii draga nu mai esti o evreica. evreu inseamna Iudaisn, Torah si Talmud…. Unde sunt toate acestea la tine ?

    • Draga Penelopa, nu gandesti bine. Adonai a creat popoarele dar eu nu am gasit niciunde ca a intra intr-o sinagoga te face la comanda evreu. Daca intri intr-o biserica ortodoxa nu devii roman sau rus instantaneu. Dimpotriva , parintii sunt aceia care le asigura copiilor etnia. Scrie chiar in Torah. De altfel , daca vei citi Bereshit -ul vei intelege cum a creat Dumnezeu familiile pamantului si din cine. Iti doresc o lectura binecuvantata !
      ADONAI sa -Si reverse Lumina Lui peste tine !

  9. corina zice:

    Shalom. Am doua intrebari pt. dvs Otniela. Am vazut ca sustineti venirea a doua dupa timpul necazului. Ce se va intimpla daca Domnul va reveni la mijloc sau inainte ? Imparatia pacii mai vine ?
    Si a doua, daca in regatul de o mie de ani se vor celebra sarbatorile evreiesti ? Astept raspunsul dvs.

  10. Malvina Zărnescu zice:

    Bună ziua. Şalom. Aceleaşi întrebări cu ale doamnei Corina mă interesează şi pe mine, doar că aş adăuga încă una. Credeţi că în Mileniu se va ţine Şabatul ? Daca e aşa , atunci de ce partea bisericii care crede în Mileniu nu ţine Şabatul dar ţine duminica ? Cum vine aceasta, ţinem acum duminica căci este ziua Învierii Domnului , şi în Mileniu ţinem Şabatul ? Aştept un răspuns, vă rog frumos, când aveţi timp şi vă mulţumesc.

    • Stimata Doamna Malvina, Bun Venit pe acest blog ! Ganditi foarte logic ! Sunt intrebari pe care mi le-am pus si eu cu mult timp in urma. Fireste, in Imparatia Shabatica vor fi celebrate toate Sarbatorile Regelui din Levitic 23 ! Iar Shabatul va fi Ziua de odihna saptamanala, cu siguranta ! Yeshua a venit sa onoreze in chip desavarsit ceea ce-a fost instituit la Creatie , la Sinai , si cu prilejul tuturor celorlalte Legaminte. EL implineste, nu strica ! ( Atentie ! ) De ce marea parte a Bisericii lui Mesia gandeste altfel, nu stiu ?! Poate nici nu e treaba mea ! Nu mi-am facut un ideal din a demonta convingeri. Idealul meu este sa – L urmez si sa -L marturisesc pe Fiul lui ADONAY, SE HA ELOHIM ! In rest, EL si numai EL a murit pentru sufletele oamenilor ! De aceea, Lucrarea este a Lui !
      Sa fiti binecuvantata din Sion ! Shalom, in toate !

  11. lupul _ bătrân zice:

    Sărut mâinile. de nu vă va fi cu supărare, am şi eu o întrebare domniţă. Credeţi că mai trebuie să ţinem astăzi legi şi soroace. Domnul Isus le- a desfiinţat * Evrei capitol 4, versete 8 – 14. Şalom, cu mult respect.

    • Domnule lup_batran, bun venit pe acest blog ! Eu nu ma supar niciodata pe cei care pun intrebari. Ma supar doar pe antisemiti. Pe aceia care vor sa se rafuiasca pe acest blog, pentru ca nu si-au rezolvat frustrarile mai vechi cu privire la Israel. Acestora le spun acum raspicat sa termine galceava inutila. ( Unii vin pe blog de mai multe ori, cu mai multe nick-uri, pentru ca nu au pace in suflet. Bineinteles, certaretii nu primesc OK-ul ! ). Aici nu ne certam si nu rezolvam frustrari ! Aici ne bucuram de prietenie si fratietate, si invatam impreuna lucruri frumoase care IL onoreaza pe ADONAI ! Daca nu va place, mergeti pe alte site-uri si certati-va acolo, stimati antisemiti ! Dar va spun eu, mai bine faceti o fapta buna unui batran in nevoie, decat sa practicati ” harta” pe bloguri. Fiti siguri, la judecata faptelor veti avea intr-adevar o rasplata ! Si sa nu credeti ca nu ii cunosc pe cei care sunt bantuiti de antisemitism intrigant. Pentru acestia am un singur mesaj : POCAINTA DE PIZMA !
      Dar sa revin la intrebarea Dvs, lup_batran…Dumnezeu – Fiul nu poate desfiinta ce-a instituit Tatal. Este imposibil ! Cum Tatal infiinteaza, iar Fiul desfiinteaza ?? Este impotriva Unitatii Dumnezeiesti. Pasajul pe care l-ati oferit Dvs este irelevant pentru intrebarea formulata. Poate doar versetul 8 , insa nici aici nu este clar ce doriti, de fapt, sa semnalati…Versetul vine in sprijinul ideii ca Shabat-ul trebuie sa fie cu-adevarat insotit de odihna launtrica. Pe aceasta se bazeaza intreaga argumentatie a apostolului. Nu este nicidecum vorba ca odihna launtrica ar fi mai importanta decat punerea deoparte a celei de-a 7-a Zile. Tinerea Shabat-ului este o Porunca din Decalog si ea trebuie cinstita, in aceeasi masura. Iar ODIHNA vine intotdeauna cand ascultam !
      Sa fiti binecuvantat din Sion cu aceasta minunata pace, atunci cand tineti ce porunceste Imparatul !

  12. Ionatan zice:

    Vă salut şi eu cu şalom.Scrieţi bine, dar ce ne facem cu evreii care nu Îl acceptă pe Domnul Hristos…Dacă mor fără să accepte sacrificiul Mântuitorului, mai pot fi salvaţi la judecata de apoi?

    • Multumesc frumos pentru aprecieri, Ionatan ! Gloria I Se cuvine doar Domnului ! Toti oamenii… evrei, greci, rusi, francezi, germani, italieni, englezi …etc. pot fi salvati doar prin JERTFA FIULUI LUI DUMNEZEU. Cata vreme traiesc in trup pe acest pamant ! Dupa moarte vine judecata ( se decide in ce parte se merge, dupa binele sau raul urmat in viata pamanteasca ) si nu se mai poate face nimic ( Evrei 9: 27). Nici vorba sa mai poata fi salvati la Judecata de Apoi. Sa nu ne lasam vreodata inselati…De aceea, ASTAZI ESTE ZIUA MANTUIRII !
      Sa fiti binecuvantat din Sion!

  13. donna_keefe zice:

    schallom Otniela Bat Zion/good post/keep your work up/God of Israel bless you !!!!!

  14. carol zice:

    Şalom. Sărut mâinile. Aţi lansat câteva observaţii foarte pertinente stimată doamnă Otniela. Sunt de acord în mare parte. Prin urmare, ţinând cont de poziţia dvs pe acest blog, v-aş lansa următoarea întrebare : ce se va întâmpla în Împărăţia de o mie de ani cu evreii credincioşi din Vechiul testament? Ei nu fac parte din biserică, atunci cum vor fi răsplătiţi la judecata celor credincioşi din timpul necazului celui mare?

  15. leonvinkler zice:

    Stimata doamna, de ce atita pasiune in incercarea disperata de-a demonstra ca Torach apartine si crestinilor…De ce introduceti nevi’im in ecuatia unui mesianism improvizat? Ce rol are Iesheyahu in formula aceasta ? Care evreu credeti ca va crede? De ce nu va ocupati de altele ? De exemplu sa scrieti o revista de moda sau romane de amor….Ati cistiga mai multe decit sa zapaciti lumea ca evreii pot crede in Iisus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s